ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1222/2016

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 17 ianuarie 2014, reclamantul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice anularea Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului Convergență nr. 5013 din 18 martie 2013 și a Deciziei nr. 4/C din 19 iulie 2013 emise de pârât, ca netemeinice și nelegale.

Prin Sentința nr. 1631 din data de 23 mai 2014 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondată cererea formulată de reclamantul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice.

La data de 5 septembrie 2014 reclamantul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice a depus cerere de recurs împotriva Sentinței nr. 1560 din 19 mai 2014 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. x/2/2014.

Recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și s-a solicitat admiterea acestuia, casarea sentinței, iar în rejudecare, admiterea acțiunii în sensul anulării actelor administrative contestate - Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului Convergență nr. 5034 din 9 aprilie 2013 și a Deciziei nr. 14/C din 11 octombrie 2013 emise de Ministerul Finanțelor Publice.

Recursul fiind de competența Înaltei Curți, au fost urmate procedura de pregătire a dosarului de recurs și procedura de filtrare reglementată de art. 493 C. proc. civ.

După comunicarea cererii de recurs, intimatul-pârât Ministerul Finanțelor Publice a depus întâmpinare la data de 16 ianuarie 2015, cu respectarea condițiilor prevăzute de art. 490 alin. (2) C. proc. civ., invocând excepția nulității recursului, întrucât motivele formulate nu vizează Sentința nr. 1631 din data de 23 mai 2014, ci o sentință pronunțată într-o altă cauză între aceleași părți, respectiv Sentința nr. 1560 din 19 mai 2014 pronunțată de Curtea de Apel București în Dosarul nr. x/2/2014.

La data de 4 februarie 2015 recurentul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice a depus răspuns la întâmpinare, în cuprinsul căruia a adus la cunoștința instanței de recurs împrejurarea transmiterii din eroare la Dosarul nr. x/2/2014 a motivelor de recurs formulate în Dosarul nr. x/2/2014.

Atașat răspunsului la întâmpinare a fost transmis și recursul promovat împotriva Sentinței nr. 1631 din 23 mai 2014, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin raportul întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., s-a prefigurat incidența dispozițiilor alin. (5) al aceluiași articol, magistratul asistent apreciind că recursul nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. c) și d) C. proc. civ.

După analiza raportului în completul de filtru la data 5 februarie 2016, acesta a fost comunicat părților pentru a formula un punct de vedere.

Recurentul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice a depus punct de vedere asupra raportului, în cuprinsul căruia a reluat susținerile din răspunsul la întâmpinare, referitoare la eroarea logistică ce a determinat transmiterea la dosar a recursului promovat într-o altă cauză.

A solicitat respingerea excepției nulității recursului și soluționarea cererii de recurs formulate împotriva Sentinței nr. 1631 din 23 mai 2014, depuse la data de 4 februarie 2015 împreună cu răspunsul la întâmpinare.

Analizând cererea de recurs în raport cu dispozițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte constată că este întemeiată excepția nulității recursului invocată de intimatul-pârât, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare, împrejurare care, potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., face inutilă în tot cercetarea în fond a cauzei.

Conform art. 486 alin. (1) lit. c) și d) și alin. (3) C. proc. civ.:

"Art. 486. - Cererea de recurs

(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: [...]

c) indicarea hotărârii care se atacă;

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

(3) Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c) - e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității. Dispozițiile art. 82 alin. (1), art. 83 alin. (3) și ale art. 87 alin. (2) rămân aplicabile."

Din verificarea cererii de recurs depuse la data de 5 septembrie 2014, se constată faptul că aceasta nu indică drept hotărâre atacată Sentința nr. 1631 din data de 23 mai 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ci o altă sentință, pronunțată de aceeași instanță în Dosarul nr. x/2/2014 - Sentința nr. 1560 din 19 mai 2014.

Motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor vizează, de asemenea, Sentința nr. 1560 sus-menționată, prin care a fost verificată legalitatea altor acte administrative decât cele contestate în prezenta cauză, ele sunt străine pricinii și nu se poate pretinde că a fost îndeplinită obligația de motivare a căii de atac promovate.

Totodată, instanța de control judiciar nu poate avea în vedere cererea de recurs depusă de recurent la data de 4 februarie 2015 împreună cu răspunsul la întâmpinare și trebuie să examineze cererea de recurs inițială, prin prisma dispozițiilor imperative care reglementează cerințele prevăzute sub sancțiunea nulității, dar și a excepției invocate în cauză.

Pentru considerentele expuse, constatând că recursul promovat nu îndeplinește cerințele de formă impuse de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. c) și d) C. proc. civ., Înalta Curte va aplica sancțiunea reglementată de dispozițiile art. 486 alin. (3) din același cod și va constata nul recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice împotriva Sentinței nr. 1631 din data de 23 mai 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 aprilie 2016.

Procesat de GGC - MM