ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1846/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 578 din 10

decembrie 2002, Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios

administrativ, a admis acțiunea reclamantei M.A. și a anulat hotărârea nr. 909

din 9 iulie 2002 emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, pe care a obligat-o

să emită o nouă hotărâre prin care să constate că aceasta, în perioada 3

septembrie 1941 – 6 martie 1945 s-a aflat în situația prevăzută de art. 1 lit.

c) din Legea nr. 189/2000 și să-i acorde drepturile prevăzute de lege începând

cu 29 aprilie 2001.

Pentru a se pronunța în acest sens,

instanța de fond a reținut că reclamanta s-a născut în perioada refugiului

părinților săi, ceea ce-i conferă același statut.

Împotriva acestei soluții a formulat

recurs Casa Județeană de Pensii Cluj susținând, în esență, că instanța de fond

a interpretat și aplicat în mod greșit prevederile legale în materie, din

moment ce acestea se referă la persoanele care au fost strămutate sau au fost

nevoite să se refugieze, or reclamanta s-a născut ulterior refugierii

părinților săi din localitatea lor de domiciliu, astfel că nu a suferit

persecuții din motive etnice.

În întâmpinarea depusă, intimata

reclamantă a cerut respingerea recursului susținând că soluția atacată este

legală și temeinică.

Recursul este nefondat.

Potrivit prevederilor art. 1 din

O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile

acestui act normativ persoana, cetățean român, care în perioada 6 septembrie

1940 – 6 martie 1945 a suferit persecuții etnice, aflându-se în una dintre cele

6 situații enumerate.

Din interpretarea teleologică a

prevederilor ordonanței, rezultă că atât obiectul, cât și scopul reglementării

îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile

suferite de persoanele persecutate de regimurile respective în perioada

arătată, din motive etnice.

Având în vedere că legiuitorul a

urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele,

cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate

din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana

care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au

suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au

răsfrânt nemijlocit asupra lor.

Acesta este cazul copiilor care s-au

născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați,

ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel toate

consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.

Or, în cauză este necontestat că reclamanta, care s-a născut

ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din

localitatea de domiciliu, a suferit aceleași consecințe nefavorabile și

prejudicii pe care le-a suferit familia sa ca urmare a persecuțiilor etnice

exercitate.

Prin urmare, constatându-se că

sentința atacată este temeinică și legală se va respinge recursul ca nefondat.

Văzând și dispozițiile art. 274 C.

proc. civ., precum și cererea intimatei-reclamante și documentele justificative

depuse la dosar, urmează a se dispune obligarea recurentei-pârâte Casa

Județeană de Pensii Cluj la plata cheltuielilor de judecată în sumă de

4.418.000 lei către M.A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 578 din 10 decembrie

2002 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ,

ca nefondat.

Obligă recurenta Casa Județeană de

Pensii Cluj la plata sumei de 4.418.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată

către intimata-reclamantă M.A.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 15 mai 2003.