ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1029/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Direcția Silvică Harghita, în

contradictoriu cu Guvernul României, a solicitat anularea parțială a H.G. nr.

1351/2001 – Anexa nr. 40 poz. nr. 34, întrucât cuprinde bunuri constituind

domeniul public al comunei Plăieșii de Jos, la poziția menționată indică

drumuri forestiere cuprinse în inventarul reclamantei, constituind patrimoniul

său, conform H.G. nr. 15/1994.

Pârâtul a chemat în garanție,

Consiliul Local al comunei Plăieșii de Jos și Consiliul Județean Harghita, iar

Ministerul Administrației Publice a formulat cerere de intervenție.

Curtea de Apel Târgu Mureș, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 80 din 27 martie

2003, a respins ca nefondată, acțiunea formulată de reclamantă împotriva

pârâtului Guvernul României, precum și cererea intervenientului.

Instanța a reținut că statul a

încredințat reclamantei, administrarea „în integrum”, a pădurii și drumurile ei

și că prin hotărârea în discuție s-a operat transferul drumurilor forestiere în

domeniul public al comunei Plăieșii de Jos, hotărârea constituind un act de

gestiune săvârșit de stat în calitate de persoană juridică și pentru

administrarea patrimoniului său, în sensul dispozițiilor art. 2 pct. d din

Legea nr. 29/1990, exceptat controlului judecătoresc în procedura contenciosului

administrativ.

Considerând hotărârea netemeinică și

nelegală, reclamanta a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct.

7 și 9 C. proc. civ., susținând că cuprinde motive contradictorii sau străine

de natura cauzei și este dată cu aplicarea greșită a legii, este lipsită de

temei legal.

Recursul este fondat.

Verificând actele dosarului, rezultă

că, instanța a respins acțiunea, ca nefondată, deși a considerat că în speță

sunt aplicabile prevederile art. 2 lit. d) din Legea nr. 29/1990, respectiv ne

aflăm în prezența unui act de gestiune din partea statului, exceptat

controlului judecătoresc în procedura contenciosului administrativ, situație în

care se impunea respingerea acțiunii, ca inadmisibilă.

Mai mult, cauza a fost soluționată

pe o excepție, care nu a fost dezbătută în contradictoriu cu părțile, așa cum

este obligatoriu, potrivit art. 129 C. proc. civ., iar instanța nu s-a

pronunțat asupra ei conform art. 137 alin. (1) C. proc. civ., care prevede

obligația pronunțării mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și a

celor de fond care fac de prisos în total sau în parte, cercetarea în fond a

pricinii.

În condițiile în care se va reține

că H.G. nr. 135/2001, privind atestarea domeniului public al județului

Harghita, precum și a municipiilor, orașelor și comunelor din județul Harghita,

nu este un act de gestiune, ci unul constitutiv de drepturi, care este supus

cenzurii instanței de contencios administrativ, instanța urmează a analiza

celelalte critici din recurs, ca apărări ale pârâtei.

În consecință, în baza art. 313 C.

proc. civ., se va admite recursul și se va sa sentința, cu trimitere spre

rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Regia Națională a Pădurilor – Direcția

Silvică Harghita, împotriva sentinței civile nr. 80 din 27 martie 2003, a

Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ.

Casează sentința, cu trimitere spre rejudecare la aceeași

instanță.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 10 martie 2004.