ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 739/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Târgu Mureș, la 19 decembrie 2003, F.T.C.C. F. Mureș, susținând interesele C.C.

Bănești, a declarat recurs împotriva sentinței nr. 454 din 20 octombrie 2003,

pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, solicitând casarea hotărârii atacate.

În motivarea recursului,

petenta a susținut că în mod greșit instanța de fond a considerat că nu s-a

realizat în cauză procedura prealabilă instituită de art. 5 din Legea nr. 29/1990.

Cu privire la acest aspect, recurenta a precizat că H.G. nr. 964/2002 a apărut

în M. Of. nr. 686/17.09.2002, iar F. Mureș, în numele cooperativelor de consum

din județul Mureș, în termen legal a formulat reclamație la Consiliul Local, Consiliul Județean Mureș și la Prefectura județului Mureș.

C. București, în baza Legii nr.

109/1996, privind organizarea și funcționarea cooperației de consum, a înaintat

la Guvern, reclamație, și prin adresa nr. 4586/2002, a comunicat ca fiecare

cooperativă sau federație să trimită la Ministerul Administrației Publice, situația imobilelor care sunt proprietate cooperatistă și

au fost trecute în inventarul bunurilor domeniului public, conform Legii nr. 213/1998.

Situația bunurilor a fost înaintată la Ministerul Administrației, care a intervenit la Consiliul Județean Mureș, luându-se apoi legătura cu consiliile locale.

Recurentul a precizat că

prin trimiterea plângerii la Prefectura județului Mureș, a îndeplinit procedura

prealabilă, întrucât potrivit practicii judiciare a Curții Supreme de Justiție

(decizia nr. 95 din 23 septembrie 2002), este îndeplinită condiția reclamației

administrative, chiar dacă sesizarea a fost îndrumată eronat către un

compartiment necompetent din cadrul aceleiași unități administrative. Conform art.

130 din Legea nr. 215/2001, a susținut recurentul, prefectul este numit de

guvern și este reprezentantul Guvernului în fiecare județ.

Recurentul a mai precizat că

în ceea ce privește tardivitatea acțiunii, reținută de instanța de fond, în

sensul că acțiunea a fost introdusă tardiv față de prevederile art. 5 din Legea

nr. 29/1990, este greșită, întrucât acțiunea a fost formulată în termenul de un

an prevăzut în alin. ultim al art. 5 din Legea nr. 29/1990.

Cât privește excepția lipsei

calității procesuale a F. Mureș, recurentul a precizat că F. Mureș reprezintă

interesele cooperativelor asociate în fața instanțelor de judecată, potrivit

mandatului expres instituit prin art. 87 lit. a) din Legea nr. 109/1996, a

organizării și funcționării cooperației de consum.

Cât privește fondul cauzei,

recurenta a susținut că bunurile în litigiu nu au făcut niciodată obiectul

proprietății publice a autorității administrative locale.

Așa fiind, faptul de a fi

înscrise fără nici un temei legal, în inventarele domeniului public al comunei,

printr-o hotărâre a Consiliului local care nu este opozabilă cooperativei,

pentru că nu a fost consultată în acest sens și nu a fost comunicată hotărârea,

este un abuz greșit, atestat prin H.G. nr. 964/2002.

Din actele cauzei, Înalta Curte

de Casație și Justiție constată următoarele.

Prin sentința nr. 454 din 20

octombrie 2003, Curtea de Apel Târgu Mureș a respins acțiunea reclamantei F.

Mureș, împotriva Guvernului României, pentru anularea Anexei nr. 52 a H.G. nr. 964/2002

și constatarea dreptului de proprietate al reclamantei, pentru imobilul din

anexa de mai sus, admițând, totodată, cererea de intervenție în interesul

pârâtului formulată de Ministerul Administrației și Internelor.

Instanța a soluționat

acțiunea, prin admiterea a trei excepții procedurale.

În acest sens s-a reținut că

reclamanta nu a formulat reclamația administrativă potrivit art. 5 din Legea nr.

29/1990, la autoritatea publică emitentă a actului administrativ contestat. S-a

mai reținut că reclamația către Prefectura județului Mureș nu s-a înaintat în

termen, și nici autorității emitente. S-a mai constatat de instanța de fond, că

excepția de necompetență materială este întemeiată potrivit art. 3 C. proc.

civ., reclamanta putând să-și valorifice dreptul pe calea dreptului comun.

Recursul declarat este

întemeiat și va fi admis, urmând a se pronunța casarea cu trimitere, spre

rejudecare, aceleiași instanțe, ce se va pronunța pe fondul cauzei.

Este de observat că

reclamația administrativă, în sensul art. 5 din Legea nr. 29/1990, s-a

realizat, prefectura fiind reprezentanta guvernului în teritoriu, aducându-se,

astfel, la cunoștință încercarea recurentei de a rezolva administrativ,

litigiul de față.

Acțiunea a fost formulată în

termenul prevăzut de art. 5 alin. (1) din Legea nr. 29/1990, iar în privința

calității procesuale pasive a F., ca reprezentantă a intereselor cooperativelor

asociate, aceasta rezultă din art. 87 lit. a) din Legea nr. 109/1996, a

organizării și funcționării cooperației de consum.

Așa fiind, urmează ca

instanța de fond să se pronunțe pe fondul cauzei, astfel încât sentința se va

casa, cu trimitere, spre rejudecare, la aceiași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

C.C. Bănești, prin mandatar F.T.C.C. F. Mureș, împotriva sentinței civile nr. 454

din 20 octombrie 2003, a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de

contencios administrativ.

Casează sentința atacată, cu

trimitere, spre rejudecare, la aceeași instanță.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 9 februarie 2005.