ÎCCJ, decizie (scj.ro #85280)

Persoane persecutate etnic. Noțiunea de

persoană strămutată

Legea nr.189/2000

Prin „persoană strămutată” în sensul Legii nr.

189/2000 se înțelege acea persoană care a fost obligată din motive etnice,

să-și schimbe domiciliul. În această categorie de persoane se incluzând și cele

născute pe teritoriul Ardealului de Nord care au fost expulzate ori s-au

refugiat ca urmare a Dictatului de la Viena din 30 august 1940, și ca o

consecință a persecuției etnice exercitate de regimul maghiar instaurat după

semnarea acestui act.

I.C.C.J., Secția de contencios administrativși fiscal,

decizia nr.8844 din 9 decembrie 2004

Prin acțiunea înregistrată la 23 septembrie 2003, reclamantul M.G.G. a

solicitat să se dispună anularea Hotărârii nr.5.708 din 13 august 2003 a

Comisiei constituită în cadrul Casei Județene de Pensii Neamț, să se constate

calitatea sa de persoană persecutată din motive etnice și acordarea drepturilor

prevăzute de art.1 din Legea nr. 189/2000.

Curtea de Apel Bacău – Secția Comercială și de Contencios Administrativ a

respins ca nefondată acțiunea, reținând că situația reclamantului nu se

încadrează în noțiunea de „persecutat din motive etnice”, nefiind îndeplinite

condițiile prevăzute de art.1 lit.c din Legea nr. 189/2000.

Împotriva sus-menționatei sentințe a declarat recurs reclamantul, criticând-o

pentru nelegalitate, potrivit art. 304

1

C. proc. civ., susținând, în

esență, că, în mod greșit, instanța a respins acțiunea, deși erau îndeplinite

condițiile prevăzute de art.1 lit.c din Legea nr. 189/2000.

Recursul este nefondat.

Potrivit art.1 din Legea nr. 189/2000, beneficiază de drepturile prevăzute de

ea, persoana cetățean român care a fost strămutată în altă localitate decât cea

de domiciliu.

Prin „persoană strămutată” în sensul legii, se înțelege acea persoană care a

fost obligată din motive etnice, să-și schimbe domiciliul, în această categorie

de persoane incluzându-se și cele născute pe teritoriul Ardealului de Nord care

au fost expulzate ori s-au refugiat, ca urmare a Dictatului de la Viena din 30

august 1940, și ca o consecință a persecuției etnice exercitate de regimul

maghiar instaurat după semnarea acestui act.

În speță, comunele Bicazu Ardelean, Bicaz-Chei și Dămuc –care la acea dată (30

august 1940) aparțineau județului Ciuc – au fost cedate Ungariei, iar

locuitorii – cetățeni români care voiau să-și păstreze cetățenia erau obligați

ca într-un termen de un an să treacă în teritoriul liber, românesc (neocupat),

să se refugieze astfel pentru a scăpa de persecuția etnică a regimului maghiar.

Recurentul-reclamant a părăsit localitatea de domiciliu –Bicazu Ardelean aflată

sub regim maghiar, mutându-se într-o localitate tot din teritoriul ocupat de

Ungaria-Praid, motivul autorităților de a muta populația fiind de asigurare a

frontierelor și de protecție a populației într-o zonă în care se desfășurau

operațiuni de război.

Ca atare, se constată că recurentul nu a fost persoană persecutată din motive

etnice, în sensul art.1 lit.c din Legea nr. 189/2000, încât în mod legal

instanța a respins acțiunea.

Așa fiind, recursul declarat de reclamant a fost respins ca nefondat