ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2561/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 4 iulie 2004, Fundația N.S. Piatra Neamț a solicitat în numele și pentru reclamantul R.I., anularea deciziei nr. 58 din 30 octombrie 2002, emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Neamț și obligarea acesteia să-i recunoască beneficiul drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000. În motivarea acțiunii s-a arătat că reclamantul, împreună cu familia și alți membri ai comunității romilor, au fost deportați în localitatea Bug, din Transnistria, ca urmare a măsurilor discriminatorii luate de regimul generalului Antonescu, începând cu anul 1940 și au fost supuși la muncă forțată, în condiții de frig și înfometare.

A mai susținut reclamantul că, deși deportarea în Transnistria, a cca. 4000 de romi, este un fapt istoric de notorietate, ale cărui consecințe prejudiciabile pentru cei în cauză, sunt bine cunoscute, pârâta a refuzat să recunoască reclamantului, statutul de persecutat etnic. În cauză a formulat cerere de intervenție în interesul reclamantului, Partida Romilor Social Democrată din România. Curtea de Apel Bacău, prin sentința civilă nr. 20 din 27 ianuarie 2004, a admis acțiunea și a obligat-o pe aceasta să emită o nouă decizie prin care să-i recunoască reclamantului R.I., beneficiul drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 1 iulie 1942 - iulie 1944, începând cu data de 1 ianuarie 2002. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că probele administrate în cauză, respectiv dispozițiile autentificate ale martorelor C.O.

și S.G., sunt suficiente și concludente în dovedirea susținerilor reclamantului, din moment ce art. 4 din normele de aplicare a legii, permite dovada cu martori a persecuțiilor etnice, în lipsa unor acte oficiale și atâta vreme, cât cele două martore, la rândul lor, figurează în evidențele oficiale ale Biroului Român pentru Victimele Deportării Romilor din Transnistria. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Neamț, criticând-o sub aspectul datei de la care s-au acordat drepturile solicitate. În acest sens, recurenta-pârâtă a susținut că, deși cererea inițială, la Comisia de aplicare a Legii nr. 367/2001, s-a făcut la 19 decembrie 2001, dovada calității de deportat s-a făcut ulterior după repunerea pe rol al cauzei, ca urmare a suspendării ei în primă instanță, la cererea intimatului-reclamant, din lipsă de probe.

În concluzie, cum calitatea de persoană persecutată din motive etnice a fost dovedită după data de 12 noiembrie 2003, când cauza s-a repus pe rolul Curții de Apel Bacău, data începând cu care ar urma să-i fie acordate reclamantului drepturile solicitate, este data de întâi a lunii următoare. Recursul este nefondat. Potrivit art. 1 lit. a) din Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice, fiind deportată. Dovada încadrării în dispozițiile legii se poate face, potrivit art. 4 din H.G. nr. 127/2002, cu acte oficiale sau în lipsa acestora, cu declarațiile de martori.

Reclamantul a făcut dovada, în condițiile legii, că îndeplinește cerințele menționate, împrejurare confirmată, de altfel, și de către pârâtă care, prin emiterea hotărârii nr. 47 din 14 august 2003, i-a recunoscut reclamantului, drepturile solicitate. Cât privește data de început a acordării drepturilor, se constată că în mod corect instanța, în considerarea caracterului reparator și dispozițiilor imperative ale legii, a dispus acordarea acestora din luna următoare celei în care s-a depus cererea inițială, respectiv de la 1 ianuarie 2002. Față de aceste considerente, constatând că potrivit art. 304 și 304 1 C. proc. civ., nu există motive de casare sau modificare a hotărârii instanței de fond, Curtea va respinge, ca nefondat, prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Neamț împotriva sentinței civile nr. 20 din 27 ianuarie 2004, a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 aprilie 2005.