ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1046/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin decizia nr. 561/R din 4 mai

2005, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios

administrativ, a respins recursul declarat de F. Harghita împotriva sentinței

civile nr. 104 din 25 ianuarie 2005, pronunțată de Tribunalul Harghita, în

dosarul nr. 2681/2005.

Pentru a se pronunța astfel, Curtea

de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, a

reținut aspectele ce vor fi arătate în continuare.

Prin sentința civilă nr. 226 din 2

iulie 2003, a Curții de Apel Târgu Mureș, rămasă irevocabilă, prin nerecurare,

s-a dispus anularea poziției nr. 10 din Anexa nr. 36 la H.G. nr. 1351/2001,

privind atestarea domeniului public al

județului Harghita, precum și al municipiilor, orașelor și comunelor din județul

Harghita.

În temeiul art. 10 și 16 din Legea nr.

29/1990, F. Harghita a solicitat instanței, sancționarea conducătorului

autorității administrative, cu daune în sumă de 200.000 ROL pentru fiecare zi

de întârziere, de la data introducerii acțiunii și până la emiterea unei

hotărâri prin care să fie adusă la îndeplinire sentința civilă nr. 226 din 2

iulie 2003, în sensul eliminării poziției nr. 10 - „Văcărești” din Anexa nr. 36

la H.G. nr. 1351/2001.

Instanța a reținut că, prin

Hotărârea nr. 34/1999, completată prin Hotărârea nr. 18/2001, emise de

Consiliului Local al comunei Mihăileni, a fost însușit inventarul bunurilor

aparținând domeniului public al unității administrativ-teritoriale, acesta

fiind atestat prin H.G. nr. 1351/2001. Or, prin sentința civilă nr. 226 din 2

iulie 2003, a Curții de Apel Târgu Mureș, a fost anulată parțial H.G. nr. 1351/2001.

În aceste condiții, Curtea de Apel

Târgu Mureș a reținut că sentința civilă nr. 226 din 2 iulie 2003 se referă la

hotărârea emisă de Guvern, astfel că pârâtul Consiliul Local al comunei

Mihăileni nu a fost obligat în vreun fel prin hotărârea judecătorească

respectivă.

Pe cale de consecință, instanța de

fond a reținut că cererea reclamantei F. Harghita nu întrunește cerințele

prevăzute de art. 16 din Legea nr. 29/1990,

referitoare la aplicarea, pentru conducătorul autorității administrative, a

sancțiunii prevăzute de art. 10 alin. (3) din lege și la acordarea de daune

pentru întârziere.

Totodată, curtea de apel a reținut

că nu pot fi analizate în cadrul unei acțiuni în contencios administrativ,

criticile formulate de recurenta F. Harghita, ce țin de valorificarea unui

drept de proprietate asupra imobilului în litigiu.

Cu privire la decizia nr. 561/R din

4 mai 2005, a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios

administrativ, F. Harghita a formulat cerere de revizuire, invocând

dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Se susține că între decizia nr. 484/R,

pronunțată la 2 noiembrie 2004 de către Curtea de Apel Târgu Mureș, în care

instanța a constatat că precizarea de acțiune are caracterul unei acțiuni în

realizarea dreptului și decizia nr. 561, pronunțată la 4 mai 2005 de aceeași curte,

care, însă, nu este motivată, există contrarietate de hotărâri.

Cererea de revizuire este nefondată.

Potrivit dispozițiilor art. 322 pct.

7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de

apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs,

atunci când evocă fondul, se poate cere, dacă există hotărâri definitive

potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și

aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.

În cazul în speță, prin decizia nr. 561

din 4 mai 2005 s-a respins recursul formulat de F. Harghita, împotriva

sentinței civile nr. 104 din 25 ianuarie 2005, prin care s-a respins acțiunea reclamantei,

în contradictoriu cu Consiliul Local Mihăileni, privind anularea poziției 10

Văcărești din Anexa nr. 36 a H.G. nr. 135/2001.

Prin decizia nr. 484/R din 2

noiembrie 2005, pronunțată de aceeași curte de apel, s-a admis recursul reclamantei

F. Harghita, împotriva sentinței nr. 869 din 18 august 2004, a Tribunalului Mureș, s-a casat integral sentința și s-a trimis cauza, spre rejudecare, aceleiași

instanțe.

Prin cererea de chemare în judecată,

s-a solicitat instanței, sancționarea conducătorului autorității administrative,

cu daune de 200.000 lei per zi de întârziere, până la punerea în executare a

sentinței civile nr. 226 din 1 iulie 2003, pronunțată de Curtea de Apel Mureș.

Nefiind îndeplinite condițiile pct. 7

ale art. 322 C. proc. civ., cererea de revizuire se va respinge ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire

formulară de F. Harghita, cu privire la decizia nr. 561/R din 4 mai 2005 a Curții de Apel Târgu Mureș, ca nefondată.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 28 martie 2006.