ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 201/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 4

decembrie 2003, reclamantul B.I. a chemat în judecată pârâta Casa de Pensii

Cluj, solicitând anularea hotărârii nr. 8942 din 29 octombrie 2003 și obligarea

pârâtei să-i recunoască calitatea de beneficiar al O.G. nr. 105/1999, aprobată

prin Legea nr. 189/2000.

În motivarea cererii a

susținut că a fost nevoit să se refugieze din localitatea de domiciliu,

împrejurare dovedită cu declarații de martori.

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 15 din 7

ianuarie 2004, a admis acțiunea, a anulat actul administrativ atacat și a

obligat pârâta să recunoască reclamantului, statutul de persoană refugiată,

pentru perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile

corespunzătoare, începând cu data de 1 aprilie 2003.

Instanța a reținut, în

esență, că reclamantul a făcut dovada că s-a refugiat, împreună cu familia și

că refugiul a fost determinat de persecuții etnice.

Împotriva hotărârii a

declarat recurs, pârâta, susținând, în esență, că reclamantul nu a făcut dovada

persecuției etnice, astfel că situația sa nu intră sub incidența Legii nr. 189/2000.

Recursul este fondat, pentru

și în sensul considerentelor ce urmează:

Potrivit art. 1 din O.G. nr.

105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile

acesteia, persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu

începere de la 6 martie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit

persecuții din motive etnice.

În cauză, în susținerea

cererii sale, reclamantul a prezentat declarațiile autentificate ale martorilor

H.I. și F.T., din care, însă, nu rezultă care este localitatea de domiciliu, de

unde reclamantul pretinde că s-ar fi refugiat în România.

În atare situație, probele

administrate se dovedesc insuficiente, pentru a se putea trage o concluzie

certă privind statutul de refugiat al reclamantului.

Prin urmare, pentru completarea

probatoriului cu acte și/sau martori, se impune admiterea recursului, casarea

hotărârii atacate și trimiterea cauzei, spre rejudecare, aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 15 din 7

ianuarie 2004, a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios

administrativ.

Casează sentința atacată și

trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 ianuarie 2005.