ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3708/2003

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Direcția Silvică Harghita a solicitat anularea parțială a H.G. nr. 1351/2001 – Anexa nr. 48 poziția nr. 29, 33, 35, 36, motivând că aceasta cuprinde bunuri constituind domeniul public al comunei Sândominic, iar pozițiile precizate indică drumuri forestiere cuprinse în inventarul reclamantei, constituind patrimoniul său, conform H.G. nr. 15/1994. Pârâtul a chemat în garanție Consiliul Local al comunei Sândominic și Consiliul Județean Harghita. Curtea de Apel Târgu Mureș, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 73 din 27 martie 2003, a respins acțiunea reclamantei. Totodată, a respins ca inadmisibilă cererea de chemare în garanție, precum și cererea intervenientului Ministerul Administrației Publice.

Apoi, a obligat în solidar reclamanta și pârâtul la plata în favoarea chematului în garanție a sumei de 5.000.000 lei. În ce privește acțiunea, s-a reținut că H.G. nr. 1351/2001, constituie un act de gestiune, care este exceptat controlului judecătoresc în procedura contenciosului administrativ, potrivit art. 2 lit. d) din Legea nr. 29/1990. În același timp, s-a reținut că în raport de esența actului administrativ atacat, atât chemarea în garanție, cât și cererea de intervenție în interesul unei părți, sunt inadmisibile. Împotriva sentinței au declarat recurs Regia Națională a Pădurilor – Direcția Silvică Harghita și Guvernul României. Reclamanta, în recursul formulat, susține că hotărârea atacată cuprinde motive contradictorii și străine de natura pricinii; totodată, că este lipsită de temei legal.

Guvernul României susține că, în mod nejustificat, a fost respinsă cererea de chemare în garanție, având în vedere că autoritățile, a căror introducere în cauză a fost solicitată, sunt cele care au emis actele care au stat la baza hotărârii adoptate; de asemenea, se susține că în mod nelegal a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată în solidar cu reclamanta. Recursurile sunt fondate, pentru următoarele motive: Potrivit art. 26 pct. 5 C. proc. civ. care consacră principiul general privind motivarea hotărârilor, judecătorii sunt datori să arate, în cuprinsul hotărârii, motivele de fapt și de drept în temeiul cărora și-au format convingerea, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.

Fără arătarea motivelor și a probelor, instanța pronunță o soluție netemeinică care, potrivit art. 304 pct. 7 C. proc. civ., este supusă casării, întrucât cu privire la aceasta nu se poate exercita controlul judiciar. Contrar acestor dispozițiuni, prima instanță, deși a soluționat cauza în fond și a respins acțiunea ca neîntemeiată, nu arată care sunt motivele de fapt și de drept care i-au format convingerea în acest scop, ci invocă doar în considerentele hotărârii excepția prevăzută de art. 2 lit. d) din Legea nr. 29/1990. Din hotărârea atacată rezultă că excepția invocată nu a fost dezbătută în contradictoriu cu părțile, așa cum este obligatoriu, potrivit art. 129 C. proc. civ. și, de asemenea, instanța nu s-a pronunțat asupra acesteia, conform art. 137 alin. (1) C. pen., care prevede că instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac de prisos, în total sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.

Așadar, prima instanță a pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală, întrucât, pe de o parte, nu a motivat-o, așa cum prevăd dispozițiile art. 261 pct. 5 C. proc. civ., iar pe de altă parte, a invocat în considerente o excepție care nu a fost dezbătută în contradictoriu cu părțile. De asemenea, hotărârea nu este motivată nici în ce privește soluția de respingere a cererii de chemare în garanție. În consecință, urmează a admite recursurile, a casa sentința și a trimite cauza spre rejudecare, cu respectarea dispozițiilor legale precitate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de Regia Națională a Pădurilor - Direcția Silvică Harghita și de Guvernul României, împotriva sentinței civile nr. 73 din 27 martie 2003 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 noiembrie 2003.