ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 792/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

pe calea contenciosului administrativ, la data de 23 martie 2004, reclamanta S.M.

a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Vâlcea, solicitând anularea hotărârii

nr. 607 din 2 februarie 2004, prin care i s-a refuzat recunoașterea drepturilor

ce derivă din calitatea de persoană deportată, în anul 1944.

Motivându-și cererea,

reclamanta a susținut că s-a născut în Basarabia, iar tatăl său a fost obligat

să părăsească domiciliul și fiind stabiliți forțat în localitatea Dridif,

județul Brașov, ulterior la Zătreni, județul Vâlcea și în cele din urmă la Băbeni, județul Vâlcea.

A mai precizat că s-a

adresat pârâtei, pentru a beneficia de măsurile reparatorii, însă fiind bolnavă

și în imposibilitate de a se deplasa în județul Dolj, pentru a obține

declarații autentificate de la doi martori, aflați în situații similare, a

depășit termenul de depunere a cererii.

Curtea de Apel Pitești, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 58/F-C din 28

aprilie 2004, a respins acțiunea formulată de S.M.

Pentru a hotărâri astfel,

prima instanță a reținut că termenul stabilit de art. 7 alin. (2) din O.G. nr. 105/1999,

modificat prin art. II din Legea nr. 586/2002, este imperativ, iar reclamanta

nu a dovedit că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința

sa, pentru a beneficia de prevederile art. 103 C. proc. civ.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs, reclamanta S.M., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Recurenta a susținut în esență

că a fost în imposibilitate de a se prezenta, fiind nedeplasabilă în perioada

13 noiembrie 2003 - 30 ianuarie 2004 și că a formulat în mod expres cerere de

repunere în termen.

Recursul este fondat pe

următoarele considerente:

Într-adevăr, prin art. II din

Legea nr. 586/2002, termenul limită de depunere a cererilor pentru acordarea

unor drepturi, persoanelor persecutate din motive etnice, a fost stabilit la

data de 31 decembrie 2003.

Numai că acest termen a fost

prelungit prin dispozițiile Legii nr. 323/2004, până la data de 31 decembrie

2006.

Ca atare, în raport cu aceste

dispoziții, autoritatea administrativă estre obligată să analizeze cererea petiționarei

de la data înregistrării acesteia, iar nu de la data publicării Legii nr. 323/2004,

în Monitorul Oficial.

A proceda altfel ar însemna defavorizarea

celor care au depus cererile între 1 ianuarie 2004 și iulie 2004, cu privire la

data de la care urmează a fi acordate drepturile și încălcarea principiul

echității, înscris în Constituție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

S.M. împotriva sentinței civile nr. 58/F-C din 28 aprilie 2004, a Curții de

Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și

în fond, admite acțiunea, în sensul că anulează hotărârea Casei de Pensii

Vâlcea nr. 607 din 2 februarie 2004 și trimite cauza, la această autoritate,

pentru soluționarea pe fond a cererii.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 10 februarie 2005.