Decizia nr. 8844/2004 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativși fiscal — Persoane persecutate etnic. Noțiunea de persoană strămutată Legea nr.189/2000 Prin „persoană strămutată” în sensul Legii nr. 189/2000 se înțelege acea persoană care a fost obligată din motive…

Persoane persecutate etnic. Noțiunea de persoană strămutată Legea nr.189/2000 Prin „persoană strămutată” în sensul Legii nr. 189/2000 se înțelege acea persoană care a fost obligată din motive etnice, să-și schimbe domiciliul. În această categorie de persoane se incluzând și cele născute pe teritoriul Ardealului de Nord care au fost expulzate ori s-au refugiat ca urmare a Dictatului de la Viena din 30 august 1940, și ca o consecință a persecuției etnice exercitate de regimul maghiar instaurat după semnarea acestui act. I.C.C.J., Secția de contencios administrativși fiscal, decizia nr.8844 din 9 decembrie 2004 Prin acțiunea înregistrată la 23 septembrie 2003, reclamantul M.G.G. a solicitat să se dispună anularea Hotărârii nr.5.708 din 13 august 2003 a Comisiei constituită în cadrul Casei Județene de Pensii Neamț, să se constate calitatea sa de persoană persecutată din motive etnice și acordarea drepturilor prevăzute de art.1 din Legea nr. 189/2000.

Curtea de Apel Bacău – Secția Comercială și de Contencios Administrativ a respins ca nefondată acțiunea, reținând că situația reclamantului nu se încadrează în noțiunea de „persecutat din motive etnice”, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.1 lit.c din Legea nr. 189/2000. Împotriva sus-menționatei sentințe a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate, potrivit art. 304 1 C. proc. civ., susținând, în esență, că, în mod greșit, instanța a respins acțiunea, deși erau îndeplinite condițiile prevăzute de art.1 lit.c din Legea nr. 189/2000. Recursul este nefondat. Potrivit art.1 din Legea nr. 189/2000, beneficiază de drepturile prevăzute de ea, persoana cetățean român care a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu.

Prin „persoană strămutată” în sensul legii, se înțelege acea persoană care a fost obligată din motive etnice, să-și schimbe domiciliul, în această categorie de persoane incluzându-se și cele născute pe teritoriul Ardealului de Nord care au fost expulzate ori s-au refugiat, ca urmare a Dictatului de la Viena din 30 august 1940, și ca o consecință a persecuției etnice exercitate de regimul maghiar instaurat după semnarea acestui act. În speță, comunele Bicazu Ardelean, Bicaz-Chei și Dămuc –care la acea dată (30 august 1940) aparțineau județului Ciuc – au fost cedate Ungariei, iar locuitorii – cetățeni români care voiau să-și păstreze cetățenia erau obligați ca într-un termen de un an să treacă în teritoriul liber, românesc (neocupat), să se refugieze astfel pentru a scăpa de persecuția etnică a regimului maghiar.

Recurentul-reclamant a părăsit localitatea de domiciliu –Bicazu Ardelean aflată sub regim maghiar, mutându-se într-o localitate tot din teritoriul ocupat de Ungaria-Praid, motivul autorităților de a muta populația fiind de asigurare a frontierelor și de protecție a populației într-o zonă în care se desfășurau operațiuni de război. Ca atare, se constată că recurentul nu a fost persoană persecutată din motive etnice, în sensul art.1 lit.c din Legea nr. 189/2000, încât în mod legal instanța a respins acțiunea. Așa fiind, recursul declarat de reclamant a fost respins ca nefondat