ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 506/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Reclamantul S.N. a solicitat

pe calea acțiunii în contencios administrativ, anularea hotărârii nr. 7716 din

12 septembrie 2003, emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Neamț și

recunoașterea calității de persoană persecutată din motive etnice, cu

consecința acordării drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, astfel cum a

fost modificată și completată.

În motivarea acțiunii a

susținut că a făcut dovada persecuției, prin mutarea forțată din localitatea de

domiciliu, de către autoritățile maghiare, astfel că se încadrează în

prevederile legii menționate.

Curtea de Apel Bacău, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 210 din 25

noiembrie 2003, a respins acțiunea, ca nefondată, reținând că situația reclamantului

nu se încadrează în noțiunea de „persecutat din motive etnice”, deoarece acesta

a părăsit localitatea de domiciliu aflată sub regim maghiar, mutându-se într-o

altă localitate, tot din teritoriul ocupat de Ungaria.

Împotriva sentinței a

declarat recurs în termen, reclamantul S.N., susținând, în esență, că instanța

a făcut o eronată apreciere a situației de fapt și a aplicat greșit legea.

Examinând sentința atacată,

în raport cu criticile formulate, cu actele dosarului și normele legale

incidente cauzei, se constată că recursul este fondat.

Potrivit art. 1 lit. c) din

Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile O.G. nr. 105/1999, persoana,

cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6

septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive

etnice.

Conform art. 1 lit. g) din O.G.

nr. 105/1999, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 323/2004,

drepturile prevăzute de acest act normativ se acordă, și persoanei care „a fost

evacuată din locuința pe care o deținea”.

Dovada încadrării în

situațiile prevăzute în O.G. nr. 105/1999, aprobată și modificată prin Legea nr.

189/2000, cu modificările ulterioare, se poate face, potrivit art. 4 din H.G. nr.

127/2002, cu acte oficiale eliberate de organele competente sau, în lipsa

actelor oficiale, prin declarație cu martori.

În cauză, declarațiile

autentificate ale martorilor O.C. și V.C.M. atestă că reclamantul S.N., născut

la data de 1 decembrie 1943, în comuna Bicazu Ardelean, județul Neamț, având

domiciliul în aceeași localitate, a fost obligat de autoritățile austro-ungare,

să se refugieze împreună cu părinții, în luna iulie a anului 1944, din comuna

Bicazu Ardelean, județul Neamț, în localitatea Praid, județul Harghita, de unde

s-a întors în comuna de domiciliu, în luna octombrie 1944.

Rezultă că reclamantul a

făcut dovada, în condițiile legii, că a fost obligat să părăsească localitatea

de domiciliu.

În ce privește motivul

evacuării, acesta trebuie apreciat în funcție de realitățile istorice ale

momentului, neavând relevanță apartenența localității de refugiu, la un

teritoriu aflat sub o administrație sau alta, atâta timp, cât reclamantul a

dovedit că a fost evacuat forțat și obligat să-și părăsească domiciliul și să

plece în altă localitate.

Părăsirea forțată a

domiciliului, lăsând în urmă o gospodărie închegată, rezultat al eforturilor de

ani de zile a bunicilor și părinților, a avut, fără îndoială, consecințe

materiale și morale vătămătoare asupra reclamantului, indiferent de localitatea

unde s-a stabilit în urma evacuării.

În consecință, față de

probele administrate în cauză, se constată că recursul este fondat și urmează a

fi admis, cu consecința modificării hotărârii atacate, în sensul admiterii

acțiunii, anulării actului administrativ atacat și obligării pârâtei să acorde

reclamantului, drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 29

iulie 1944 - 6 martie 1945, începând cu data de 1 decembrie 2002.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamantul S.N., împotriva sentinței civile nr. 210 din 25 noiembrie 2003, a

Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ.

Modifică sentința atacată și

în fond, admite acțiunea formulată de reclamantul S.N.

Anulează hotărârea nr. 7716

din 12 septembrie 2003, emisă de Casa Județeană de Pensii Neamț și obligă pe

pârâtă să acorde reclamantului, drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000,

pentru perioada 29 iulie 1944 - 6 martie 1945, începând cu data de 1 decembrie

2002.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 1 februarie 2005.