ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 703/2006
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 703/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta B.E. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Dolj, solicitând instanței ca, în contradictoriu cu aceasta, să dispună anularea hotărârii nr. 1843 din 3 decembrie 2003 și să i se acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada martie 1944 - decembrie 1944. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în anul 1941, familia sa a fost deportată, pe motive etnice, în Transnistria, unde a locuit până la sfârșitul anului 1944, când i s-a permis revenirea în România, astfel că în mod greșit pârâta i-a respins cererea de acordare a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, prin sentința nr. 190 din 26 martie 2004, a admis acțiunea formulată de reclamantă, dispunând anularea hotărârii nr. 1843 din 3 decembrie 2003 și pe cale de consecință, obligarea pârâtei să emită o decizie, prin care să acorde reclamantei, drepturile de persoană strămutată pe perioada 20 martie 1944 - decembrie 1944. Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că martorii nu au putut preciza cu exactitate data deportării, întrucât sunt persoane simple, însă, actul de naștere în care este menționată ca dată a nașterii, data de 24 martie 1944, are efecte doar asupra acestui fapt, data eliberării, respectiv 1 iunie 1956, creează prezumția înregistrării ulterioare a nașterii și că au fost trecute și elemente care nu erau reale, cum ar fi localitatea de naștere.
Împotriva acestei sentințe, considerată nelegală și netemeinică, a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Dolj. Recurenta a susținut că declarațiile martorilor conțin date neconcordante cu privire la perioada deportării, în sensul că petenta a fost deportată în anul 1942, în Transnistria, dar s-a născut în anul 1944, în comuna Dăbuleni, ori aceasta nu putea fi deportată, din moment ce nici nu se născuse. A mai susținut că în mod eronat instanța a reținut că certificatul de naștere produce efecte juridice, numai sub aspectul nașterii, nu și sub acela al locului nașterii, deoarece în situația în care actul de naștere ar fi conținut erori, petenta avea posibilitatea corectării acestora pe cale judecătorească.
Recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează: Potrivit art. 1 lit. a) din Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile O.G. nr. 105/1999, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice. Dovada încadrării în situațiile prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată și modificată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, se poate face, potrivit art. 4 din H.G. nr. 127/2002, cu acte oficiale eliberate de organele competente sau, în lipsa actelor oficiale, prin declarație cu martori. În cauză, probele pe baza cărora a înțeles reclamanta să-și susțină pretențiile, nu sunt concludente.
Or, potrivit art. 314 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție hotărăște asupra fondului pricinii în toate cazurile în care casează hotărârea atacată, numai în scopul aplicării corecte a legii, la împrejurări de fapt ce au fost deplin stabilite. Cum, în speță, materialul probator administrat este insuficient pentru a conduce la concluzia unei împrejurări de fapt deplin stabilite, se impune completarea probatoriului, întrucât numai declarațiile martorilor nu sunt de natură să facă dovada deplină a persecuției etnice și a deportării pe acest temei și nici să poată fi stabilită perioada exactă a pretinsei deportări. Rezultă, așadar, că instanța de trimitere va trebui să dispună completarea probelor, cu înscrisuri, iar referitor la declarațiile martorilor, urmează să verifice concordanța acestora, cu eventuale documente de la Arhivele Naționale.
Față de cele ce preced, recursul va fi admis, se va casa sentința atacată, iar cauza va fi trimisă, spre rejudecare, aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Admite recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Dolj împotriva sentinței civile nr. 190 din 26 martie 2004 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ. Casează sentința atacată și trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 martie 2006.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.