ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 201/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 4 decembrie 2003, reclamantul B.I. a chemat în judecată pârâta Casa de Pensii Cluj, solicitând anularea hotărârii nr. 8942 din 29 octombrie 2003 și obligarea pârâtei să-i recunoască calitatea de beneficiar al O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000. În motivarea cererii a susținut că a fost nevoit să se refugieze din localitatea de domiciliu, împrejurare dovedită cu declarații de martori.

Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 15 din 7 ianuarie 2004, a admis acțiunea, a anulat actul administrativ atacat și a obligat pârâta să recunoască reclamantului, statutul de persoană refugiată, pentru perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile corespunzătoare, începând cu data de 1 aprilie 2003. Instanța a reținut, în esență, că reclamantul a făcut dovada că s-a refugiat, împreună cu familia și că refugiul a fost determinat de persecuții etnice. Împotriva hotărârii a declarat recurs, pârâta, susținând, în esență, că reclamantul nu a făcut dovada persecuției etnice, astfel că situația sa nu intră sub incidența Legii nr. 189/2000.

Recursul este fondat, pentru și în sensul considerentelor ce urmează: Potrivit art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia, persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 martie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice. În cauză, în susținerea cererii sale, reclamantul a prezentat declarațiile autentificate ale martorilor H.I. și F.T., din care, însă, nu rezultă care este localitatea de domiciliu, de unde reclamantul pretinde că s-ar fi refugiat în România. În atare situație, probele administrate se dovedesc insuficiente, pentru a se putea trage o concluzie certă privind statutul de refugiat al reclamantului.

Prin urmare, pentru completarea probatoriului cu acte și/sau martori, se impune admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei, spre rejudecare, aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 15 din 7 ianuarie 2004, a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ. Casează sentința atacată și trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 ianuarie 2005.