ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 614/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel Târgu Mureș, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 567,

pronunțată la 15 decembrie 2003, a respins acțiunea reclamantului J.B.,

formulată în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, prin Secretariatul

General al Guvernului și Ministerul Finanțelor Publice, având ca obiect

anularea în parte a Anexei nr. 7 din H.G. nr. 45/2003, referitoare la imobilul

intravilan, situat în comuna Valea Crișului, sat Arcuș, județul Covasna.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut că acțiunea reclamantului este neîntemeiată,

întrucât acesta nefiind titularul dreptului de proprietate asupra bunurilor

imobile arătate în acțiune, reclamă practic lezarea unui drept ce este numai

virtual, care, însă, nu îi poate conferi legitimarea procesuală activă, în

condițiile prevăzute de art. 1 din Legea nr. 29/1990.

Împrejurarea că reclamantul

ar putea dobândi în viitor, dreptul de proprietate asupra imobilului ce face

obiectul cererii de față, după finalizarea procedurii prevăzute de Legea nr. 10/2001,

pe care a și inițiat-o, nu poate conduce, însă, la admiterea acțiunii de față,

dreptul pretins lezat, nefiind actual.

Împotriva acestei hotărâri,

în termen legal a declarat recurs, reclamantul J.B., criticând-o pentru încălcarea

și aplicarea greșită a legii, invocând motivul de recurs reglementat de art. 304

pct. 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivului de

recurs arătat, recurentul-reclamant a susținut că prin H.G. nr. 45/2003,

imobilul intravilan situat în comuna Valea Crișului, sat Arcuș, a fost cuprins

în Anexa nr. 7 la pozițiile 39-60, ca făcând parte din domeniul public al

statului, iar interesul său în a solicita anularea acestui act derivă din

calitatea sa de moștenitor al proprietarului respectivului imobil, pe nume S.B.

Imobilul a fost în mod nelegal naționalizat, astfel că titlul statului înscris

nu este valabil.

Recurentul a mai precizat că,

în opinia sa, păstrează calitatea de proprietar al imobilului în litigiu,

preluarea de către stat fiind făcută fără un titlu valabil, astfel că efectul

naționalizării este pierderea numai a posesiei, nu și a dreptului însuși. În

aceste condiții, greșit a reținut instanța de fond, că reclamantul, nefiind

proprietar, nu are legitimare procesuală activă în cadrul acțiunii de

contencios administrativ de față.

Examinându-se sentința

atacată, în raport cu criticile formulate, cu probele administrate, precum și

față de dispozițiile legale incidente în cauză, se constată că recursul este nefondat,

pentru considerentele ce sunt expuse în cele ce urmează.

Potrivit art. 1 din Legea contenciosului

administrativ nr. 29/1990, numai un act administrativ ce produce vătămări unui

drept recunoscut de lege, poate fi contestat în fața instanței de contencios

administrativ, de către titularul dreptului respectiv.

În cauză, instanța de fond a

reținut în mod judicios că reclamantul nu a probat că dreptul său de

proprietate este actual. Împrejurarea că reclamantul a inițiat și procedura

prevăzută de Legea nr. 10/2000, pentru a obține restituirea bunului în litigiu,

demonstrează tocmai faptul că, în mod virtual el va deveni în viitor titularul

dreptului de proprietate, care la momentul inițierii acțiunii în contencios

administrativ, neputând fi, însă, probat, nu este un drept actual, care să

poată fi ocrotit și valorificat prin promovarea acțiunii de față.

Nefondate sunt și criticile

recurentului, vizând modalitatea în care imobilul în litigiu a fost trecut în

proprietatea Statului, printr-o preluare fără un titlu valabil, întrucât

analizarea acestor chestiuni, referitoare la valabilitatea titlului de

proprietate, cât și la o posibilă revendicare, excede în mod evident

competențele instanței de contencios administrativ.

Pentru toate cele sus

arătate, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.,

recursul de față va fi respins ca nefondat, neexistând potrivit art. 306 alin. (2)

din același cod, nici motive de ordine publică care să impună examinarea din

oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de J.B. împotriva sentinței civile nr. 567 din 15 decembrie 2003 a Curții de

Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, ca

nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 4 februarie 2005.