ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3229/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 14 ianuarie 2003, reclamanta R.N.P. - Direcția Silvică Harghita a solicitat anularea poziției nr. 31 din Anexa nr. 42 a H.G. nr. 1351/2001, plus cheltuieli de judecată. În motivarea acțiunii s-a arătat că prin actul normativ atacat s-au aprobat bunurile care fac parte din domeniul public al județului Harghita, al comunelor, orașelor și municipiilor din acest județ, însă au fost incluse și drumurile forestiere care fac parte din patrimoniul reclamantei. Ministerul Administrației și Internelor a formulat cerere de intervenție în interesul Guvernului României, solicitând respingerea cererii, deoarece reclamanta nu a făcut dovada vătămării vreunui drept și nu a contestat hotărârile consiliului local și ale celui județean.

Pârâtul a formulat cerere de chemare în garanție a Consiliului Local al comunei Remetea, a Consiliului Județean Harghita și a Ministerului Administrației și Internelor. Prin sentința civilă nr. 83/2003, a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, a fost respinsă acțiunea, ca nefondată, reținându-se că actul atacat este un act de gestiune și au fost respinse, ca inadmisibile, cererile de intervenție și de chemare în garanție. Prin decizia nr. 7088/2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ, a fost admis recursul declarat de R.N.P. - Direcția Silvică Harghita, s-a casat sentința și cauza a fost trimisă, spre rejudecare, reținându-se că actul atacat nu este un act de gestiune, astfel cum a motivat instanța de fond și că cererile de intervenție și de chemare în garanție nu sunt inadmisibile.

Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 295/2004, pronunțată în fond după casare, a respins acțiunea, ca tardivă și a respins cererile de intervenție și de chemare în garanție, ca fiind rămase fără obiect. Instanța a reținut că reclamanta susține interesele R.N.P., are interes în promovarea acțiunii, întrucât din actele dosarului rezultă că este titulara dreptului de folosință a bunurilor în discuție. De asemenea, s-a apreciat că reclamația administrativă a fost formulată tardiv, la data de 15 noiembrie 2002, peste termenul de 30 zile prevăzut de art. 5 din Legea nr. 29/1990, calculat de la data publicării hotărârii de guvern în Monitorul Oficial al României, la data de 13 august 2002. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen, reclamanta.

În motivarea recursului s-a arătat că reclamanta nu a putut cunoaște anexa la H.G. nr. 1351/2001, ( M. Of. nr. 597 bis/13.08.2002 ), deoarece acesta nu a fost comunicat decât Consiliului Județean Harghita, deși reclamanta era abonată și la numerele bis ale Monitorului Oficial al României; că acțiunea a fost formulată în termen față de data luării la cunoștință a actului atacat. Verificând cauza, în funcție de motivarea recursului în lumina dispozițiilor art. 304 1 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este fondat. Din actele dosarului rezultă cu certitudine faptul că Anexa nr. 42 a H.G. nr. 1351/2001 a fost publicată în M. Of. nr. 597 bis/13.08.2002. Acest monitor, conform art. 17 din Ordinul nr. 6/1999 al Camerei Deputaților, a fost comunicat exclusiv Consiliului Județean Harghita.

Drept urmare, actul nu a fost adus la cunoștința publică și nici recurenta nu a cunoscut de existența acestuia, până la data de 1 noiembrie 2002 când i-a fost comunicat de Ocolul Silvic Gheorgheni, cu adresa nr. 1903. Față de această situație, plângerea prealabilă depusă la data 15 noiembrie 2002 este formulată în termenul de 30 de zile prevăzut de art. 5 din Legea nr. 29/1990 și ca atare, și acțiunea la instanță, din data de 14 ianuarie 2003, circumscrie dispozițiilor art. 5 din Legea nr. 29/1990. Cum instanța de fond a apreciat în mod greșit că acțiunea este tardivă, se impune admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei, spre rejudecare, pentru analizarea fondului pricinii, inclusiv a cererilor de intervenție și de chemare în garanție.

Având în vedere că recurenta nu a satisfăcut în totalitate obligația de achitare a taxei de timbru, aceasta va fi dată în debit cu diferența de 18.000 lei taxă judiciară de timbru.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta Direcția Silvică Miercurea Ciuc, din cadrul R.N.P. R., împotriva sentinței civile nr. 295 din 13 decembrie 2004, a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ. Casează sentința atacată și trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe. Dispune debitarea recurentei cu suma de 18.000 lei taxă judiciară de timbru. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 mai 2005.