ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3765/2006

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la 4 august 2003, la Curtea de Apel Târgu Mureș, secția de contencios

administrativ, sub nr. 1092, reclamanta C.C. Reghin a solicitat, în

contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Consiliul Județean Mureș și Consiliul

Local al comunei Fărăgău, anularea parțială a Anexei nr. 40 din H.G. nr. 964/2002,

în sensul anulării pozițiilor cu nr. 17, nr. 22 și nr. 23 și să se constate

dreptul de proprietate asupra imobilelor menționate la aceste poziții.

În motivarea acțiunii s-a

precizat de către reclamantă, că imobilele ce reprezintă proprietatea sa, au

fost inventariate și cuprinse în domeniul public al comunei Fărăgău din

greșeală, deși din extrasul de C.F. nr. 449/I Fărăgău rezultă că imobilele -

construcții se află în proprietatea reclamantei, iar asupra terenului există un

drept de folosință. Mai arată reclamanta că, ulterior, Consiliul Local al

comunei Fărăgău, prin Hotărârea nr. 10/2003 a decis scoaterea din domeniul

public al comunei Fărăgău a imobilelor de la pozițiile 22 și nr. 23 din Anexa nr.

40 a H.G. nr. 964/2002, rămânând în domeniul public al comunei doar imobilul

de la poziția 17.

La data de 18 septembrie 2003,

Ministerul Administrației și Internelor a formulat cerere de intervenție în

interesul pârâtului Guvernul României.

Curtea de Apel Târgu Mureș,

prin sentința civilă nr. 450, pronunțată la 20 octombrie 2003, a admis, în principiu, cererea de intervenție formulată de Ministerul Administrației și

Internelor și a respins acțiunea reclamantei, reținând față de excepțiile

invocate de pârâtul Guvernul României și Consiliul Județean Mureș, precum și de

intervenientul Ministerul Administrației și Internelor, că nu s-a parcurs

procedura prealabilă prevăzută de art. 5 din Legea nr. 29/1990, că față de

momentul publicării H.G. nr. 964/2002 în M. Of. nr. 686/17.10.2002, acțiunea

înregistrată la 4 august 2003 este tardivă.

Referitor la excepția de

necompetență materială invocată, referitoare la capătul de cerere privind

constatarea dreptului de proprietate, instanța a reținut, de asemenea, că și

aceasta este întemeiată, reclamanta putând să-și valorifice dreptul pe calea

acțiunii în revendicare, competentă fiind instanța de drept comun, conform art.

3 C. proc. civ.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs, reclamanta, invocând nelegalitatea, susținând în motivarea

acestuia că greșit au fost reținute de instanța de fond, ca întemeiate

excepțiile invocate de intimați, din acte rezultând că au fost respectate

prevederile art. 5 din Legea nr. 29/1990.

Prin decizia nr. 738 din 9

februarie 2005, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal, a admis recursul formulat de reclamanta C.C. Reghin și

a casat sentința atacată, cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță. În

motivarea deciziei, Înalta Curte a reținut că excepția lipsei efectuării

procedurii prealabile, precum și a tardivității formulării plângerii sunt

neîntemeiate, consecința fiind trimiterea cauzei la prima instanță, pentru a

soluționa cauza pe fond.

Cauza a fost înregistrată la Curtea de Apel Târgu Mureș, sub dosar nr. 2920/2005/CCA.

În faza rejudecării cauzei,

reclamanta C.C. Reghin, reprezentată de F. Mureș, a renunțat la capătul de

cerere privind constatarea dreptului de proprietate asupra imobilelor cuprinse

la pozițiile nr. 17, nr. 22 și nr. 23 din Anexa nr. 40 a H.G. nr. 964/2002.

În urma rejudecării, Curtea

de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, prin

sentința nr. 282 din 28 noiembrie 2005, a admis, în principiu, cererea de intervenție accesorie, formulată de Ministerul Administrației și Internelor, a

respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, invocată de

pârâtul Guvernul României și a admis acțiunea formulată de reclamanta C.C. Reghin,

reprezentată de F. Mureș, anulând parțial Anexa nr. 40 a H.G. nr. 964/2002, în sensul radierii pozițiilor nr. 17, nr. 22 și nr. 23. A constatat că reclamanta a renunțat la capătul de cerere privind constatarea dreptului de

proprietate asupra imobilelor cuprinse la pozițiile nr. 17, nr. 22 și nr. 23

din Anexa nr. 40 a H.G. nr. 964/2002.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de fond a reținut că în ceea ce privește excepția lipsei

calității procesuale active a reclamantei, aceasta este neîntemeiată, deoarece

reclamanta, invocând proprietatea asupra bunurilor imobile asupra cărora poartă

litigiul, justifică un drept, presupus a fi vătămat prin actul administrativ

atacat.

Pe fondul cauzei a reținut

că litigiul se înscrie în prevederile art. 23 din Legea nr. 213/1998 și a constatat

că bunurile imobile în discuție nu puteau fi cuprinse în listele de

inventariere prevăzute de art. 21 din Legea nr. 213/1998, deoarece asupra lor

pretinde un drept de proprietate publică Consiliul Local Fărăgău și, deci,

inventarul trebuia făcut de Primarul comunei Fărăgău.

A mai constatat prima

instanță, că Legea nr. 109/1996 privind organizarea și funcționarea cooperației

de consum și de credit, prevede în art. 160 că proprietatea cooperativelor de

consum este privată, iar prin probele administrate în cauză, reclamanta a făcut

dovezi privind proprietatea asupra imobilelor cuprinse în pozițiile nr. 17, nr.

22 și nr. 23 din Anexa nr. 40 a H.G. nr. 964/2002.

A concluzionat instanța de

fond că, pentru motivele arătate cuprinderea imobilelor în Anexa nr. 40 a H.G. nr. 964/2002 este nelegală.

Împotriva acestei sentințe

au declarat recurs, pârâtul Guvernul României și intervenientul accesoriu

Ministerul Administrației și Internelor.

În recursul formulat,

Guvernul României a invocat prevederile art. 304

1

C. proc. civ. și a susținut că intimata-reclamantă F. Mureș, pentru C.C. Reghin, nu

are calitate procesuală activă, instanța de fond soluționând greșit excepția ce

i-a fost invocată și, pe de altă parte, H.G. nr. 964/2002 a fost adoptată în

conformitate cu prevederile art. 21 din Legea nr. 213/1998 și a avut la bază

hotărârile autorităților publice locale, care au fost însușite de Guvern,

nefiind contestate.

În recursul său,

intervenientul Ministerul Administrației și Internelor a invocat prevederile art.

304

1

C. proc. civ. și a susținut că H.G. nr. 964/2002 nu are un

caracter constitutiv de drepturi, ci doar un efect declarativ, atestând regimul

juridic al proprietății publice în privința bunurilor imobile aparținând

unităților administrativ-teritoriale din județul Mureș.

Verificând hotărârea atacată,

prin prisma motivelor invocate și a prevederilor art. 304

1

C. proc. civ., recursurile vor fi admise, pentru considerentele care vor fi

prezentate în continuare.

Analizând fondul cauzei,

instanța de fond a reținut că reclamanta este beneficiara prevederilor art. 160

din Legea nr. 109/1996 privind organizarea și funcționarea cooperației de

consum și de credit, potrivit cărora proprietatea cooperativelor de consum este

privată și a motivat că „reclamanta face dovezi pozitive, cel puțin în mod

aparent, a proprietății pentru imobilele cuprinse în Anexa nr. 40, pozițiile nr.

17, nr. 22 și nr. 23” de la H.G. nr. 964/2002 care a fost atacată, fără să

analizeze și nici să indice dovezile respective.

Într-adevăr, potrivit prevederilor

art. 160 alin. (1) din Legea nr. 109/1996, proprietatea organizațiilor

cooperației de consum și ale cooperației de credit este privată și este

ocrotită de lege, dar instanța de fond nu a analizat și nici nu a indicat

dovezile din care rezultă că bunurile de la pozițiile nr. 17, nr. 22 și nr. 23

din Anexa nr. 40 la H.G. nr. 964/2002 sunt proprietatea reclamantei și, cu atât

mai puțin titlul pe care l-a avut asupra terenurilor pe care au fost edificate

construcțiile respective, în care cooperativa și-a desfășurat/își desfășoară

unele activități economice.

Astfel fiind, hotărârea

instanței de fond este nelegală și netemeinică, urmând a fi casată, iar cauza

trimisă, pentru rejudecare, în scopul completării materialului probator în

sensul celor arătate mai sus.

Hotărârea atacată este

nelegală, și pentru motivul că instanța de fond a ignorat cererea prin care

reclamanta și-a restrâns capătul de acțiune vizând H.G. nr. 964/2002, doar la poziția

nr. 17 a Anexei nr. 40.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate

de pârâtul Guvernul României și intervenientul Ministerul Administrației și

Internelor, împotriva sentinței civile nr. 282 din 28 noiembrie 2005 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și

trimite cauza, pentru rejudecare, aceleiași instanțe.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 2 noiembrie 2006.