ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6958/2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6958/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursurilor

de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată

înregistrată pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de

contencios administrativ și fiscal la data de 4 august 2003, reclamanta F.

Mureș, a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, prin

Secretariatul General, Comisia de Inventariere din cadrul Consiliului Județean

Mureș și Consiliul Local al Comunei Miheșu de Câmpie, anularea parțială a

Anexei 61, cu privire la pozițiile nr. 129 și 131 din H.G. nr. 964/2002,

privind inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al comunei Miheșu

de Câmpie, jud. Mureș, și constatarea dreptului de proprietate al Cooperativei

de Consum Miheșu de Câmpie, asupra imobilelor înscrise sub poz. 129 și 131.

În motivarea acțiunii

s-a arătat că din eroare au fost cuprinse aceste bunuri în inventarul referitor

la domeniul public, întrucât aceste construcții au fost construite prin

contribuția membrilor Cooperației de consum.

Prin întâmpinare,

pârâtul Guvernul României, prin Secretariatul General, a invocat excepția

neîndeplinirii procedurii prealabile, întrucât reclamanta nu ar fi utilizat

procedura reclamației administrative, a tardivității acțiunii în raport de data

publicării în M. Of. nr. 686 din 17 septembrie 2002 a H.G. în cauză, respectiv

4 august 2003, data înregistrării acțiunii, excepția lipsei calității

procesuale active, întrucât reclamanta nu ar face dovada drepturilor pretinse

și excepția necompetenței materiale a instanței raportat la cel de-al doilea

petit al acțiunii.

Cu privire la fondul

cauzei, s-a arătat că actul normativ atacat nu are efect constitutiv de

drepturi ci doar atestă regimul juridic al proprietăți publice, deosebit de cel

al proprietății private.

Prin întâmpinarea

formulată, pârâtul Consiliul Județean Mureș a invocat lipsa calității

procesuale pasive, arătând că această parte avea doar atribuții de centralizare

a inventarelor cuprinzând bunurile din domeniul public.

A formulat cerere de

intervenție accesorie, în interesul pârâtului Guvernul României, MAI, invocând

excepția neîndeplinirii procedurii prealabile și lipsa calității procesuale

active a reclamantei.

Prin întâmpinare,

Consiliul Local al comunei Miheșu de Câmpie a susținut că imobilele evidențiate

la pozițiile 129 și 131 din H.G. nr. 964/2002 au fost construite din

contribuția membrilor Cooperativei de Consum Miheșu de Câmpie, însă spre

folosința comunității.

Prin Sentința nr. 448

din 20 octombrie 2003 a Curții de Apel Târgu Mureș s-a respins acțiunea

reclamantei, prin admiterea excepțiilor inadmisibilității și tardivității

acțiunii introductive, întrucât această parte nu ar fi îndeplinit procedura

reclamației administrative și ar fi formulat tardiv prezenta acțiune.

Prin Decizia nr. 737

din 9 februarie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția CAF, s-a

admis recursul formulat de Cooperativa de Consum Miheșu de Câmpie, prin

mandatar F. Mureș, formulat împotriva Sentinței nr. 448 din 20 octombrie 2003 a

Curții de Apel Târgu Mureș, secția CCA, hotărârea fiind casată cu trimitere,

spre rejudecare la aceeași instanță.

În considerentele

deciziei s-a reținut că reclamanta a îndeplinit procedura plângerii prealabile,

și că, de asemenea, excepția tardivității acțiunii nu poate fi reținută

întrucât publicarea anexelor s-a făcut ulterior, însă cu aceeași dată ca și cea

a H.G. nr. 964/2002, și că acțiunea a fost introdusă în termenul de 1 an,

prevăzute de art. 5 alin. ultim din Legea nr. 29/1990.

Prin Sentința nr. 64

din data de 27 martie 2012, pronunțată în rejudecare, Curtea de Apel Târgu

Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins

excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Județean Mureș,

invocată de această parte; a respins excepția neîndeplinirii procedurii

prealabile de către reclamanta F. Mureș, invocată de pârâtul Guvernul României

- prin Secretariatul General și intervenientul MAI; a respins excepția

tardivității acțiunii introductive, formulată de pârâtul Guvernul României -

prin Secretariatul General și pârâtul Consiliul Local al comunei Miheșu de

Câmpie; a respins excepția necompetenței materiale a instanței, invocată de

pârâtul Guvernul României - prin Secretariatul General și a respins excepția

lipsei calității procesuale pasive a reclamantei, invocate de intervenientul

MAI.

A admis în parte

acțiunea, precizată la 23 mai 2005, formulată de F. Mureș, împotriva pârâților

Guvernul României, prin Secretariatul General, Consiliul Județean Mureș și

Consiliul Local al Comunei Miheșu de Câmpie și, în consecință, a anulat parțial

Anexa nr. 61, ce face parte integrantă din H.G. nr. 964/2002, privind

inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al comunei Miheșu de

Câmpie, în sensul radierii poziției nr. 131.

A respins restul

pretențiilor reclamantei, referitoare la anularea poziției nr. 129 din aceiași

Anexă, nr. 61, a H.G. nr. 964/2003 și a respins cererea de intervenție

accesorie a MAI, formulată în interesul pârâtului Guvernul României -

Secretariatul General.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de fond, procedând la soluționarea chestiunilor

prealabile dezbaterii în fond a pricinii, a constatat că cererea de intervenție

accesorie în interesul pârâtului formulată de M.A.I. a fost admisă la termenul

de judecată din 20 octombrie 2003.

Privitor la excepția

necompetenței materiale a instanței, a reținut că aceasta a rămas fără obiect,

urmare a precizării de către reclamantă a acțiunii introductive, prin

restrângerea pretențiilor la petitul privind anularea, în parte, strict a

Anexei nr. 61 a H.G. nr. 964/2002.

Referitor la excepția

lipsei calității procesuale active a reclamantei, invocată de intervenienta

M.A.I. și pârâtul Guvernul României, prin Secretariatul General, prima instanță

a apreciat că reclamanta a justificat legitimitatea procesuală încă din primul

ciclu procesual, prin înscrisurile exhibate și care, în opinia acesteia,

justificau un veritabil titlu pentru revendicarea proprietății asupra

imobilelor înscrise sub pozițiile 129 și 131 din Anexa nr. 61.

Relativ la excepția

lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Județean Mureș, invocată de

această parte, în raport de dispozițiile art. 21 alin. (3) din Legea nr.

213/1998, instanța de fond a avut în vedere modul de soluționare a acestei

excepții, conform art. 315 alin. (1) C. proc. civ., de către instanța supremă

prin Deciziile nr. 1664 din 21 martie 2007, pronunțată în Dosar nr. 399/1/2007

și nr. 3332 din 11 octombrie 2006, pronunțată în Dosar nr. 3260/1/2006, ambele

ale Secției CAF.

Astfel, s-a apreciat

că hotărârile pe care această autoritate locală le emite în cadrul procedurii

vizând centralizarea inventarului bunurilor ce aparțin domeniului public, sunt

acte pregătitoare emiterii actului administrativ - Hotărâri de Guvern - de

atestare a apartenenței bunurilor respective la domeniul județean sau de

interes local.

Prin urmare, Curtea

de apel a reținut că este competentă să se pronunțe și asupra legalități

actelor ce au stat la baza emiterii actului supus judecății, în speță,

Hotărârea de centralizare a bunurilor aparținând domeniului public de interes

local.

În ceea ce privește

excepția neîndeplinirii procedurii prealabile, invocată de pârâtul Guvernul

României, prin Secretariatul General și de intervenientul M.A.I., precum și cea

a tardivității, invocate de pârâtul Guvernul României, prin Secretariatul

General și Consiliul Local al comunei Miheșu de Câmpie, a reținut că acestea au

fost soluționate prin decizia instanței supreme care le-a apreciat ca fiind

soluționate greșit, prin admitere (Decizia nr. 737 din 9 februarie 2005),

astfel încât instanța de fond este ținută de această dezlegare, urmând a le

respinge ca nefondate.

Asupra fondului

cauzei, Curtea de apel a reținut situația de fapt potrivit căreia imobilul

înscris la poziția nr. 129 din Anexa nr. 61 a H.G. 964/2002 se referă la

clădirea din cărămidă situată în satul Miheșu de Câmpie, str. 1 D., județul

Mureș, în suprafață de 370 mp.

Cu privire la acest

imobil, reclamanta F. Mureș, a formulat o acțiune înregistrată sub nr.

130/251/2007 la Judecătoria Luduș, revendicând proprietatea acestui imobil,

soluționat, prin respingerea acțiunii introductive, prin Sentința nr. 1103 din

24 noiembrie 2009 a Judecătoriei Luduș, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 43

din 18 ianuarie 2012 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția civilă.

Imobilul înscris la

poziția nr. 131 din Anexa nr. 61 a H.G. nr. 964/2002, se referă la clădirea din

cărămidă situată în satul Răzoare, str. 22 D., județul Mureș, în suprafață de

135 mp.

Referitor la acest

imobil, s-a constatat, irevocabil, dreptul de proprietate al reclamantei, prin

Decizia nr. 745 din 21 septembrie 2011 a Tribunalului Mureș, care a modificat

în tot Sentința nr. 1637 din 7 decembrie 2010 a Judecătoriei Luduș, prin care

inițial, s-a respins acțiunea introductivă formulată de reclamantă.

În aceste condiții,

judecătorul fondului a constatat că reclamanta a justificat existența dreptului

de proprietate asupra imobilului înscris sub poziția nr. 131.

Împotriva hotărârii

instanței de fond au declarat recurs reclamanta F. Mureș, pârâtul Guvernul

României și Ministerul Administrației și Internelor (în prezent Ministerul

Afacerilor Interne), criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În recursul formulat

de reclamanta „F.” Târgu Mureș, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9

C. proc. civ. se critică hotărârea instanței de fond ca fiind parțial nelegală

și netemeinică în ceea ce privește respingerea acțiunii formulate prin care a

solicitat și anularea poziției nr. 129 din anexa nr. 61 a H.G. nr. 964/2002.

În dezvoltarea

motivelor de recurs invocate, recurenta-reclamantă susține că în mod greșit

instanța de fond a reținut că prin precizarea de acțiune din 2005 ar fi

renunțat la acest capăt de cerere privind anularea poziției nr. 129, cât și

faptul că nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate asupra construcției în

discuție, menționându-se în acest sens Decizia nr. 43/2012 a Curții de Apel

Târgu Mureș.

Consideră

recurenta-reclamantă că motivarea sentinței atacate este greșită, anexând în

acest sens precizarea de acțiune din 2005 cât și Decizia civilă nr. 100 din 15

martie 2011 pronunțată de Tribunalul Mureș, secția civilă în Dosarul nr.

130/251/2007, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 43/R din 18 ianuarie 2012

pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, prin care i s-a recunoscut dreptul de

proprietate asupra imobilului reprezentând „Magazin universal cu bufet” situat

în localitatea Mihăeșu de Câmpie județul Mureș, imobil prevăzut la poziția nr.

129 din anexa nr. 61 a H.G. nr. 964/2002.

Recurentul Ministerul

Administrației și Internelor a criticat sentința pronunțată de Curtea de Apel

Târgu Mureș pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând în esență

următoarele:

- apartenența la

domeniul public local a bunurilor prevăzute la pozițiile nr. 129 și 131 din

H.G. nr. 964/2002 s-a făcut în baza inventarelor întocmite de comisiile

speciale constituite la nivel local, însușite de consiliul local, centralizate

de consiliul județean și transmise Executivului prin intermediul Ministerului

Administrației și Internelor;

- în aprecierea

regimului juridic al respectivelor bunuri, respectiv dacă acestea aparțin sau

nu domeniului public, Guvernul sau Ministerul Administrației și Internelor nu

pot cenzura hotărârile autorităților locale, acestea având doar obligația

legală de a atesta apartenența bunurilor la domeniul public de interes județean

sau comunal, conform art. 21 alin. (3) din Legea nr. 213/1998;

- potrivit art. 3

alin. (1) și (6) din Legea nr. 213/1998 hotărârea de Guvern nu are efect

constitutiv de drept de proprietate în favoarea unităților administrativ

teritoriale, ci doar de atestare a dreptului de proprietate, astfel că aceasta

nu este de natură a vătăma dreptul de proprietate al reclamantei.

Recurentul-pârât

Guvernul României a invocat dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ.

susținând că nu i-au fost comunicate încheierile de amnare a pronunțării, care

fac parte integrantă din hotărâre și în consecință au fost încălcate

dispozițiile art. 261 C. proc. civ., fiind pus în imposibilitatea de a-și

formula recursul, nefiind cunoscute integral motivele hotărârii.

În cadrul aceluiași

motiv de recurs, recurentul-pârât a susținut că a fost încălcat dreptul

procedural de dezbatere în contradictoriu a probelor administrate, având în

vedere că nu i-au fost comunicate toate înscrisurile depuse de reclamantă.

În ceea ce privește

motivele de recurs invocate în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 și 304

1

C. proc. civ., recurentul-pârât a susținut în esență că instanța de fond nu a

reținut vreun element de nelegalitate a Hotărârii Guvernului nr. 964/2002,

nefiind indicate prevederi proprii ale acestui act administrativ normativ care

să contravină dispozițiilor legale în vigoare la data emiterii acestuia, ori

prin care să fi fost încălcate drepturi ale reclamantei, existente la data

adoptării.

Examinând sentința

atacată în raport de criticile formulate, de dispozițiile legale incidente în

cauză, cât și în temeiul dispozițiilor art. 304

1

C. proc. civ.

Înalta Curte constată că recursul declarat de SCC F. Târgu Mureș este fondat.

Contrar celor

reținute în mod eronat de instanța de fond prin sentința atacată, în ceea ce

privește respingerea cererii privind anularea poziției nr. 129 din Anexa nr. 61

a H.G. nr. 964/2003, Înalta Curte constată că prin Decizia civilă nr. 100 din

15 martie 2011 a Tribunalului Mureș, secția civilă a fost admis apelul declarat

de reclamanta SCC F. Târgu Mureș împotriva Sentinței civile nr. 1103 din 24

noiembrie 2009 pronunțată de Judecătoria Luduș și în consecință, schimbând în

tot hotărârea apelată a fost admisă acțiunea civilă exercitată de reclamantă

împotriva pârâtului Consiliul Local Mihăeșu de Câmpie, constatând că SCC F. a

dobândit dreptul de proprietate asupra construcției reprezentând „Magazin

universal cu bufet” situat în localitatea Mihăeșu de Câmpie str. 1 D. județul

Mureș, constatând totodată dobândirea dreptului de folosință asupra terenului

aferent construcției și dispunând întabularea în cartea funciară atât a

dreptului de proprietate asupra construcției cât și a dreptului de folosință

asupra terenului aferent în favoarea reclamantei. Această decizie a rămas

irevocabilă, prin Decizia nr. 43/R din 18 ianuarie 2012 pronunțată de Curtea de

Apel Târgu Mureș, secția I civilă în același Dosar nr. 130/251/2007, recursul

pârâtului Consiliul Local Mihăeșu de Câmpie, fiind respins ca nefondat.

Astfel fiind,

instanța de control judiciar constată că în mod greșit s-a reținut prin

sentința atacată că reclamanta nu ar fi justificat existența dreptului de

proprietate asupra acestui imobil înscris la poziția nr. 129 din Anexa nr. 61 a

H.G. nr. 964/2002 și a admis doar în parte acțiunea acesteia.

În ceea ce privește

recursurile formulate de recurentul-pârât Guvernul României cât și de

recurentul-intervenient Ministerul Administrației și Internelor Înalta Curte

constată că sunt nefondate, urmând a fi respinse pentru considerentele expuse

în continuare.

În ceea ce privește

susținerile recurentului-pârât Guvernul României formulate în temeiul motivului

de recurs prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ., potrivit

cărora încheierile de amânare a pronunțării sentinței atacate nu i-au fost

comunicate odată cu hotărârea la data de 27 martie 2012 cât și faptul că nu

i-au fost comunicate toate înscrisurile depuse de reclamantă în timpul

derulării procesului, fiindu-i încălcat dreptul procedural de dezbatere în

contradictoriu a probelor administrate, Înalta Curte le apreciază ca fiind

neîntemeiate.

Astfel cum rezultă

din dovada de comunicare recurentului-pârât i-a fost comunicată sentința

atacată la data de 3 mai 2012 sentința din care face parte integrantă

încheierea de ședință din data de 13 martie 2012, astfel cum este menționat în

practicaua hotărârii. În consecință, recurentul-pârât nu poate susține că ar fi

fost în imposibilitate de a-și exercita dreptul de apărare, acesta

formulându-și în fapt în termenul legal recursul, iar din examinarea sentinței

atacate cât și a încheierilor de amânare a pronunțării rezultă că au fost

respectate integral dispozițiile art. 261 C. proc. civ. în ceea ce privește

conținutul acestora, neexistând nici un motiv care să atragă nulitatea

hotărârii atacate.

În ceea ce privește

criticile formulate atât de recurentul-pârât Guvernul României cât și de către

recurentul -intervenient Ministerul Administrației și Internelor, în temeiul

art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că

acestea sunt nefondate, din întregul material probator administrat în cauză

rezultând că ambele imobile menționate la poziția nr. 129 și 131 din Anexa nr.

61 la H.G. nr. 964/2002 sunt proprietatea reclamantei SCC F. Târgu Mureș.

Susținerea

recurenților-pârâți în sensul că H.G. nu are efect constitutiv de drept de

proprietate în favoarea unităților administrativ teritoriale întrucât doar

atestă calitatea de bunuri ale domeniului public, calitate ce a fost în

prealabil stabilită prin hotărâri ale consiliilor locale și a consiliului

județean prin care au fost însușite inventarele întocmite de către comisiile de

inventariere, nu poate fi reținută.

Hotărârea de Guvern

nr. 964/2002 reprezintă un act administrativ de autoritate adoptat în baza art.

21 alin. (3) din Legea nr. 213/1998, supus controlului instanței de contencios

administrativ conform art. 23 din aceeași lege.

Hotărârea stabilește

în final caracterul de bunuri ce compun domeniul public al unităților

administrative, distinct de bunurile ce constituie domeniul privat al acestora,

nefiind relevant dacă are efect declarativ sau constitutiv de drepturi față de

faptul că poate fii atacată la instanța de contencios administrativ.

În ceea ce privește

criticile formulate de recurentul-pârât Guvernul României cât și de

recurentul-intervenient Ministerul Administrației și Internelor potrivit cărora

instanța de fond nu ar fi reținut nici un motiv de nelegalitate a Hotărârii

Guvernului nr. 964/2003, nefiind indicate prevederi proprii ale acestui act

normativ care să contravină dispozițiilor legale în vigoare la data emiterii,

prin care să fi fost încălcate drepturi ale reclamantei, instanța de control

judiciar urmează a le respinge ca nefondate, nelegalitatea H.G. nr. 964/2002 -

respectiv a dispozițiilor din Anexa nr. 61 poziția nr. 129 și nr. 131, constă tocmai

în atestarea acestor imobile ca făcând parte din domeniul public al Consiliului

Local al Comunei Mihăeșu de Câmpie deși în cauză, prin probatoriul administrat,

reclamanta a făcut dovada faptului că este proprietara bunurilor în litigiu,

conform art. 160 din Legea nr. 109/1996.

Având în vedere toate

aceste considerente, Înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1)

-(3) C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, va

admite recursul formulat de recurenta-reclamantă SCC F. Târgu Mureș și va

modifica în parte sentința atacată în sensul că va admite în totalitate

acțiunea, dispunând și anularea poziției 129 din Anexa 61 la H.G. nr. 964/2002,

menținând celelalte dispoziții ale sentinței atacate și va respinge ca

nefondate recursurile declarate de Guvernul Român și Ministerul Afacerilor și

Interne.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de SCC F. Târgu Mureș împotriva Sentinței nr. 64 din 27 martie 2012 a

Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ

și fiscal.

Modifică în parte

sentința atacată, în sensul că admite în totalitate acțiunea.

Dispune anularea și a

poziției 129 din Anexa nr. 61 din H.G. nr. 964/2002.

Menține celelalte

dispoziții ale sentinței atacate.

Respinge recursurile

declarate de Guvernul României și Ministerul Afacerilor Interne (fost

Ministerul Administrației și Internelor), ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 29 octombrie 2013.

Procesat de GGC - LM