ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2561/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la 4 iulie 2004, Fundația N.S. Piatra Neamț a solicitat în numele și pentru

reclamantul R.I., anularea deciziei nr. 58 din 30 octombrie 2002, emisă de pârâta

Casa Județeană de Pensii Neamț și obligarea acesteia să-i recunoască beneficiul

drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii s-a

arătat că reclamantul, împreună cu familia și alți membri ai comunității

romilor, au fost deportați în localitatea Bug, din Transnistria, ca urmare a

măsurilor discriminatorii luate de regimul generalului Antonescu, începând cu

anul 1940 și au fost supuși la muncă forțată, în condiții de frig și înfometare.

A mai susținut reclamantul

că, deși deportarea în Transnistria, a cca. 4000 de romi, este un fapt istoric

de notorietate, ale cărui consecințe prejudiciabile pentru cei în cauză, sunt bine

cunoscute, pârâta a refuzat să recunoască reclamantului, statutul de persecutat

etnic.

În cauză a formulat cerere

de intervenție în interesul reclamantului, Partida Romilor Social Democrată din

România.

Curtea de Apel Bacău, prin

sentința civilă nr. 20 din 27 ianuarie 2004, a admis acțiunea și a obligat-o pe

aceasta să emită o nouă decizie prin care să-i recunoască reclamantului R.I.,

beneficiul drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 1 iulie

1942 - iulie 1944, începând cu data de 1 ianuarie 2002.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut că probele administrate în cauză, respectiv

dispozițiile autentificate ale martorelor C.O. și S.G., sunt suficiente și

concludente în dovedirea susținerilor reclamantului, din moment ce art. 4 din

normele de aplicare a legii, permite dovada cu martori a persecuțiilor etnice,

în lipsa unor acte oficiale și atâta vreme, cât cele două martore, la rândul

lor, figurează în evidențele oficiale ale Biroului Român pentru Victimele

Deportării Romilor din Transnistria.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Neamț, criticând-o sub

aspectul datei de la care s-au acordat drepturile solicitate.

În acest sens, recurenta-pârâtă

a susținut că, deși cererea inițială, la Comisia de aplicare a Legii nr. 367/2001, s-a făcut la 19 decembrie 2001, dovada calității de deportat s-a făcut

ulterior după repunerea pe rol al cauzei, ca urmare a suspendării ei în primă

instanță, la cererea intimatului-reclamant, din lipsă de probe. În concluzie, cum

calitatea de persoană persecutată din motive etnice a fost dovedită după data

de 12 noiembrie 2003, când cauza s-a repus pe rolul Curții de Apel Bacău, data

începând cu care ar urma să-i fie acordate reclamantului drepturile solicitate,

este data de întâi a lunii următoare.

Recursul este nefondat.

Potrivit art. 1 lit. a) din

Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ, persoana, cetățean

român, care, în perioada regimurilor instaurate în România, cu începere de la 6

septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive

etnice, fiind deportată.

Dovada încadrării în

dispozițiile legii se poate face, potrivit art. 4 din H.G. nr. 127/2002, cu

acte oficiale sau în lipsa acestora, cu declarațiile de martori.

Reclamantul a făcut dovada,

în condițiile legii, că îndeplinește cerințele menționate, împrejurare

confirmată, de altfel, și de către pârâtă care, prin emiterea hotărârii nr. 47

din 14 august 2003, i-a recunoscut reclamantului, drepturile solicitate.

Cât privește data de început

a acordării drepturilor, se constată că în mod corect instanța, în considerarea

caracterului reparator și dispozițiilor imperative ale legii, a dispus

acordarea acestora din luna următoare celei în care s-a depus cererea inițială,

respectiv de la 1 ianuarie 2002.

Față de aceste considerente,

constatând că potrivit art. 304 și 304

1

C. proc. civ., nu există

motive de casare sau modificare a hotărârii instanței de fond, Curtea va respinge,

ca nefondat, prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Casa Județeană de Pensii Neamț împotriva sentinței civile nr. 20 din 27

ianuarie 2004, a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 aprilie 2005.