ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 738/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la 4 august 2003, la Curtea de Apel Târgu Mureș, secția de contencios

administrativ, sub nr. 1092, reclamanta F. Mureș a solicitat, în contradictoriu

cu pârâții Guvernul României, Consiliul Județean Mureș și Consiliul Local al

comunei Fărăgău, anularea parțială a Anexei nr. 40 din H.G. nr. 964/2002, în

sensul anulării pozițiilor cu nr. 17, 22 și 23 și să se constate dreptul de

proprietate asupra imobilelor menționate la aceste poziții.

În motivarea acțiunii s-a

precizat de către reclamantă, că imobilele ce reprezintă proprietatea sa, au

fost inventariate și cuprinse în domeniul public al comunei Fărăgău, din

greșeală, deși din documente rezultă acest drept, ele fiind folosite și în

prezent de către cooperație, în scop comercial.

Curtea de Apel Târgu Mureș,

prin sentința civilă nr. 450, pronunțată la 20 octombrie 2003, a respins

acțiunea, reținând față de excepțiile invocate de pârâtul Guvernul României și

Consiliul Județean Mureș, precum și de intervenientul Ministerul Administrației

și Internelor, că nu s-a parcurs procedura prealabilă prevăzută de art. 5 din

Legea nr. 29/1990, că față de momentul publicării H.G. nr. 964/2002 (M. Of. nr.

686/17.10.2002), acțiunea înregistrată la 4 august 2003 este tardivă.

Referitor la excepția de

necompetență materială invocată, referitoare la capătul de cerere privind

constatarea dreptului de proprietate, instanța a reținut că, de asemenea, și

aceasta este întemeiată, reclamanta putând să-i valorifice dreptul pe calea

acțiunii în revendicare, competentă fiind instanța de drept comun, conform art.

3 C. proc. civ.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs, reclamanta, invocând nelegalitatea, susținând în motivarea

acestuia, că greșit au fost reținute de instanța de fond, ca întemeiate, excepțiile

invocate de intimați, din acte rezultând că au fost respectate prevederile art.

5 din Legea nr. 29/1990.

Recursul este fondat.

Înalta Curte de Casație și

Justiție, analizând actele dosarului, în raport cu criticile formulate, urmează

să constate că recurenta a formulat reclamația administrativă, prealabilă

sesizării instanței de contencios administrativ, că această condiție prevăzută

de art. 5 din Legea nr. 29/1990 a fost îndeplinită, chiar dacă sesizarea a fost

îndrumată la alt compartiment.

Potrivit art. 130 din Legea

nr. 215/2001, Prefectul este numit de Guvern și este reprezentantul acestuia,

astfel că demersul procedural a fost îndeplinit, cu atât mai mult, cu cât

rezultă că acesta la rândul său, a înaintat reclamația, la Guvern.

Și critica referitoare la

excepția de tardivitate este întemeiată, rezultând că acțiunea a fost introdusă

la instanța de contencios după recursul grațios, cu respectarea prevederilor

art. 5 alin. (1) din Legea nr. 29/1990.

Urmează, ca o consecință a

admiterii recursului și a casării sentinței, cu trimitere spre rejudecare, ca

instanța să analizeze fondul acțiunii, în raport cu prevederile art. 1 din

Legea nr. 29/1990.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

C.C. Reghin, prin mandatar F.T.C. F. Mureș, împotriva sentinței civile nr. 450

din 20 octombrie 2003, a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de

contencios administrativ.

Casează sentința atacată, cu

trimitere, spre rejudecare, la aceeași instanță.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 9 februarie 2005.