ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3202/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 20.01.2015, reclamantul Biroul Regional pentru Cooperare Transfrontalieră Timișoara-BRCT, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice-Direcția Constatare și Stabilire Nereguli, a solicitat anularea Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare încheiată la data de 19.08.2014 și înregistrată sub nr. CSN-63759 din 21 august 2014, a Deciziei nr. 309 din 16 octombrie 2014 privind soluționarea contestației formulate și a Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. CSN-96553 din 21 noiembrie 2014.

Soluția instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 1251 din 05 mai 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a admis în parte excepția inadmisibilității, invocată de pârât și a respins ca inadmisibilă contestarea literei d) a punctului 7 din notele de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare emise la data de 19.08.2014 și de 13.11.2014, "referitor la impunerea de solicitări nerelevante relativ la funcționalitățile și utilizarea produselor achiziționate și cele privind suprapunerea standardelor voluntare de mediu cu cerințele tehnice legate de eficiența energetică a sursei unității".

A respins, ca neîntemeiată, contestația formulată de reclamantul Biroul Regional pentru Cooperare Transfrontalieră Timișoara - BRCT Timișoara, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Direcția Constatare și Stabilire Nereguli, împotriva deciziei 309 din 16 octombrie 2014.

Cererea de recurs

Împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond, a formulat recurs reclamantul Biroul Regional pentru Cooperare Transfrontalieră Timișoara-BRCT, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și rejudecând pe fond, să se admită acțiunea astfel cum a fost formulată, în sensul anulării actelor contestate, respectiv anularea Notelor încheiate la data de 19.08.2014 și la 21.11.2014 precum și a Deciziei nr. 309 din 16 octombrie 2014.

În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiate în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. recurentul arată că instanța de fond a interpretat și aplicat în mod greșit dispozițiile O.U.G. nr. 66/2011 în ceea ce privește procedura de contestare a titlurilor executorii și obligativitatea parcurgerii procedurii prealabile în cazul titlului executoriu emis. De asemenea, a motivat contradictoriu regimul juridic și efectele celor două note de constatare în ceea ce privește inadmisibilitatea acțiunii.

Prima instanță, admite punctul de vedere al reclamantei în ceea ce privește lipsa dispozițiilor legale referitoare la obligativitatea contestării în procedura prealabilă a Notei de constatare nr. 2, dar procedează la o enumerare parțială a prevederilor O.U.G. nr. 66/2011, respectiv doar a celor care ar putea conduce la soluția inadmisibilității acțiunii astfel că prin hotărârea recurată instanța nu s-a pronunțat sau s-a pronunțat lapidar asupra unor motive de respingere a excepției de inadmisibilitate.

Prin Decizia nr. 309 din 16 octombrie 2014, pârâtul nu a anulat Nota nr. CSN 63759 din 21 august 2014, așa cum prevede art. 50 alin. (4) Cod procedură fiscală ci dispune desființarea în parte a notei, fiind emisă Nota nr. 2 care nu poate fi considerată un titlu ce produce efecte juridice distinct de Nota nr. 1.

Noul titlu de creanță nu trebuie contestat în procedura prealabilă deoarece nu face altceva decât să sintetizeze sancțiunile care au fost deja contestate, făcând parte integrantă din Decizia nr. 309 din 16 octombrie 2014, putând fi contestat direct la instanță.

Instanța de fond a motivat contradictoriu regimul juridic și efectele celor două note de constatare în ceea ce privește inadmisibilitatea fără să țină cont de situația paradoxală de a avea două titluri executorii și două Decizii de respingere/admitere pentru aceeași faptă și aceeași sancțiune.

Pe fondul cauzei, recurenta arată că în mod greșit a fost respinsă acțiunea, instanța de fond interpretând și aplicând greșit dispozițiile legale incidente.

Astfel dispozițiile H.G. nr. 519/2014 au fost aplicate retroactiv pentru întocmirea unor acte care au fost redactate și care au produs efecte juridice raportat la legile în vigoare la data emiterii, adică înainte de intrarea în vigoare a actului normativ menționat.

Procedurile de achiziție publică și contractul de finanțare au fost încheiate anterior intrării în vigoare a H.G. nr. 519/2014 și anterior Deciziei CE nr. C 9 527.12.2013 vizând aprobarea Ghidului pentru determinarea corecțiilor financiare aplicate de Comisia Europeană pentru cheltuielile finanțate de Uniunea Europeană prin management partajat, pentru neconformitatea cu regulile de achiziție publică, așa cum a fost transpusă prin O.U.G. nr. 47/2014 pentru modificarea și completarea O.U.G. nr. 66/2011.

Ca urmare, în contextul în care toată procedura de achiziție publică a fost derulată anterior intrării în vigoare a celor două acte normative, iar Contractul de achiziție publică a fost încheiat la data de 10.12.2013, dispozițiile legale aplicabile sunt cele în vigoare de la momentul încheierii actelor.

Notele de constatare nu demonstrează existența unor legături de cauzalitate între sumele considerate neeligibile și noțiunea de neregulă așa cum este definită prin art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, bunurile fiind achiziționate, fapt confirmat de autoritatea de control, neexistând nici un prejudiciu creat bugetului Uniunii Europene.

În ceea ce privește abaterea referitoare la menținerea standardelor și specificațiile tehnice, recurenta arată că în elaborarea specificațiilor s-a ținut cont de prevederile legislative naționale și europene, fiind permisă solicitarea de standarde în documentația de atribuire, în concordanță cu nevoile autorității contractante, iar niciunul din standardele solicitate nu au fost menționate în documentația de atribuire ca și criterii de calificare pentru capacitatea tehnică a ofertanților, acestea fiind solicitate doar în cuprinsul Specificațiilor tehnice, în vederea conformității produsului.

În concluzie, solicitarea standardelor nu reprezintă condiție restrictivă deoarece sunt mulți producători care utilizează și implementează astfel de standarde.

Cu privire la abaterea referitoare la solicitarea ca furnizorul să aibă autorizație de vânzare/distribuire din partea producătorului, se arată că autorizația în discuție nu a fost solicitată ca și criteriu de calificare, fiind menționată doar în specificațiile tehnice, în scopul asigurării nivelului calificativ și al fiabilității echipamentelor.

În ceea ce privește abaterea referitoare la impunerea de solicitări nerelevante relativ la funcționalitatea și utilizarea produselor achiziționate și cele privind suprapunerea standardelor de mediu cu cerințele tehnice legate de eficiența energetică a sursei unității, se arată că aceste cerințe nu pot fi privite ca restrictive.

Astfel, produsele solicitate de BRCT Timișoara au caracteristicile specifice produselor destinate utilizării în mediul organizațional, cerințe de ergonomie ale spațiului de lucru și ale echipamentelor de birou, care au caracteristici de servisare și mentenanță specifice utilizării, la birou etc.

Prin introducerea standardelor de mediu, s-a dorit să se asigure că echipamentele de birou achiziționate respectă nivelurile specifice de performanță energetică și ecologică impuse de legislația europeană, eficiența energetică și protecția mediului fiind părți integrante ale politicii UE.

Din punct de vedere al caracteristicilor energetice pentru echipamentele IT, cerințele din documentație au fost elaborate în vederea asigurării siguranței, conectivității și compatibilității iar standardele de mediu nu se suprapun, ele fiind complementare.

Apărările formulate

Intimatul-pârât Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în esență, respingere recursului ca nefondat, prezentând pe larg situația de fapt și drept astfel cum a fost expusă și prin întâmpinarea depusă în fața instanței de fond.

Se susține că instanța de fond în mod temeinic și legal a admis în parte excepția inadmisibilității acțiunii, în ceea ce privește contestarea lit. d) a pct. 7 din Notele de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. CSN-63759 din 21.08.2014 și nr. CSN 96553 din 21 noiembrie 2014, având în vedere că Nota de constatare nr. CSN 96553 din 21 noiembrie 2014 a fost emisă în aplicarea Deciziei nr. 309/2014, aceasta fiind singura valabilă în ceea ce privește pct. 7 lit. d) noua Notă de constatare nefiind contestată pe cale administrativă conform art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Nefondate sunt și criticile vizând neretroactivitatea prevederilor H.G. nr. 519/2014 și a Deciziei CE nr. C (21.031) 9.527 din 19 decembrie 2013 transpusă prin O.U.G. nr. 47/2014, având în vedere că la data efectuării controlului erau aplicabile dispozițiile normelor menționate.

Procedura de achiziție publică prin care s-a încheiat contractul supus verificării, a fost inițiată după data de 30.06.2011, fiind în vigoare dispozițiile O.U.G. nr. 66/2011, H.G. nr. 519/2014 completând actul normativ de bază, respectiv O.U.G. nr. 66/2011.

Cu privire la criticile vizând neregulile reținute, se solicită respingerea acestora având în vedere prevederile contractului de finanțare, fiind evident că nerespectarea procedurilor de achiziție publică constituie o neregulă, prejudiciul fiind prezumat prin nerespectarea clauzelor contractuale.

În speță, recurenta a săvârșit o abatere de la dispozițiile legale și contractuale prin impunerea de cerințe restrictive în cadrul documentației de atribuire a echipamentelor de calcul și software, acțiune ce a condus la atribuirea contractului fără organizarea unei licitații adecvate, neregulă ce a adus prejudicii bugetului UE și bugetului de stat prin încasarea unor sume plătite necuvenit.

Împrejurarea că proiectul a fost finalizat, investiția a fost recepționată și realizată, iar obiectivul a fost pus în funcțiune nu are consecințe exoneratoare asupra debitului stabilit în sarcina beneficiarului contractului de finanțare, cu titlu de cheltuieli neeligibile.

În susținerea punctului de vedere, cu referire la lipsa prejudiciului se invocă practica Înaltei Curți de Casație și Justiție, respectiv Decizia nr. 2133 din 22 mai 2005 și soluția de principiu adoptată de secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție în ședința din 23.11.2014.

Cu privire la abaterea referitoare la menționarea a numeroase standarde, unele dintre ele voluntare și care se suprapun ca domeniu de referință, intimatul arată că recurentul-reclamant în calitate de autoritate contractantă a limitat competitivitatea, încălcând astfel dispozițiile art. 2.6 din reglementările PROS.

Declararea ofertei câștigătoare s-a făcut cu încălcarea cerințelor din documentația de atribuire în condițiile în care ofertantul S.C. A. S.R.L. a fost declarat câștigător fără a prezenta copii după standardele de produs, de sistem de management, aceste documente fiind prezentate de către ofertantul câștigător ulterior semnării contractului de achiziție publică.

Cu privire la abaterea referitoare la solicitarea ca furnizorul să aibă autorizație de vânzare/distribuire din partea producătorului, se arată că această solicitare nu se justifică în situația în care produsul nu este achiziționat direct de la producător, fiind achiziționat de la mai mulți producători sau de la un producător care nu dorește să elibereze autorizația cerută.

Cerințele prezentării autorizației de livrare pentru produsele ofertate, emisă de producător, îngrădește accesul la procedură al operatorilor economici, limitând posibilitatea ofertanților de a demonstra îndeplinirea cerințelor din documentația de atribuire și prin alte mijloace echivalente.

Ca urmare, față de situația de fapt și drept expus, se solicită respingerea recursului ca nefondat, sentința recurată fiind temeinică și legală.

Recurentul-reclamant a formulat răspuns la întâmpinare prin care se arată în esență că întâmpinarea nu combate motivele de recurs, intimatul reluând propria motivație pentru aplicarea corecției cât și motivarea instanței de fond pentru respingerea acțiunii.

Procedura de filtru a recursului

În procedura de filtru a recursului, reglementată de art. 493 C. proc. civ., s-a întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, raport ce a fost comunicat părților conform art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

În ședința din data de 23 mai 20174, instanța a admis în principiu recursul formulat de recurentul Biroul Regional pentru Cooperare Transfrontalieră Timișoara - BRCT împotriva sentinței civile nr. 1251 din 05 mai 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, fiind dispusă citarea părților conform art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

Hotărârea instanței de recurs

Analizând sentința recurată în limita criticilor formulate, a apărărilor expuse și a dispozițiilor legale incidente, se constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente.

Recurentul-reclamant a fost beneficiarul contractului de finanțare nr. 46 din 19 iunie 2013, privind implementarea Măsurii 1 -"Sprijin pentru implementarea, managementul și evaluarea Programului" a Axei Prioritare de Asistență Tehnică din cadrul Programului IPA de Cooperare Transfrontalieră România-Republica Serbia, valoarea contractului fiind de 1.639.217 euro, eligibilitatea cheltuielilor fiind reglementată la art. 4 din contract.

Prin Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. CSN - 63759 din 21 august 2014 s-a reținut săvârșirea unor abateri/nereguli la atribuirea contractului de furnizare nr. 4992 din 10 decembrie 2013, fiind aplicată o corecție de 10% din valoarea contractului menționat încheiat de BRCT Timișoara cu S.C. A. S.R.L., valoarea creanței fiind în cuantum de 6.207,05 euro inclusiv TVA.

Împotriva Notei de constatare a neregulilor nr. CSN-63759 din 21 august 2014 a fost formulată contestație de către recurenta-reclamantă iar prin Decizia nr. 309 din 16 octombrie 2014 a fost admisă în parte contestația, fiind desființată în parte Nota de constatare nr. CSN-63759 din 21 august 2014, respectiv pct. 7 (Motivele de fapt) lit. d) dispunându-se refacerea astfel încât să reflecte motivele de fapt și drept a aspectelor care au constituit încălcări ale legislației și care au stat la baza sancțiunii. Prin aceeași decizie au fost respinse capetele 1, 2, 3, 4 ale contestației.

Ulterior, a fost întocmită Nota de constatare nr. x din 21 noiembrie 2014 ca urmare a Deciziei nr. 309 din 16 octombrie 2014 privind soluționarea contestației formulate de Biroul Regional pentru Cooperare Transfrontalieră Timișoara - BRCT împotriva Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. CSN 63759 din 21 august 2014.

Practic prin Nota de constatare nr. x din 21 noiembrie 2014 s-a dat eficiență Deciziei nr. 309/2014 în sensul că la pct. 7 au fost expuse motivele de fapt și drept a aspectelor care au constituit încălcări ale legislației și care au stat la baza sancțiunilor aplicate prin Nota de constatare nr. x din 21 august 2014.

Instanța de contencios administrativ și fiscal a fost investită de recurentul-reclamant Biroul Regional pentru Cooperare Transfrontalieră Timișoara - BRCT să verifice legalitatea celor trei acte, respectiv a Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. CSN 63759 din 21 august 2014; a Deciziei nr. 309 din 16 octombrie 2014 privind soluționarea contestației și a Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x din 21 noiembrie 2014.

Față de situația expusă se constată că instanța de fond în mod corect a respins ca inadmisibilă contestarea lit. d) a punctului 7 din notele de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare, având în vedere că pct. 7 lit. d) din Nota de constatare nr. x din 21 august 2014 a fost desființat prin Decizia nr. 309 din 16 octombrie 2014 iar Nota de constatare nr. x din 21.11.2014 prin care a fost refăcut pct. 7 lit. d) nu a fost contestată în procedura prealabilă.

Recurentul-reclamant critică sentința recurată pentru nemotivare sau motivare necorespunzătoare cu privire la respingerea ca inadmisibilă a contestării lit. d) a pct. 7 din cele două Note de constatare a neregulilor dar aceste critici nu au un fundament real în condițiile în care instanța de fond a expus pe larg considerentele de fapt și drept avute în vedere, considerente apreciate de instanța de recurs ca fiind corecte, hotărârea recurată respectând dispozițiile art. 425 lit. b) din Noul C. proc. civ.,.

Instanța de fond a stabilit pe deplin situația de fapt și drept, a evocat normele substanțiale incidente și incidența lot în speță, soluția exprimată prin dispozitiv fiind susținută de considerentele expuse pe larg prin hotărârea recurată.

Atât doctrina cât și jurisprudența au statuat că judecătorul nu este obligat să răspundă fiecărui argument din cele pe care părțile le invocă în susținerea uneia și aceleiași cereri, iar în jurisprudența CEDO, cu referire la respectarea art. 6 § 1 din Convenție, s-a reținut că noțiunea de proces echitabil presupune ca o instanță internă care nu a motivat decât pe scurt hotărârea, să fi examinat totuși în mod real problemele esențiale care i-au fost supuse.

În cauza de față, instanța de fond a motivat pe larg soluția pronunțată, a examinat în mod real problemele esențiale care i-au fost supuse, hotărârea recurată respectând dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. dar și art. 6§ 1 din CEDO, motivele de recurs vizând nemotivarea hotărârii urmând a fi respinse.

Fără a relua argumentele de fapt și drept expuse de prima instanță, argumentel însușite de instanța de recurs, se reține că în mod corect instanța a respins ca inadmisibilă contestarea lit. d) a punctului 7 din cele două note de constatare având în vedere că pct. 7 lit. d) din Nota de constatare nr. x din 21 august 2017 a fost desființat prin Decizia nr. 309/2014 iar în Nota de constatare nr. x din 21 noiembrie 2014, emisă în aplicarea deciziei menționate pentru pct. 7 lit. d) nu a fost contestată în procedura administrativă prevăzută de dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 și art. 47 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011 dar și art. 18 din H.G. nr. 875/2011.

Potrivit art. 46 și 47 din O.U.G. nr. 66/2011, împotriva titlului de creanță se poate face contestație, contestația fiind o cale administrativă de atac, care se poate formula în scris în termen de 30 de zile.

Față de dispozițiile evocate se constată că titlurile de creanță pot fi contestate în procedura prealabilă, fără a distinge.

Acolo unde legea nu distinge, nici interpretul nu poate să distingă (ubi lex nod distinguit, nec nos dinstinguere debemus) chiar dacă este în discuție o zonă normativă specială cum este O.U.G. nr. 66/2011. Formulării generale a textului îi corespunde o aplicare în aceeași măsură, neputând fi introduse distincții dacă legea nu le încorporează. Norma specială se completează cu norma generală, respectiv art. 7 din Legea nr. 554/2004 care prevede, de asemenea, obligativitatea parcurgerii procedurii prealabile atât dispozițiile art. 46-47 din O.U.G. nr. 66/2011 cât și art. 7 din Legea nr. 554/2004 prevăzând obligativitatea parcurgerii procedurii prealabile, instanța de fond interpretând și aplicând corect dispozițiile legale evocate în raport de situația de fapt și drept expusă.

Nu pot fi reținute nici criticile vizând neretroactivitatea prevederilor H.G. nr. 519/2014 privind stabilirea ratelor aferente reducerilor procentuale/corecțiilor financiare aplicate pentru abaterile prevăzute în anexa la O.U.G. nr. 66/2011 și a O.U.G. nr. 47/2014 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor.

Recurenta susține că procedura de achiziție publică și contractul de finanțare au fost încheiate anterior intrării în vigoare a H.G. nr. 519/2014 și O.G. nr. 47/2014 dar omite că O.U.G. nr. 66/2011 completată și modificată prin cele două acte normative evocate a fost emisă în baza Regulamentului CE nr. 1083/2006 iar în jurisprudența CJUE s-a statuat că, deși principiul securității juridice nu impune aplicarea retroactivă a unei reglementări, același principiu impune ca legea nouă să poată fi aplicată și efectelor ulterioare ale unei situații apărute sub imperiul legii vechi.

La data săvârșirii neregulilor reținute în prezenta cauză, era și este în vigoare Regulamentul CE nr. 1083/2006 care se aplică în mod direct, fiind parte a legislației naționale, criticile recurentei cu privire la neretroactivitate urmând a fi respinse. De altfel, H.G. nr. 519/2014 a fost publicat în M.Of. la data de 28.06.2014 iar abaterile au fost constatate prin Notele de constatare din data de 21.08.2014, dată la care erau pe deplin aplicabile dispozițiile H.G. nr. 519/2014, același considerente fiind valabile și pentru O.U.G. nr. 47/2014.

În consecință, ținând cont de Regulamentul CJUE nr. 1083/2006, jurisprudența CJUE vizând aplicarea legii noi la efectele ulterioare ale unei situații apărute sub imperiul legii vechi, criticile vizând încălcarea dispozițiilor legale vizând neretroactivitatea nu pot fi reținute.

Nici criticile privind lipsa prejudiciului sau inexistența unor nereguli în sensul dispozițiilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, nu pot fi reținute având în vedere obligațiile contractuale asumate raportat la dispozițiile legale incidente.

Prin contractul de finanțare din 19 iunie 2014, la art. 4, au fost stabilite condițiile în care cheltuielile sunt eligibile. Astfel, "cheltuielile efectuate în temeiul acestui contract sunt considerate eligibile cu condiția să fie efectuate în conformitate cu prevederile Ordinului Ministerului Dezvoltării Regionale și Locuinței nr. 832/2009 și al Ministerului Finanțelor Publice nr. 3157/2009…".

Prin Ordinul comun nr. 832/2009, la art. 1 au fost enunțate condițiile pentru ca o cheltuială să fie eligibilă, respectiv "a) Respectă reglementările prevăzute în legislația națională și comunitară; b) Sunt necesare gestionării și/sau implementării programului".

De asemenea, prin același contract, la art. 12 lit. a) a fost definită noțiunea de neregulă, dispozițiile contractuale completându-se cu dispozițiile art. 2 din O.U.G. nr. 66/2011.

Pornind de la dispozițiile contractuale și legale evocate, se constată că recurentul-reclamant, în calitate de autoritate contractantă, a stabilit cerințe de calificare și selecție restrictive în cadrul documentației de atribuire a echipamentelor de calcul și software.

Prin documentația de atribuire, recurenta-reclamantă a solicitat numeroase standarde "copies of certificates issued bg accredited institutions to release the respective certifications are required", limitând astfel competitivitatea și încălcând dispozițiile art. 2.6 din reglementările PRAG, considerentele reținute de prima instanță fiind corecte în raport de situația de fapt și drept expusă.

Mai mult, ofertantul câștigător S.C. A. S.R.L. a fost declarat câștigător fără a prezenta copii după standardele de produs și de sistem de management, așa cum s-a prevăzut prin documentația de atribuire, documentele menționate fiind prezentate ulterior semnării contractului de achiziție publică.

Prin documentația de atribuire, în cadrul lotului nr. 2 la poziția Tabel PC, a fost menționată cerința ca furnizorul să dețină "original out horization from the manufactures or its representative in România", cerință motivată de recurent pe necesitatea de a se asigura că produsele achiziționate sunt originale iar furnizorii de încredere.

Este evident că cerința vizând autorizația de vânzare/distribuire din partea producătorului este restrictivă, nefiind necesară, în condițiile în care produsul nu este achiziționat direct de la producător, recurentul-reclamant în calitate de autoritate contractantă având posibilitatea legală să solicite documente cum ar fi autorizația pentru producerea sau comercializarea produsului și fișa tehnică a produsului.

De asemenea, prin impunerea criteriilor de calificare privind funcționalitatea și utilizarea produselor referitoare la volumul carcasei, unității desktop și standardele de mediu, au fost încălcate dispozițiile contractuale și legale, cerințele impuse fiind restrictive și nerelevante, restricționând astfel participarea la procedura de achiziție publică a potențialilor ofertanți, argumentele expuse pe larg de instanța de fond fiind însușite de instanța de recurs.

Lipsa prejudiciului invocat de recurentă nu înlătură consecințele încălcării dispozițiilor legale având în vedere dispozițiile contractului de finanțare nr. 46 din 19 iunie 2013, art. 2 lit. d) teza finală și dispozițiile art. 6 alin. (1) și (3) din O.U.G. nr. 66/2011, excluderea de la rambursare a cheltuielilor neeligibile nefiind condiționate de existența unui prejudiciu.

În același sens este și jurisprudența CJUE, relevante fiind deciziile C 465/10 pct. 47 și C 199/03 pct. 31 dar și C 271/01 pct. 48 și C 465/10 pct. 32.

Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 496 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004 va respinge recursul declarat de reclamantul Biroul Regional pentru Cooperare Transfrontalieră Timișoara - BRCT împotriva sentinței civile nr. 1251 din 05 mai 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul Biroul Regional pentru Cooperare Transfrontalieră Timișoara - BRCT împotriva sentinței civile nr. 1251 din 05 mai 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 25 octombrie 2017.