ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5506/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Tribunalul București, secția I

penală, prin sentința nr. 656 din 13 mai 2004, în fond, după casare cu

trimitere, în baza art. 334 C. proc. pen., a respins cererea formulată de

inculpatul D.A. de schimbare a încadrării juridice a faptei în infracțiunea

prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000.

În temeiul art. 2 alin. (2) din

Legea nr. 143/2000, tribunalul a condamnat pe inculpatul

d.a.

la 10 ani închisoare și 5 ani

interzicerea exercitării drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C.

pen., cu aplicarea art. 71, raportat la art. 64 din același cod.

Instanța a dedus din pedeapsa

aplicată timpul reținerii și al arestării preventive de la 29 noiembrie 2001 la

2 septembrie 2003, în baza art. 17 din Legea nr. 143/2000 a dispus confiscarea

de la inculpat a cantității de 1,7 gr. heroină și l-a obligat la plata sumei de

4.000.000 lei, cheltuieli judiciare către stat, în care se include și suma de

400.000 lei, onorariul apărătorului desemnat din oficiu.

Pentru a hotărî în acest fel,

tribunalul a reținut, în fapt, că, în urma unor informații primite, potrivit

cărora pe str. Secuilor într-un bloc se comercializează heroină contra sumei de

200.000 lei doza, de către o persoană pe numele de S., lucrătorii de poliție

din cadrul I.G.P. – Brigada de Combatere a Crimei Organizate și Antidrog s-au

deplasat în ziua de 29 noiembrie 2001 la adresa indicată, unde, l-a un moment

dat, a apărut în scara blocului un individ. În prezența martorilor asistenți

D.I. și P.M. persoana a fost legitimată, constatându-se că se numește D.A.,

iar, în urma percheziției corporale, s-a găsit în buzunarul din stânga a gecii

pe care o purta, o pungă din celofan alb transparent, sigilată la un capăt prin

ardere, ce conținea 20 de punguțe din celofan, care aveau o substanță

pulverulentă de culoare bej. În imediata apropiere a locului unde se afla

inculpatul, pe tocul de deasupra al unei uși din lemn ce aparținea spălătoriei,

polițiștii au găsit trei punguțe din celofan sigilate la capete, ce conțineau

aceiași substanță ca și celelalte.

Conform raportului de constatare

tehnico-științifică, s-a stabilit că, proba nr. 1, cele trei pungulițe

conțineau 0,26 gr. heroină, iar proba nr. 2, cele 20 de pungulițe conțineau

1,77 gr. heroină.

Pe parcursul urmăririi penale,

declarațiile inculpatului au fost contradictorii, având diferite apărări:

„bilele” din heroină îi aparțineau unui individ pe nume V. și a vândut din ele

pentru a face rost de bani să-și cumpere lui heroină injectabilă, fiind

dependent de circa un an; heroina a fost găsită sub preșul de la o ușă și după

ce a fost luată, polițiștii i-au pus-o în buzunar, iar cele trei bile de

deasupra ușii îi aparțineau tot lui V., (care nu a putut fi identificat) care

le-a lăsat pentru a fi valorificate.

Aceleași apărări și le-a făcut

inculpatul și în cadrul cercetării judecătorești, nerecunoscând că, a

comercializat droguri, ci faptul că organele de poliție i le-a strecurat în

buzunarul de la geacă, situație infirmată de martorii prezenți la efectuarea

percheziției corporale.

Curtea de Apel București, secția I

penală, prin decizia nr. 437 din 10 iunie 2004, a respins, ca nefondat, apelul

declarat de inculpat împotriva sentinței pe care a considerat-o netemeinică și

nelegală în ceea ce privește încadrarea juridică a faptei și pedeapsa aplicată

care este prea aspră.

Instanța de control judiciar a

apreciat că: „Din probele administrate în cauză, instanța de fond a constatat

corect că inculpatul se ocupă cu vânzarea drogurilor de mare risc, cele 20 doze

de heroină descoperite de organele de poliție asupra sa la data de 29 noiembrie

2001, iar nu consumul propriu”.

De asemenea, s-a constatat că

pedeapsa a fost judicios stabilită cu respectarea criteriilor prevăzute de art.

72 C. pen. și a scopului prevăzut de art. 52 din același cod.

În termen legal, inculpatul D.A. a

declarat recurs cu reiterarea acelorași motive, de netemeinicie care au format

și obiectul cererii de apel.

Examinând decizia atacată în raport

de cazurile de recurs, prevăzute în art. 385

9

alin. (1) pct. 18 și

pct. 14 teza întâi C. proc. pen., Înalta Curte constată, în baza lucrărilor și

a materialului din dosarul cauzei, recursul fondat, urmând a fi admis.

de recurs, referitor la „comiterea de către instanțe a unei erori grave de

fapt”, acesta se dovedește nefondat, deoarece, prin dispunerea și administrarea

unui bogat probatoriu, ca urmare și a recomandărilor formulate de către Curtea

Supremă de Justiție (prin decizia penală nr. 3175 din 2 iulie 2003) rezultă în

mod indubitabil că inculpatul vindea în mod curent heroină, martorii C.G.F.,

M.G., L.A., D.I. și P.M. declarând că au cumpărat în mod repetat heroină la

prețul de 150.000 lei doza, din scara blocului din str. Secuilor de la un

individ pe nume S., recunoscându-l fără ezitare pe inculpatul D.A., după

planșele foto.

Așa fiind, fapta și vinovăția inculpatului

pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzute de

art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 rezultă fără nici un dubiu din probele

complet analizate și just apreciate de către instanțe, care nu au comis nici o

eroare gravă de fapt în stabilirea situației reale.

recurs privind pedeapsa greșit individualizată în raport cu prevederile art. 72

C. pen.

Înalta Curte constată că, pedeapsa

stabilită și menținută de către instanțe, deși reprezintă minimul prevăzut de

lege pentru infracțiunea comisă de inculpat, este deosebit de severă dacă luăm

în considerare faptul că acesta este la prima abatere de o asemenea gravitate,

că a recunoscut, în parte, acuzațiile care i s-au adus, motivată de situația

că, fiind consumator de heroină, nu are mijloacele materiale care să-i permită

dozele de drog de care are nevoie zilnic.

În acest sens, apreciem că prin reținerea în

favoarea sa a circumstanțelor atenuante judiciare, prevăzute de art. 74 alin.

(1) lit. a) și alin. (2) C. pen. și coborârea pedepsei, în condițiile art. 76

alin. (1) lit. a), sub minimul special, la 8 ani închisoare, va contribui la

realizarea funcțiilor și a scopului acestei sancțiuni penale, prevăzute de art.

52 C. pen.

În consecință, secția penală a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, constatând îndeplinite cerințele cazului

de recurs, prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 14 teza întâi C.

proc. pen., în baza art. 385

15

alin. (1) pct. 2 lit. d) din același

cod, va admite recursul declarat de inculpatul D.A., va casa hotărârile atacate

numai cu privire la pedeapsa privativă de libertate, pe care o va modifica, în

sensul că o va reduce de la 10 ani la 8 ani închisoare, prin reținerea în

favoarea inculpatului a circumstanțelor atenuante, prevăzute de art. 74 alin.

(1) lit. a) și alin. (2) C. pen. și va deduce din această pedeapsă, timpul

arestării preventive de la 29 noiembrie 2001 la 2 septembrie 2003.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

inculpatul D.A. împotriva deciziei penale nr. 437/ A din 10 iunie 2004 a Curții

de Apel București, secția I penală.

Casează decizia atacată, precum și

sentința penală nr. 656 din 13 mai 2004 a Tribunalului București, secția I

penală, numai cu privire la pedeapsa privativă de libertate, pe care o

modifică, în sensul că prin reținerea în favoarea inculpatului a

circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2),

raportat la art. 76 lit. a) C. pen., o reduce de la 10 ani închisoare la 8 ani

închisoare.

Deduce din pedeapsa aplicată, timpul

arestării preventive de la 29 noiembrie 2001 la 2 septembrie 2003.

Onorariul în sumă de 400.000 lei

cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

26 octombrie 2004.