ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3708/2003

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Direcția Silvică Harghita a

solicitat anularea parțială a H.G. nr. 1351/2001 – Anexa nr. 48 poziția nr. 29,

33, 35, 36, motivând că aceasta cuprinde bunuri constituind domeniul public al

comunei Sândominic, iar pozițiile precizate indică drumuri forestiere cuprinse

în inventarul reclamantei, constituind patrimoniul său, conform H.G. nr.

15/1994.

Pârâtul a chemat în garanție

Consiliul Local al comunei Sândominic și Consiliul Județean Harghita.

Curtea de Apel Târgu Mureș, secția

de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 73 din 27 martie 2003, a

respins acțiunea reclamantei.

Totodată, a respins ca inadmisibilă

cererea de chemare în garanție, precum și cererea intervenientului Ministerul

Administrației Publice.

Apoi, a obligat în solidar reclamanta

și pârâtul la plata în favoarea chematului în garanție a sumei de 5.000.000

lei.

În ce privește acțiunea, s-a reținut

că H.G. nr. 1351/2001, constituie un act de gestiune, care este exceptat

controlului judecătoresc în procedura contenciosului administrativ, potrivit

art. 2 lit. d) din Legea nr. 29/1990.

În același timp, s-a reținut că în

raport de esența actului administrativ atacat, atât chemarea în garanție, cât

și cererea de intervenție în interesul unei părți, sunt inadmisibile.

Împotriva sentinței au declarat

recurs Regia Națională a Pădurilor – Direcția Silvică Harghita și Guvernul

României.

Reclamanta, în recursul formulat,

susține că hotărârea atacată cuprinde motive contradictorii și străine de

natura pricinii; totodată, că este lipsită de temei legal.

Guvernul României susține că, în mod

nejustificat, a fost respinsă cererea de chemare în garanție, având în vedere

că autoritățile, a căror introducere în cauză a fost solicitată, sunt cele care

au emis actele care au stat la baza hotărârii adoptate; de asemenea, se susține

că în mod nelegal a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată în solidar

cu reclamanta.

Recursurile sunt fondate, pentru

următoarele motive:

Potrivit art. 26 pct. 5 C. proc.

civ. care consacră principiul general privind motivarea hotărârilor,

judecătorii sunt datori să arate, în cuprinsul hotărârii, motivele de fapt și

de drept în temeiul cărora și-au format convingerea, cum și cele pentru care

s-au înlăturat cererile părților.

Fără arătarea motivelor și a

probelor, instanța pronunță o soluție netemeinică care, potrivit art. 304 pct.

7 C. proc. civ., este supusă casării, întrucât cu privire la aceasta nu se

poate exercita controlul judiciar.

Contrar acestor dispozițiuni, prima

instanță, deși a soluționat cauza în fond și a respins acțiunea ca

neîntemeiată, nu arată care sunt motivele de fapt și de drept care i-au format

convingerea în acest scop, ci invocă doar în considerentele hotărârii excepția

prevăzută de art. 2 lit. d) din Legea nr. 29/1990.

Din hotărârea atacată rezultă că

excepția invocată nu a fost dezbătută în contradictoriu cu părțile, așa cum

este obligatoriu, potrivit art. 129 C. proc. civ. și, de asemenea, instanța nu

s-a pronunțat asupra acesteia, conform art. 137 alin. (1) C. pen., care prevede

că instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și

asupra celor de fond care fac de prisos, în total sau în parte, cercetarea în

fond a pricinii.

Așadar, prima instanță a pronunțat o

hotărâre netemeinică și nelegală, întrucât, pe de o parte, nu a motivat-o, așa

cum prevăd dispozițiile art. 261 pct. 5 C. proc. civ., iar pe de altă parte, a

invocat în considerente o excepție care nu a fost dezbătută în contradictoriu

cu părțile.

De asemenea, hotărârea nu este

motivată nici în ce privește soluția de respingere a cererii de chemare în

garanție.

În consecință, urmează a admite

recursurile, a casa sentința și a trimite cauza spre rejudecare, cu respectarea

dispozițiilor legale precitate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de

Regia Națională a Pădurilor - Direcția Silvică Harghita și de Guvernul

României, împotriva sentinței civile nr. 73 din 27 martie 2003 a Curții de Apel

Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și trimite

cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 6 noiembrie 2003.