ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1500/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1153 din 11

martie 2003, Tribunalul București, secția a II-a penală, a condamnat pe

inculpatul V.F. la 6 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută

de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) și c)

și art. 76 lit. b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 – art.

64 C. pen.

În baza art. 65 C. pen., s-au

interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe

o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a

menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus

prevenția de la 25 august 2003 la zi.

S-a luat act că probele conținând

cantitatea de 0,08 grame heroină au fost consumate în procesul de laborator.

În temeiul art. 17 alin. (2) din

Legea nr. 143/2000 s-a confiscat de la inculpat suma de 1.200.000 lei,

consemnată conform recipisei.

În baza art. 191 C. proc. pen., a

obligat inculpatul la 4.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

S-a reținut că, la data de 25 august

2003, ca urmare a denunțului martorului Ș.B.D., organele de poliție din cadrul

I.G.P. Române, Brigada de combatere a crimei organizate și antidrog București,

s-au deplasat în zona Matei Ambrozie, sector 3, în vederea prinderii și

identificării numitului „F.”, despre care martorul susține că se ocupa cu

traficul de droguri.

În acest sens, s-a procedat la

consemnarea într-un proces-verbal a sumei de 1.000.000 lei bancnote de 100.000

lei, pe care martorul Ș.B.D. a fost de acord că o folosească la cumpărarea de

la numitul „F.” a patru doze de heroină.

Astfel, sub supravegherea organelor

de poliție, martorul s-a deplasat în zona mai sus menționată, unde s-a întâlnit

cu numitul „F.”, de la care a cumpărat trei doze de heroină, întrucât acesta

din urmă a susținut că s-a scumpit doza la 300.000 lei, din suma de 1.000.000

lei, oprindu-i doar 900.000 lei, iar restul de 100.000 lei i-a restituit

martorului.

În același timp, au intervenit

organele de poliție care au procedat la prinderea numitului „F.” identificat

astfel în persoana inculpatului V.F.

Cu ocazia percheziției corporale

efectuată în prezența martorului asistent M.A., asupra inculpatului s-a găsit

suma de 2.100.000 lei, din care 9 bancnote a câte 100.000 lei au fost

identificate ca fiind dintre cele consemnate în procesul-verbal,

Fiind întrebat despre banii găsiți

asupra sa, inculpatul a arătat că îi aparțin, fiind câștigați la jocurile de

noroc, fără să recunoască faptul că provin din vânzarea drogurilor.

Martorul Ș.B.D. a predat organelor

de poliție trei punguțe ce conțineau un praf de culoare bej, cumpărate de la

inculpatul V.F., precum și suma de 100.000 lei.

Potrivit raportului de constatare

tehnico-științifică rezultă că cele trei punguțe conțineau cantitatea de 0,08

grame heroină (diacetilmorfină), cantitate ce a fost consumată integral în

procesul analizelor de laborator.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel inculpatul, care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie

sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei aplicate.

Curtea de Apel București, secția I

penală, prin decizia nr. 12 din 14 ianuarie 2004, a admis recursul

inculpatului, a desființat hotărârea atacată și, rejudecând cauza, a înlăturat

confiscarea de la inculpat a sumei de 1.200.000 lei.

În baza art. 17 alin. (2) din Legea

nr. 143/2000 confiscă de la inculpat suma de 900.000 lei dobândită din

săvârșirea infracțiunii.

S-au menținut celelalte dispoziții

ale sentinței apelate.

S-a menținut starea de arest a

apelantului inculpat.

Onorariul avocatului din oficiu, în

cuantum de 400.000 lei se va suporta din fondul Ministerului Justiției.

Împotriva acestei decizii,

inculpatul V.F. a declarat recurs, reiterând prin apărătorul său, motivele din

apel, în sensul reducerii pedepsei aplicate.

Recursul este nefondat.

Potrivit art. 52 C. pen., pedeapsa

este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului în

scopul prevenirii săvârșirii de infracțiuni, iar potrivit art. 72 din același

cod, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții

generale ale Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială,

de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și

de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Or, în cauză, se constată că

instanța de fond, la dozarea pedepsei, a avut în vedere pe lângă pericolul

social al faptei, atât împrejurările în care aceasta s-a comis, dar și datele

referitoare la persoana inculpatului, care nu are antecedente penale, aspecte

care se regăsesc în cuantumul pedepsei aplicate.

Așa fiind, în mod corect, instanța

de apel, a reținut că prima instanță a făcut o justă individualizare a

pedepsei, încât, recursul, bazat pe reiterarea aceleiași critici, apare ca

nefondat și va fi respins ca atare.

Conform art. 88 C. pen., se va

deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive la zi.

Văzând și dispozițiile referitoare

la reglementarea plății cheltuielilor judiciare făcute de stat, inclusiv,

avansarea de către stat a onorariului pentru apărătorul din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul V.F. împotriva deciziei penale nr. 12 din 14 ianuarie 2004 a Curții

de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 25 august 2003 la 17 martie

2004.

Obligă pe recurent să plătească

statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

17 martie 2004.