ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6958/2013

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la data de 4 august 2003, reclamanta F. Mureș, a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, prin Secretariatul General, Comisia de Inventariere din cadrul Consiliului Județean Mureș și Consiliul Local al Comunei Miheșu de Câmpie, anularea parțială a Anexei 61, cu privire la pozițiile nr. 129 și 131 din H.G. nr. 964/2002, privind inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al comunei Miheșu de Câmpie, jud. Mureș, și constatarea dreptului de proprietate al Cooperativei de Consum Miheșu de Câmpie, asupra imobilelor înscrise sub poz.

129 și 131. În motivarea acțiunii s-a arătat că din eroare au fost cuprinse aceste bunuri în inventarul referitor la domeniul public, întrucât aceste construcții au fost construite prin contribuția membrilor Cooperației de consum. Prin întâmpinare, pârâtul Guvernul României, prin Secretariatul General, a invocat excepția neîndeplinirii procedurii prealabile, întrucât reclamanta nu ar fi utilizat procedura reclamației administrative, a tardivității acțiunii în raport de data publicării în M. Of. nr. 686 din 17 septembrie 2002 a H.G. în cauză, respectiv 4 august 2003, data înregistrării acțiunii, excepția lipsei calității procesuale active, întrucât reclamanta nu ar face dovada drepturilor pretinse și excepția necompetenței materiale a instanței raportat la cel de-al doilea petit al acțiunii.

Cu privire la fondul cauzei, s-a arătat că actul normativ atacat nu are efect constitutiv de drepturi ci doar atestă regimul juridic al proprietăți publice, deosebit de cel al proprietății private. Prin întâmpinarea formulată, pârâtul Consiliul Județean Mureș a invocat lipsa calității procesuale pasive, arătând că această parte avea doar atribuții de centralizare a inventarelor cuprinzând bunurile din domeniul public. A formulat cerere de intervenție accesorie, în interesul pârâtului Guvernul României, MAI, invocând excepția neîndeplinirii procedurii prealabile și lipsa calității procesuale active a reclamantei. Prin întâmpinare, Consiliul Local al comunei Miheșu de Câmpie a susținut că imobilele evidențiate la pozițiile 129 și 131 din H.G.

nr. 964/2002 au fost construite din contribuția membrilor Cooperativei de Consum Miheșu de Câmpie, însă spre folosința comunității. Prin Sentința nr. 448 din 20 octombrie 2003 a Curții de Apel Târgu Mureș s-a respins acțiunea reclamantei, prin admiterea excepțiilor inadmisibilității și tardivității acțiunii introductive, întrucât această parte nu ar fi îndeplinit procedura reclamației administrative și ar fi formulat tardiv prezenta acțiune. Prin Decizia nr. 737 din 9 februarie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția CAF, s-a admis recursul formulat de Cooperativa de Consum Miheșu de Câmpie, prin mandatar F. Mureș, formulat împotriva Sentinței nr. 448 din 20 octombrie 2003 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția CCA, hotărârea fiind casată cu trimitere, spre rejudecare la aceeași instanță.

În considerentele deciziei s-a reținut că reclamanta a îndeplinit procedura plângerii prealabile, și că, de asemenea, excepția tardivității acțiunii nu poate fi reținută întrucât publicarea anexelor s-a făcut ulterior, însă cu aceeași dată ca și cea a H.G. nr. 964/2002, și că acțiunea a fost introdusă în termenul de 1 an, prevăzute de art. 5 alin. ultim din Legea nr. 29/1990.

Prin Sentința nr. 64 din data de 27 martie 2012, pronunțată în rejudecare, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Județean Mureș, invocată de această parte; a respins excepția neîndeplinirii procedurii prealabile de către reclamanta F. Mureș, invocată de pârâtul Guvernul României - prin Secretariatul General și intervenientul MAI; a respins excepția tardivității acțiunii introductive, formulată de pârâtul Guvernul României - prin Secretariatul General și pârâtul Consiliul Local al comunei Miheșu de Câmpie; a respins excepția necompetenței materiale a instanței, invocată de pârâtul Guvernul României - prin Secretariatul General și a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a reclamantei, invocate de intervenientul MAI.

A admis în parte acțiunea, precizată la 23 mai 2005, formulată de F. Mureș, împotriva pârâților Guvernul României, prin Secretariatul General, Consiliul Județean Mureș și Consiliul Local al Comunei Miheșu de Câmpie și, în consecință, a anulat parțial Anexa nr. 61, ce face parte integrantă din H.G. nr. 964/2002, privind inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al comunei Miheșu de Câmpie, în sensul radierii poziției nr. 131. A respins restul pretențiilor reclamantei, referitoare la anularea poziției nr. 129 din aceiași Anexă, nr. 61, a H.G. nr. 964/2003 și a respins cererea de intervenție accesorie a MAI, formulată în interesul pârâtului Guvernul României - Secretariatul General. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond, procedând la soluționarea chestiunilor prealabile dezbaterii în fond a pricinii, a constatat că cererea de intervenție accesorie în interesul pârâtului formulată de M.A.I.

a fost admisă la termenul de judecată din 20 octombrie 2003. Privitor la excepția necompetenței materiale a instanței, a reținut că aceasta a rămas fără obiect, urmare a precizării de către reclamantă a acțiunii introductive, prin restrângerea pretențiilor la petitul privind anularea, în parte, strict a Anexei nr. 61 a H.G. nr. 964/2002. Referitor la excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, invocată de intervenienta M.A.I.

și pârâtul Guvernul României, prin Secretariatul General, prima instanță a apreciat că reclamanta a justificat legitimitatea procesuală încă din primul ciclu procesual, prin înscrisurile exhibate și care, în opinia acesteia, justificau un veritabil titlu pentru revendicarea proprietății asupra imobilelor înscrise sub pozițiile 129 și 131 din Anexa nr. 61. Relativ la excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Județean Mureș, invocată de această parte, în raport de dispozițiile art. 21 alin. (3) din Legea nr. 213/1998, instanța de fond a avut în vedere modul de soluționare a acestei excepții, conform art. 315 alin. (1) C. proc. civ., de către instanța supremă prin Deciziile nr. 1664 din 21 martie 2007, pronunțată în Dosar nr. 399/1/2007 și nr. 3332 din 11 octombrie 2006, pronunțată în Dosar nr. 3260/1/2006, ambele ale Secției CAF.

Astfel, s-a apreciat că hotărârile pe care această autoritate locală le emite în cadrul procedurii vizând centralizarea inventarului bunurilor ce aparțin domeniului public, sunt acte pregătitoare emiterii actului administrativ - Hotărâri de Guvern - de atestare a apartenenței bunurilor respective la domeniul județean sau de interes local. Prin urmare, Curtea de apel a reținut că este competentă să se pronunțe și asupra legalități actelor ce au stat la baza emiterii actului supus judecății, în speță, Hotărârea de centralizare a bunurilor aparținând domeniului public de interes local.

În ceea ce privește excepția neîndeplinirii procedurii prealabile, invocată de pârâtul Guvernul României, prin Secretariatul General și de intervenientul M.A.I., precum și cea a tardivității, invocate de pârâtul Guvernul României, prin Secretariatul General și Consiliul Local al comunei Miheșu de Câmpie, a reținut că acestea au fost soluționate prin decizia instanței supreme care le-a apreciat ca fiind soluționate greșit, prin admitere (Decizia nr. 737 din 9 februarie 2005), astfel încât instanța de fond este ținută de această dezlegare, urmând a le respinge ca nefondate. Asupra fondului cauzei, Curtea de apel a reținut situația de fapt potrivit căreia imobilul înscris la poziția nr. 129 din Anexa nr. 61 a H.G.

964/2002 se referă la clădirea din cărămidă situată în satul Miheșu de Câmpie, str. 1 D., județul Mureș, în suprafață de 370 mp. Cu privire la acest imobil, reclamanta F. Mureș, a formulat o acțiune înregistrată sub nr. 130/251/2007 la Judecătoria Luduș, revendicând proprietatea acestui imobil, soluționat, prin respingerea acțiunii introductive, prin Sentința nr. 1103 din 24 noiembrie 2009 a Judecătoriei Luduș, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 43 din 18 ianuarie 2012 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția civilă. Imobilul înscris la poziția nr. 131 din Anexa nr. 61 a H.G. nr. 964/2002, se referă la clădirea din cărămidă situată în satul Răzoare, str. 22 D., județul Mureș, în suprafață de 135 mp.

Referitor la acest imobil, s-a constatat, irevocabil, dreptul de proprietate al reclamantei, prin Decizia nr. 745 din 21 septembrie 2011 a Tribunalului Mureș, care a modificat în tot Sentința nr. 1637 din 7 decembrie 2010 a Judecătoriei Luduș, prin care inițial, s-a respins acțiunea introductivă formulată de reclamantă. În aceste condiții, judecătorul fondului a constatat că reclamanta a justificat existența dreptului de proprietate asupra imobilului înscris sub poziția nr. 131. Împotriva hotărârii instanței de fond au declarat recurs reclamanta F. Mureș, pârâtul Guvernul României și Ministerul Administrației și Internelor (în prezent Ministerul Afacerilor Interne), criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În recursul formulat de reclamanta „F.” Târgu Mureș, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. se critică hotărârea instanței de fond ca fiind parțial nelegală și netemeinică în ceea ce privește respingerea acțiunii formulate prin care a solicitat și anularea poziției nr. 129 din anexa nr. 61 a H.G. nr. 964/2002. În dezvoltarea motivelor de recurs invocate, recurenta-reclamantă susține că în mod greșit instanța de fond a reținut că prin precizarea de acțiune din 2005 ar fi renunțat la acest capăt de cerere privind anularea poziției nr. 129, cât și faptul că nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate asupra construcției în discuție, menționându-se în acest sens Decizia nr. 43/2012 a Curții de Apel Târgu Mureș.

Consideră recurenta-reclamantă că motivarea sentinței atacate este greșită, anexând în acest sens precizarea de acțiune din 2005 cât și Decizia civilă nr. 100 din 15 martie 2011 pronunțată de Tribunalul Mureș, secția civilă în Dosarul nr. 130/251/2007, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 43/R din 18 ianuarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, prin care i s-a recunoscut dreptul de proprietate asupra imobilului reprezentând „Magazin universal cu bufet” situat în localitatea Mihăeșu de Câmpie județul Mureș, imobil prevăzut la poziția nr. 129 din anexa nr. 61 a H.G. nr. 964/2002. Recurentul Ministerul Administrației și Internelor a criticat sentința pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând în esență următoarele: - apartenența la domeniul public local a bunurilor prevăzute la pozițiile nr. 129 și 131 din H.G.

nr. 964/2002 s-a făcut în baza inventarelor întocmite de comisiile speciale constituite la nivel local, însușite de consiliul local, centralizate de consiliul județean și transmise Executivului prin intermediul Ministerului Administrației și Internelor; - în aprecierea regimului juridic al respectivelor bunuri, respectiv dacă acestea aparțin sau nu domeniului public, Guvernul sau Ministerul Administrației și Internelor nu pot cenzura hotărârile autorităților locale, acestea având doar obligația legală de a atesta apartenența bunurilor la domeniul public de interes județean sau comunal, conform art. 21 alin. (3) din Legea nr. 213/1998; - potrivit art. 3 alin. (1) și (6) din Legea nr. 213/1998 hotărârea de Guvern nu are efect constitutiv de drept de proprietate în favoarea unităților administrativ teritoriale, ci doar de atestare a dreptului de proprietate, astfel că aceasta nu este de natură a vătăma dreptul de proprietate al reclamantei.

Recurentul-pârât Guvernul României a invocat dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ. susținând că nu i-au fost comunicate încheierile de amnare a pronunțării, care fac parte integrantă din hotărâre și în consecință au fost încălcate dispozițiile art. 261 C. proc. civ., fiind pus în imposibilitatea de a-și formula recursul, nefiind cunoscute integral motivele hotărârii. În cadrul aceluiași motiv de recurs, recurentul-pârât a susținut că a fost încălcat dreptul procedural de dezbatere în contradictoriu a probelor administrate, având în vedere că nu i-au fost comunicate toate înscrisurile depuse de reclamantă. În ceea ce privește motivele de recurs invocate în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 și 304 1 C. proc.

civ., recurentul-pârât a susținut în esență că instanța de fond nu a reținut vreun element de nelegalitate a Hotărârii Guvernului nr. 964/2002, nefiind indicate prevederi proprii ale acestui act administrativ normativ care să contravină dispozițiilor legale în vigoare la data emiterii acestuia, ori prin care să fi fost încălcate drepturi ale reclamantei, existente la data adoptării. Examinând sentința atacată în raport de criticile formulate, de dispozițiile legale incidente în cauză, cât și în temeiul dispozițiilor art. 304 1 C. proc. civ. Înalta Curte constată că recursul declarat de SCC F. Târgu Mureș este fondat. Contrar celor reținute în mod eronat de instanța de fond prin sentința atacată, în ceea ce privește respingerea cererii privind anularea poziției nr. 129 din Anexa nr. 61 a H.G.

nr. 964/2003, Înalta Curte constată că prin Decizia civilă nr. 100 din 15 martie 2011 a Tribunalului Mureș, secția civilă a fost admis apelul declarat de reclamanta SCC F. Târgu Mureș împotriva Sentinței civile nr. 1103 din 24 noiembrie 2009 pronunțată de Judecătoria Luduș și în consecință, schimbând în tot hotărârea apelată a fost admisă acțiunea civilă exercitată de reclamantă împotriva pârâtului Consiliul Local Mihăeșu de Câmpie, constatând că SCC F. a dobândit dreptul de proprietate asupra construcției reprezentând „Magazin universal cu bufet” situat în localitatea Mihăeșu de Câmpie str. 1 D. județul Mureș, constatând totodată dobândirea dreptului de folosință asupra terenului aferent construcției și dispunând întabularea în cartea funciară atât a dreptului de proprietate asupra construcției cât și a dreptului de folosință asupra terenului aferent în favoarea reclamantei.

Această decizie a rămas irevocabilă, prin Decizia nr. 43/R din 18 ianuarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I civilă în același Dosar nr. 130/251/2007, recursul pârâtului Consiliul Local Mihăeșu de Câmpie, fiind respins ca nefondat. Astfel fiind, instanța de control judiciar constată că în mod greșit s-a reținut prin sentința atacată că reclamanta nu ar fi justificat existența dreptului de proprietate asupra acestui imobil înscris la poziția nr. 129 din Anexa nr. 61 a H.G. nr. 964/2002 și a admis doar în parte acțiunea acesteia. În ceea ce privește recursurile formulate de recurentul-pârât Guvernul României cât și de recurentul-intervenient Ministerul Administrației și Internelor Înalta Curte constată că sunt nefondate, urmând a fi respinse pentru considerentele expuse în continuare.

În ceea ce privește susținerile recurentului-pârât Guvernul României formulate în temeiul motivului de recurs prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ., potrivit cărora încheierile de amânare a pronunțării sentinței atacate nu i-au fost comunicate odată cu hotărârea la data de 27 martie 2012 cât și faptul că nu i-au fost comunicate toate înscrisurile depuse de reclamantă în timpul derulării procesului, fiindu-i încălcat dreptul procedural de dezbatere în contradictoriu a probelor administrate, Înalta Curte le apreciază ca fiind neîntemeiate. Astfel cum rezultă din dovada de comunicare recurentului-pârât i-a fost comunicată sentința atacată la data de 3 mai 2012 sentința din care face parte integrantă încheierea de ședință din data de 13 martie 2012, astfel cum este menționat în practicaua hotărârii.

În consecință, recurentul-pârât nu poate susține că ar fi fost în imposibilitate de a-și exercita dreptul de apărare, acesta formulându-și în fapt în termenul legal recursul, iar din examinarea sentinței atacate cât și a încheierilor de amânare a pronunțării rezultă că au fost respectate integral dispozițiile art. 261 C. proc. civ. în ceea ce privește conținutul acestora, neexistând nici un motiv care să atragă nulitatea hotărârii atacate. În ceea ce privește criticile formulate atât de recurentul-pârât Guvernul României cât și de către recurentul -intervenient Ministerul Administrației și Internelor, în temeiul art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate, din întregul material probator administrat în cauză rezultând că ambele imobile menționate la poziția nr. 129 și 131 din Anexa nr. 61 la H.G.

nr. 964/2002 sunt proprietatea reclamantei SCC F. Târgu Mureș. Susținerea recurenților-pârâți în sensul că H.G. nu are efect constitutiv de drept de proprietate în favoarea unităților administrativ teritoriale întrucât doar atestă calitatea de bunuri ale domeniului public, calitate ce a fost în prealabil stabilită prin hotărâri ale consiliilor locale și a consiliului județean prin care au fost însușite inventarele întocmite de către comisiile de inventariere, nu poate fi reținută. Hotărârea de Guvern nr. 964/2002 reprezintă un act administrativ de autoritate adoptat în baza art. 21 alin. (3) din Legea nr. 213/1998, supus controlului instanței de contencios administrativ conform art. 23 din aceeași lege.

Hotărârea stabilește în final caracterul de bunuri ce compun domeniul public al unităților administrative, distinct de bunurile ce constituie domeniul privat al acestora, nefiind relevant dacă are efect declarativ sau constitutiv de drepturi față de faptul că poate fii atacată la instanța de contencios administrativ. În ceea ce privește criticile formulate de recurentul-pârât Guvernul României cât și de recurentul-intervenient Ministerul Administrației și Internelor potrivit cărora instanța de fond nu ar fi reținut nici un motiv de nelegalitate a Hotărârii Guvernului nr. 964/2003, nefiind indicate prevederi proprii ale acestui act normativ care să contravină dispozițiilor legale în vigoare la data emiterii, prin care să fi fost încălcate drepturi ale reclamantei, instanța de control judiciar urmează a le respinge ca nefondate, nelegalitatea H.G.

nr. 964/2002 - respectiv a dispozițiilor din Anexa nr. 61 poziția nr. 129 și nr. 131, constă tocmai în atestarea acestor imobile ca făcând parte din domeniul public al Consiliului Local al Comunei Mihăeșu de Câmpie deși în cauză, prin probatoriul administrat, reclamanta a făcut dovada faptului că este proprietara bunurilor în litigiu, conform art. 160 din Legea nr. 109/1996. Având în vedere toate aceste considerente, Înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) -(3) C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, va admite recursul formulat de recurenta-reclamantă SCC F. Târgu Mureș și va modifica în parte sentința atacată în sensul că va admite în totalitate acțiunea, dispunând și anularea poziției 129 din Anexa 61 la H.G.

nr. 964/2002, menținând celelalte dispoziții ale sentinței atacate și va respinge ca nefondate recursurile declarate de Guvernul Român și Ministerul Afacerilor și Interne.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de SCC F. Târgu Mureș împotriva Sentinței nr. 64 din 27 martie 2012 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Modifică în parte sentința atacată, în sensul că admite în totalitate acțiunea. Dispune anularea și a poziției 129 din Anexa nr. 61 din H.G. nr. 964/2002. Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate. Respinge recursurile declarate de Guvernul României și Ministerul Afacerilor Interne (fost Ministerul Administrației și Internelor), ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 octombrie 2013. Procesat de GGC - LM