ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2006/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Direcția Silvică Harghita a chemat în judecată Guvernul României, pentru ca instanța să dispună, în temeiul Legii nr. 29/1990, anularea parțială a H.G. nr. 1351/2001, Anexa nr. 54, la pozițiile nr. 8, 11, 22, 26, 29, 30, 32, 49. Se arată că anexa cuprinde bunuri constituind domeniul public al comunei Tulgheș, iar la pozițiile precizate indică drumurile forestiere cuprinse în inventarul reclamantei, constituind patrimoniul său conform H.G. nr. 15/2004. Legea nr. 213/1998 nu cuprinde drumurile forestiere, în categoria proprietății publice, conform cap. III din Anexă, iar O.G. nr. 43/1997, le exclude din categoria drumurilor publice.

Pârâtul a chemat în garanție Consiliul Local al comunei Tulgheș și Consiliul Județean Harghita, susținând respectarea dispozițiilor legale, la adoptarea actului contestat aflându-se hotărârea autorității publice locale. Ministerul Administrației Publice a formulat o cerere de intervenție în interesul pârâtului și a invocat lipsa calității procesuale a reclamantei, lipsa unui drept propriu care să fi fost vătămat prin hotărârea contestată și hotărârea comisiilor specializate pentru inventarierea bunurilor. Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 79 din 27 martie 2003, a respins ca nefondată, acțiunea împotriva Guvernului României. A respins ca inadmisibilă, cererea pârâtului, pentru chemarea în garanție a Consiliului Local al comunei Tulgheș și Consiliului Județean Harghita și cererea intervenientului Ministerul Administrației Publice, în interesul pârâtului.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că prin hotărârea atacată a fost operat transferul drumurilor forestiere, în domeniul public al comunei Tulgheș, că actul atacat este un act de gestiune săvârșit de stat în calitate de persoană juridică și pentru administrarea patrimoniului său, exceptat potrivit art. 2 pct. d) din Legea nr. 29/1990, controlului judecătoresc în procedura contenciosului administrativ. Cererile de chemare în garanție, ca și intervenția în interesul uneia dintre părți, au fost respins ca inadmisibile, față de dispozițiile imperative ale art. 1 din Legea nr. 29/1990 și esența actului administrativ – act unilateral, emis în cadrul activității executive, de către autorități publice de realizare a puterii de stat.

Considerând hotărârea netemeinică și nelegală, R.A. P. – Direcția Silvică Harghita a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. (hotărârea cuprinde motive străine de natura cauzei) și 304 pct. 9 C. proc. civ. (aplicarea greșită a legii). Se susține că potrivit art. 4 din O.G. nr. 96/1998, modificată și aprobată prin Legea nr. 141/1999, drumurile forestiere existente la data intrării în vigoare a ordonanței, aparțin statului, indiferent de forma de proprietate a fondului forestier pe care acestea îl străbat. Nu se poate modifica o lege, prin hotărâre. Drumurile nu sunt trecute în inventarul comunei, deci au fost trecute abuziv în Anexa nr. 54. Recursul este fondat.

Verificând actele dosarului, rezultă că instanța a respins acțiunea, ca nefondată, deși a considerat că în speță sunt aplicabile prevederile art. 2 lit. d) din Legea nr. 29/1990, respectiv ne aflăm în prezența unui act de gestiune din partea statului, exceptat controlului judecătoresc în procedura contenciosului administrativ, situație în care se impunea respingerea acțiunii, ca inadmisibilă. Mai mult, cauza a fost soluționată pe o excepție, care nu a fost dezbătută în contradictoriu cu părțile, așa cum este obligatoriu, potrivit art. 129 C. proc. civ., iar instanța nu s-a pronunțat asupra ei, conform art. 137 alin. (1) din același cod, care prevede obligația pronunțării mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și a celor de fond care fac de prisos, în total sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.

În condițiile în care se va reține că H.G. nr. 1351/2001, privind atestarea domeniului public al județului Harghita, precum și a municipiilor, orașelor și comunelor din județul Harghita, nu este un act de gestiune, ci unul constitutiv de drepturi, care este supus cenzurii instanței de contencios administrativ, instanța urmează a analiza celelalte critici din recurs, ca apărări ale părții. În consecință, în baza art. 313 C. proc. civ., se va admite recursul și se va casa sentința, cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Regia Națională a Pădurilor – Direcția Silvică Harghita împotriva sentinței civile nr. 79 din 27 martie 2003 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ. Casează sentința atacată, cu trimitere la aceeași instanță. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 mai 2004.