ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1465/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1160 din 22 septembrie 2005, Tribunalul București, secția I penală, a condamnat pe inculpatul M.A. la: - 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. a) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului, iar în temeiul art. 88 C. pen., din pedeapsa aplicată, s-a dedus perioada reținerii și arestării preventive de la 10 februarie 2005, la zi.

În baza art. 17 din Legea nr. 143/2000 s-a constatat consumată, în cadrul procesului analizelor de laborator a cantității de 0,07 gr. heroină, iar suma de 1.750.000 lei (175 RON) a fost restituită denunțătorului M.Șt., fiind pusă la dispoziția organelor de poliție de către acesta. În baza art. 191 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 2.500.000 lei (250 RON) cu titlu de cheltuieli judiciare. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut în fapt următoarele: La data de 10 februarie 2005, numitul M.Șt. a formulat, în fața organelor de urmărire penală, un denunț în care arăta că este consumator de heroină și că își procură asemenea droguri de la inculpatul M.A.

care comercializează astfel de droguri în zona Sălăjan. Cu această ocazie, M.Șt. a fost de acord să participe la organizarea unui flagrant pentru identificarea și tragerea la răspundere penală a inculpatului M.A. Pe baza acestui consimțământ, în aceeași zi, la sediul I.G.P.R. – B.C.C.O.A. București s-a procedat la consemnarea într-un proces-verbal a seriilor bancnotelor ce formau suma de 2.000.000 lei pusă la dispoziție de denunțător, pentru cumpărarea a 8 doze de heroină de la inculpat. După o discuție telefonică avută cu inculpatul, denunțătorul s-a deplasat, în după-amiaza aceleiași zile, împreună cu organele de poliție în str. Patrioților unde urma să se efectueze tranzacția, organele de poliție rămânând să supravegheze zona.

Cu cei 2.000.000 lei asupra sa, denunțătorul s-a îndreptat spre locul de întâlnire, unde, la puțin timp, a venit și inculpatul. După ce a primit suma de bani de la denunțător, inculpatul a intrat într-un bloc din apropiere de unde a ieșit după câteva minute, înmânându-i denunțătorului M.Șt. șapte punguțe ce conțineau o substanță pulverulentă, de culoare bej. După ce s-a despărțit de inculpat, denunțătorul s-a îndreptat spre locul unde se aflau organele de poliție, cărora le-a predat cele 7 doze cumpărate și suma de 250.000 lei ce o mai avea asupra sa. Dozele au fost sigilate și expertizate ulterior, stabilindu-se că acestea conțin cantitatea de 0,07 gr. heroină. Imediat, inculpatul a fost oprit și legitimat de către organele de poliție, ocazie cu care a fost găsită asupra sa suma de 1.750.000 lei pe care a primit-o de la denunțător, o carte de identitate și o legătură de chei.

Seriile bancnotelor ridicate de la inculpat au fost comparate cu cele înseriate și s-a dovedit a fi identice. Inculpatul a negat săvârșirea faptei, susținând că banii găsiți asupra sa erau rezultatul vânzării unui telefon mobil către denunțător. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul M.A. pe care a criticat-o ca fiind netemeinică cu privire la pedeapsa aplicată pe care o consideră prea severă, având în vedere faptul că a fost sincer pe parcursul procesului penal, era încadrat în muncă la data comiterii faptei și nu are antecedente penale. Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia penală nr. 871/ A din 11 noiembrie 2005, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul M.A.

pe care l-a obligat să plătească statului suma de 60 lei cu titlu de cheltuieli judiciare. S-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus, la zi, durata reținerii și arestării preventive. În motivarea acestei decizii, instanța de apel a arătat că „instanța de fond a manifestat rol activ pentru aflarea adevărului, a stabilit corect situația de fapt, a făcut o legală încadrare juridică a faptei comisă de inculpat și a reținut judicios vinovăția acestuia în concordanță cu probele administrate în cauză”. Cu privire la pedeapsa aplicată, s-a arătat că a fost just individualizată, la dozarea acesteia avându-se în vedere toate criteriile arătate în art. 72 C. pen., inclusiv persoana acestuia, în favoarea sa reținându-se circumstanțe atenuante cărora li s-a dat eficiența juridică corespunzătoare, și se regăsesc în pedeapsa aplicată, stabilită sub minimul prevăzut de textul de lege incriminator.

Decizia curții de apel a fost atacată cu recurs de către inculpatul M.A. care a criticat-o pentru același motiv invocat și la judecata în apel și anume, severitatea pedepsei aplicată a cărei reducere o solicită prin acordarea unei mai mari eficiențe circumstanțelor atenuante reținute în favoarea sa. Recursul declarat de inculpatul M.A. este nefondat. Analizând actele și lucrările de la dosar se constată că instanțele de fond și apel au reținut o corectă situație de fapt conformă probelor administrate în cauză în raport cu care au dat o corectă încadrare juridică faptei săvârșită, aplicând inculpatului o pedeapsă just individualizată în acord cu prevederile art. 72 C. pen. și în măsură să satisfacă cerințele art. 52 C. pen.

Întrucât, în cauză se constată că instanțele, la dozarea pedepsei aplicată inculpatului, au făcut o corectă apreciere a criteriilor arătate în art. 72 C. pen., în sensul că au ținut seama atât de pericolul social al faptei comise, cât și de faptele ce caracterizează persoana acestuia și anume sinceritatea de care a dat dovadă, faptul că este tânăr, era încadrat în muncă la data săvârșirii faptei și nu are antecedente penale, acestea din urmă reținute cu titlu de circumstanțe atenuante, cu efecte directe asupra pedepsei aplicată sub limita minimă prevăzută de textul de lege incriminator, având în vedere și faptul că verificând decizia atacată în raport și cu prevederile art. 385 4 alin. (3) C. proc.

pen., nu se constată existența și a altor motive care analizate din oficiu să ducă la casare, urmează a se constata că recursul declarat de inculpatul M.A. este nefondat și a fi respins, ca atare, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și a se dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.A. împotriva deciziei penale nr. 871/ A din 11 noiembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și al arestării preventive de la 10 februarie 2005, la 7 martie 2006. Obligă pe recurent la plata sumei de 220 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 7 martie 2006.