ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3098/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 17 ianuarie 2003, R.N.P. - Direcția Silvică Harghita a chemat în judecată Guvernul României, pentru anularea poziției nr. 1 din Anexa nr. 37 la H.G. nr. 1351/2001. În motivarea acțiunii s-a arătat că Anexa nr. 37 cuprinde bunurile ce formează domeniul public al comunei Mugeni, județul Harghita, iar la poziția menționată se regăsește drumul forestier intrat în patrimoniul reclamantei, în baza H.G. nr. 15/1994. S-a mai precizat că Legea nr. 213/1998 nu cuprinde drumurile forestiere în categoria proprietății publice, iar O.G. nr. 43/1997 le exclude din categoria drumurilor publice.

Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 68 din 27 martie 2003, a respins ca nefondată, acțiunea. Prin aceeași sentință au fost respinse, ca inadmisibile, cererea de chemare în garanție a Consiliului Județean Harghita, Consiliului Local al comunei Mugeni și Ministerului Administrației Publice, formulată de pârât, precum și cererea de intervenție formulată de Ministerul Administrației Publice. Recursul declarat de reclamantă a fost admis de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ, prin decizia nr. 1023 din 10 martie 2004. S-a dispus casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei, pentru rejudecare, cu motivarea că acțiunea a fost respinsă ca nefondată, dar motivată pe excepția prevăzută de art. 2 lit. d) din Legea nr. 29/1990 care nu a fost pusă în discuția părților, contrar dispozițiilor art. 129 și art. 137 alin. (1) C. proc.

civ. Rejudecând cauza, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 276 din 8 noiembrie 2004, a respins atât acțiunea, cât și cererea de chemare în garanție și cea de intervenție accesorie în favoarea pârâtului Guvernul României. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, R.N.P. R. - Direcția Silvică Miercurea Ciuc. Recurenta a susținut, în esență, că instanța nu a verificat dacă hotărârile consiliilor locale au produs efecte juridice și a interpretat greșit dispozițiile Legii nr. 213/1998, cu privire la atestarea de către Guvern, a apartenenței unor bunuri la domeniul public al unității administrativ-teritoriale. Recursul este nefondat. În speță, inventarul bunurilor care alcătuiesc domeniul public al localității, a fost însușit prin Hotărârea Consiliului Local Mugeni nr. 25/1999, pe care recurenta nu a atacat-o, cum corect a reținut instanța de fond și care a constituit baza adoptării de către Guvern, a H.G.

nr. 1351/2001. Reclamanta nu este titulara dreptului de proprietate asupra terenurilor și drumurilor forestiere, ea având numai dreptul de administrare a fondului forestier proprietate publică a statului. Dar, existența unui simplu drept de administrare nu poate fi opus Guvernului care, în virtutea prerogativelor conferite de lege, este competent să dispună trecerea unui bun din domeniul public al statului, în domeniul public al unei unități administrativ-teritoriale, la cererea consiliului local interesat [art. 9 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acestuia]. Tot Guvernului României îi revine competența de a atesta prin hotărâre, apartenența bunurilor la domeniul public județean sau local, pe baza inventarelor însușite de consiliile județene sau locale, după caz în condițiile art. 21 din Legea nr. 213/1998.

Rezultă prin urmare, că hotărârea guvernamentală supusă controlului jurisdicțional, care atestă apartenența bunurilor imobile din Anexa nr. 37, la domeniul public al comunei Mugeni, este legală și nu o vatămă pe reclamantă în drepturile sale legitime. Astfel, reclamanta putea să exercite în continuare prerogativele izvorâte din dreptul său de administrare, pe bază de contract în condițiile prevăzute de art. 4 din Regulamentul privind organizarea și funcționarea R.N.P. R. - (H.G. nr. 173/2001). Dreptul de administrare al regiei asupra bunurilor proprietate publică a statului se regăsește reglementat și în H.G. nr. 1105/2003 privind reorganizarea R.N.P. R. și prin dispozițiile Legii nr. 120/2004, pentru modificarea și completarea O.G.

nr. 96/1998 privind reglementarea regimului silvic și administrarea fondului forestier național. Față de cele ce preced, hotărârea instanței de fond care a respins acțiunea reclamantei, este legală și temeinică și, în consecință, recursul se privește ca nefondat, urmând a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de R.N.P. R. - Direcția Silvică Miercurea Ciuc împotriva sentinței nr. 276 din 8 noiembrie 2004 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 mai 2005.