ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 506/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul S.N. a solicitat pe calea acțiunii în contencios administrativ, anularea hotărârii nr. 7716 din 12 septembrie 2003, emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Neamț și recunoașterea calității de persoană persecutată din motive etnice, cu consecința acordării drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, astfel cum a fost modificată și completată. În motivarea acțiunii a susținut că a făcut dovada persecuției, prin mutarea forțată din localitatea de domiciliu, de către autoritățile maghiare, astfel că se încadrează în prevederile legii menționate.

Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 210 din 25 noiembrie 2003, a respins acțiunea, ca nefondată, reținând că situația reclamantului nu se încadrează în noțiunea de „persecutat din motive etnice”, deoarece acesta a părăsit localitatea de domiciliu aflată sub regim maghiar, mutându-se într-o altă localitate, tot din teritoriul ocupat de Ungaria. Împotriva sentinței a declarat recurs în termen, reclamantul S.N., susținând, în esență, că instanța a făcut o eronată apreciere a situației de fapt și a aplicat greșit legea. Examinând sentința atacată, în raport cu criticile formulate, cu actele dosarului și normele legale incidente cauzei, se constată că recursul este fondat.

Potrivit art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile O.G. nr. 105/1999, persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice. Conform art. 1 lit. g) din O.G. nr. 105/1999, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 323/2004, drepturile prevăzute de acest act normativ se acordă, și persoanei care „a fost evacuată din locuința pe care o deținea”. Dovada încadrării în situațiile prevăzute în O.G. nr. 105/1999, aprobată și modificată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, se poate face, potrivit art. 4 din H.G. nr. 127/2002, cu acte oficiale eliberate de organele competente sau, în lipsa actelor oficiale, prin declarație cu martori.

În cauză, declarațiile autentificate ale martorilor O.C. și V.C.M. atestă că reclamantul S.N., născut la data de 1 decembrie 1943, în comuna Bicazu Ardelean, județul Neamț, având domiciliul în aceeași localitate, a fost obligat de autoritățile austro-ungare, să se refugieze împreună cu părinții, în luna iulie a anului 1944, din comuna Bicazu Ardelean, județul Neamț, în localitatea Praid, județul Harghita, de unde s-a întors în comuna de domiciliu, în luna octombrie 1944. Rezultă că reclamantul a făcut dovada, în condițiile legii, că a fost obligat să părăsească localitatea de domiciliu. În ce privește motivul evacuării, acesta trebuie apreciat în funcție de realitățile istorice ale momentului, neavând relevanță apartenența localității de refugiu, la un teritoriu aflat sub o administrație sau alta, atâta timp, cât reclamantul a dovedit că a fost evacuat forțat și obligat să-și părăsească domiciliul și să plece în altă localitate.

Părăsirea forțată a domiciliului, lăsând în urmă o gospodărie închegată, rezultat al eforturilor de ani de zile a bunicilor și părinților, a avut, fără îndoială, consecințe materiale și morale vătămătoare asupra reclamantului, indiferent de localitatea unde s-a stabilit în urma evacuării. În consecință, față de probele administrate în cauză, se constată că recursul este fondat și urmează a fi admis, cu consecința modificării hotărârii atacate, în sensul admiterii acțiunii, anulării actului administrativ atacat și obligării pârâtei să acorde reclamantului, drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 29 iulie 1944 - 6 martie 1945, începând cu data de 1 decembrie 2002.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamantul S.N., împotriva sentinței civile nr. 210 din 25 noiembrie 2003, a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ. Modifică sentința atacată și în fond, admite acțiunea formulată de reclamantul S.N. Anulează hotărârea nr. 7716 din 12 septembrie 2003, emisă de Casa Județeană de Pensii Neamț și obligă pe pârâtă să acorde reclamantului, drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 29 iulie 1944 - 6 martie 1945, începând cu data de 1 decembrie 2002. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 februarie 2005.