ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1500/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1153 din 11 martie 2003, Tribunalul București, secția a II-a penală, a condamnat pe inculpatul V.F. la 6 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit. b) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. În baza art. 65 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei principale. În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus prevenția de la 25 august 2003 la zi.

S-a luat act că probele conținând cantitatea de 0,08 grame heroină au fost consumate în procesul de laborator. În temeiul art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 s-a confiscat de la inculpat suma de 1.200.000 lei, consemnată conform recipisei. În baza art. 191 C. proc. pen., a obligat inculpatul la 4.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat. S-a reținut că, la data de 25 august 2003, ca urmare a denunțului martorului Ș.B.D., organele de poliție din cadrul I.G.P. Române, Brigada de combatere a crimei organizate și antidrog București, s-au deplasat în zona Matei Ambrozie, sector 3, în vederea prinderii și identificării numitului „F.”, despre care martorul susține că se ocupa cu traficul de droguri.

În acest sens, s-a procedat la consemnarea într-un proces-verbal a sumei de 1.000.000 lei bancnote de 100.000 lei, pe care martorul Ș.B.D. a fost de acord că o folosească la cumpărarea de la numitul „F.” a patru doze de heroină. Astfel, sub supravegherea organelor de poliție, martorul s-a deplasat în zona mai sus menționată, unde s-a întâlnit cu numitul „F.”, de la care a cumpărat trei doze de heroină, întrucât acesta din urmă a susținut că s-a scumpit doza la 300.000 lei, din suma de 1.000.000 lei, oprindu-i doar 900.000 lei, iar restul de 100.000 lei i-a restituit martorului. În același timp, au intervenit organele de poliție care au procedat la prinderea numitului „F.” identificat astfel în persoana inculpatului V.F.

Cu ocazia percheziției corporale efectuată în prezența martorului asistent M.A., asupra inculpatului s-a găsit suma de 2.100.000 lei, din care 9 bancnote a câte 100.000 lei au fost identificate ca fiind dintre cele consemnate în procesul-verbal, Fiind întrebat despre banii găsiți asupra sa, inculpatul a arătat că îi aparțin, fiind câștigați la jocurile de noroc, fără să recunoască faptul că provin din vânzarea drogurilor. Martorul Ș.B.D. a predat organelor de poliție trei punguțe ce conțineau un praf de culoare bej, cumpărate de la inculpatul V.F., precum și suma de 100.000 lei. Potrivit raportului de constatare tehnico-științifică rezultă că cele trei punguțe conțineau cantitatea de 0,08 grame heroină (diacetilmorfină), cantitate ce a fost consumată integral în procesul analizelor de laborator.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei aplicate. Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia nr. 12 din 14 ianuarie 2004, a admis recursul inculpatului, a desființat hotărârea atacată și, rejudecând cauza, a înlăturat confiscarea de la inculpat a sumei de 1.200.000 lei. În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 confiscă de la inculpat suma de 900.000 lei dobândită din săvârșirea infracțiunii. S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate. S-a menținut starea de arest a apelantului inculpat. Onorariul avocatului din oficiu, în cuantum de 400.000 lei se va suporta din fondul Ministerului Justiției.

Împotriva acestei decizii, inculpatul V.F. a declarat recurs, reiterând prin apărătorul său, motivele din apel, în sensul reducerii pedepsei aplicate. Recursul este nefondat. Potrivit art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului în scopul prevenirii săvârșirii de infracțiuni, iar potrivit art. 72 din același cod, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții generale ale Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Or, în cauză, se constată că instanța de fond, la dozarea pedepsei, a avut în vedere pe lângă pericolul social al faptei, atât împrejurările în care aceasta s-a comis, dar și datele referitoare la persoana inculpatului, care nu are antecedente penale, aspecte care se regăsesc în cuantumul pedepsei aplicate.

Așa fiind, în mod corect, instanța de apel, a reținut că prima instanță a făcut o justă individualizare a pedepsei, încât, recursul, bazat pe reiterarea aceleiași critici, apare ca nefondat și va fi respins ca atare. Conform art. 88 C. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive la zi. Văzând și dispozițiile referitoare la reglementarea plății cheltuielilor judiciare făcute de stat, inclusiv, avansarea de către stat a onorariului pentru apărătorul din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.F. împotriva deciziei penale nr. 12 din 14 ianuarie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 25 august 2003 la 17 martie 2004. Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 17 martie 2004.