ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 8844/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 23

septembrie 2003, reclamantul M.G. a solicitat să se dispună anularea hotărârii nr.

5.708 din 13 august 2003, a Comisiei constituită în cadrul Casei Județene de

Pensii Neamț, să se constate calitatea sa de persoană persecutată din motive

etnice și acordarea drepturilor prevăzute de art. 1 din Legea nr. 189/2000.

Curtea de Apel Bacău, secția comercială

și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 204 din 25 noiembrie

2003, a respins ca nefondată, acțiunea, reținând că situația reclamantului nu

se încadrează în noțiunea de „persecutat din motive etnice”, nefiind

îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.

Împotriva sus-menționatei sentințe a

declarat recurs, reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate, potrivit art. 304

1

C. proc. civ., susținând în esență că în mod greșit instanța a respins

acțiunea, deși erau îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1 lit. c) din

Legea nr. 189/2000.

Recursul este nefondat.

Potrivit art. 1 din Legea nr. 189/2000,

beneficiază de drepturile prevăzute de ea, persoana, cetățean român, care a

fost strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu.

Prin „persoană strămutată” în sensul

legii, se înțelege acea persoană care a fost obligată din motive etnice, să-și

schimbe domiciliul, în această categorie de persoane incluzându-se și cele

născute pe teritoriul Ardealului de Nord, care au fost expulzate ori s-au

refugiat, ca urmare a Dictatului de la Viena din 30 august 1940, și ca o

consecință a persecuției etnice exercitate de regimul maghiar, instaurat după

semnarea acestui act.

În speță, comunele Bicazu Ardelean,

Bicaz-Chei și Dămuc, care la acea dată (30 august 1940) aparțineau județului

Ciuc, au fost cedate Ungariei, iar locuitorii - cetățeni români, care voiau

să-și păstreze cetățenia, erau obligați ca într-un termen de un an, să treacă

în teritoriul liber, românesc (neocupat), să se refugieze, astfel, pentru a

scăpa de persecuția etnică a regimului maghiar.

Recurentul-reclamant a părăsit localitatea

de domiciliu - Bicazu Ardelean, aflată sub regim maghiar, mutându-se într-o

localitate tot din teritoriul ocupat de Ungaria - Praid, motivul autorităților,

de a muta populația, fiind de asigurare a frontierelor și de protecție a

populației, într-o zonă în care se desfășurau operațiuni de război.

Ca atare, se constată că recurentul

nu a fost persoană persecutată din motive etnice, în sensul art. 1 lit. c) din

Legea nr. 189/2000, încât în mod legal instanța a respins acțiunea.

Așa fiind, recursul declarat de

reclamant este nefondat și urmează să fie respins, potrivit art. 312 alin. (1) C.

proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de M.G.

împotriva sentinței civile nr. 204 din 25 noiembrie 2003 a Curții de Apel Bacău,

secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 9 decembrie 2004.