ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1792/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Reclamantul B.V. a chemat în

judecată Casa Județeană de Pensii Iași, solicitând instanței ca în

contradictoriu cu pârâta, să dispună anularea hotărârii nr. 1618 din 27

februarie 2004, prin care i s-a respins cererea de stabilire a calității de beneficiar

al Legii nr. 189/2000, pe motiv că s-a ignorat statutul său de refugiat și

evacuat din Basarabia, sub „amenințarea operațiunilor de război aflate în

desfășurare în anul 1944”.

Curtea de Apel Iași, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 67 din 17 mai 2004,

a respins acțiunea formulată de reclamant, reținând că, atâta timp, cât nu s-a

dovedit că plecarea familiei acestuia din localitatea în care s-a născut și

dislocarea sa în județul Dolj, a avut la bază considerente politice sau etnice

și că redislocarea unor instituții publice și a unor instituții publice și a

personalului acestora, în timp de război, nu poate fi asimilată actelor de

represiune pe motive politice sau etnice, în mod corect s-a reținut că petentul

nu are statut de persoană persecutată din motive politice sau etnice.

Împotriva acestei sentințe,

considerată nelegală și netemeinică, a declarat recurs, B.V., care a susținut

în esență că intimata-pârâtă nu îi contestă calitatea de evacuat și refugiat,

ci imposibilitatea datării exacte a refugiului. În acest sens, referirea făcută

la Mitropolia Basarabiei și la Mitropolia Moldovei, ca element de continuitate (tatăl său fiind angajatul acestora), este lipsită de relevanță, atâta vreme,

cât acestea sunt distincte din punct de vedere administrativ.

Examinând sentința atacată,

în raport cu critica formulată, cu probele administrate în cauză, precum și cu

dispozițiile legale incidente pricinii, se constată că recursul este fondat.

Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia, persoana,

cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6

septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive

etnice, fiind strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu.

Prin Normele de aplicare a ordonanței,

aprobate prin H.G. nr. 127/2000, în art. 2, persoanelor strămutate în altă

localitate, decât cea de domiciliu, le-au fost asimilate și cele expulzate,

refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca

urmare a unui tratat bilateral.

Dovada îndeplinirii

condițiilor cerute de lege se face cu acte și se completează prin orice

mijloace de probă.

Din actele de stare civilă

aflate la dosar, rezultă că recurentul B.V. s-a născut la data de 27 decembrie

1942, în Chișinău, județul Lăpușna, fiind fiul lui B.I. și B.T.

De asemenea, la dosar se

află copia extrasului tabelului nominal cu persoanele refugiate și evacuate, de

ambele sexe, între 15-57 ani, aflate pe teritoriul plasei Craiova, eliberat de

Direcția Județeană Dolj a Arhivelor Naționale, în care se face referire la

părinții reclamantului, nu și la acesta, deoarece avea sub vârsta de 15 ani, dar

care nu putea avea alt domiciliu, decât cel al părinților săi.

În consecință având în

vedere că din tabelul menționat rezultă calitatea de refugiați a părinților reclamantului,

nu se poate concepe că acesta din urmă ar avea alt statut, dată fiind starea sa

de minoritate la data refugiului.

Cât privește perioada

refugiului pentru care urmează a se acorda reclamantului, drepturile prevăzute

de Legea nr. 189/2000, astfel cum a fost modificată, aceasta este de la 15

martie 1944, la 6 martie 1945, plata începând a se face de la 1 decembrie 2003.

În acest sens este și opinia

Institutului de Istorie Nicolae Iorga, potrivit căreia „refugieri de persoane

din Basarabia și Bucovina de Nord s-au făcut în intervalul 26 iunie 1940 - 22

iunie 1941.

După această perioadă, cele

două teritorii au fost integrate din nou României, fiind parte a Statului

român.

Această situație s-a

perpetuat până la începutul anului 1944, când în condițiile avansării trupelor

rusești, cele două teritorii au fost di nou ocupate de fosta U.R.S.S.”.

Față de cele de mai sus,

recursul apare ca fondat, urmând a fi admis, a se casa sentința atacată și în

fond, a se admite acțiunea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

B.V. împotriva sentinței civile nr. 67 din 17 mai 2004, a Curții de Apel Iași, secția

comercială și de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și

în fond, admite acțiunea.

Anulează hotărârea nr. 1618

din 27 februarie 2004, emisă de pârâtă și o obligă pe aceasta să emită o nouă

hotărâre prin care să-i recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al

Legii nr. 189/2000, pe perioada 15 martie 1944 - 6 martie 1945, începând cu

data de 1 decembrie 2003.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 martie 2005.