ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2573/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin hotărârea nr. 6064 din 6 decembrie 2002, Casa Județeană de Pensii Cluj a respins cererea reclamantului M.P., formulată în sensul stabilirii calității de beneficiar a O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, motivând că acesta nu era născut la data strămutării părinților, situație în care nu avea domiciliu de unde să fie strămutat.

Curtea de Apel Oradea, secția contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 159 din 18 februarie 2003, a admis acțiunea; a anulat hotărârea nr. 6064/2002 și a obligat Casa Județeană de Pensii Cluj să emită o nouă hotărâre, prin care să-i recunoască reclamantului calitatea de refugiat, pe perioada 14 februarie 1944 – 6 martie 1945, în condițiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 și să-i achite drepturile cuvenite, începând cu 22 decembrie 2002. S-a reținut că, reclamantul este născut la 14 februarie 1944, perioadă în care părinții se aflau în refugiu și, deci, beneficiază de dispozițiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, întrucât refugiul a avut consecințe de ordin material și moral vătămătoare și asupra sa.

Împotriva sentinței a declarat recurs Casa Județeană de Pensii Cluj, reiterând aspectele invocate în hotărârea prin care a fost respinsă cererea reclamantului. Recursul este nefondat. În adevăr, potrivit art. 2 din Normele pentru aplicarea O.G. nr. 105/1999, aprobată și modificată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de prevederile art. 1 lit. c) din lege, persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții din motive etnice, printre care și persoanele refugiate.

În raport de aceste dispozițiuni, prima instanță a reținut în mod corect că, reclamantul, fiind născut în perioada în care părinții se aflau în refugiu, are statutul de refugiat, de la data nașterii (14 februarie 1944) și până la 6 martie 1945, beneficiind de facilitățile acordate prin lege; aceasta deoarece efectele negative ale refugiului s-au răsfrânt și asupra nou născuților, nu numai asupra părinților. În consecință, soluția adoptată de prima instanță este legală și temeinică, iar recursul nefondat, urmând să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 159 din 18 februarie 2003 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 26 iunie 2003.