ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2822/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 4 din 6 ianuarie 2005, Tribunalul București, secția a II-a penală, în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) C. pen. și art. 76 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul D.M. la pedeapsa de 5 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. În baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., a computat prevenția de la 22 octombrie 2004 la zi.

A luat act că proba nr. 1,3 (0,07 grame heroină și 0,02 grame heroină) a fost consumată în procesul de laborator și probele nr. 2 b (un capac de seringă care conține urme de heroină și cofeină) au fost distruse în procesul de laborator. În baza art. 17 alin. (1) C. pen., a confiscat de la inculpat suma de 900.000 lei. A dispus restituirea către inculpat a sumei de 500.000 lei consemnată la C.E.C. Agenția Mihai Bravu. Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 3.500.000 lei cheltuieli judiciare statului. Instanța de fond a reținut că. la data de 22 octombrie 2004. inculpatul a fost depistat de organele de poliție după ce i-a vândut numitului S.S.A., 3 doze de heroină pentru suma de 900.000 lei, ulterior predând organelor de poliție și o doză de heroină pe care o deținea în vederea vânzării.

Bunurile ridicate de la inculpat au fost predate de cumpărător organelor de poliție, care au procedat la introducerea acestora într-un plic și la sigilarea plicului, în prezența martorului asistent. Printre bancnotele care alcătuiau suma de bani găsită asupra inculpatului au fost găsite o bancnotă de 500.000 lei, patru bancnote de 100.000 lei și o bancnotă de 50.000 lei, ale căror serii corespundeau cu cele consemnate în procesul-verbal. Din raportul de constatare tehnico-științifică atașat la dosar a rezultat că dozele vândute de inculpat numitului S.S.A. și cea găsită în scara blocului, conțineau 0,09 grame heroină în amestec cu cofeină și griseofulvin, iar seringa găsită asupra inculpatului S.M.

conținea urme de heroină și cofeină, probele supuse expertizei fiind consumate în procesul de laborator. Inculpatul a avut o poziție procesuală sinceră pe tot parcursul procesului penal recunoscând comiterea infracțiunii și relatând împrejurările săvârșirii acesteia. Instanța de fond având în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., pericolul social concret al faptei, dar și circumstanțele personale ale inculpatului, necunoscut cu antecedente penale și cu o atitudine deosebit de sinceră, a apreciat că se justifică reținerea de circumstanțe atenuante, astfel că a făcut aplicarea art. 74 lit. a) și c) C. pen. și art. 76 lit. a) C. pen. Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul individualizării pedepsei și a solicitat reducerea mai accentuată a acesteia în raport de circumstanțele reale și cele personale.

Instanța de apel a admis apelul declarat de inculpat, a redus pedeapsa aplicată la 4 ani închisoare și a înlăturat măsura confiscării de la inculpat a sumei de 900.000 lei. S-a constatat că în mod corect prima instanță a reținut în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante, apreciindu-se că printr-o reevaluare a acestora pedeapsa poate fi mai mult redusă, până aproape de minimul prevăzut de art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., reducere justificată atât de poziția procesuală deosebit de sinceră a inculpatului, dar și de cantitatea redusă de droguri ce a făcut obiectul traficului, acestea fiind elemente care configurează o periculozitate redusă a inculpatului. Sentința apelată a fost apreciată ca nelegală de către instanța de control judiciar, sub aspectul aplicării măsurii de siguranță a confiscării speciale prevăzută de art. 17 din Legea nr. 143/2000.

S-a constatat că prima instanță a avut în vedere dispozițiile art. 17 din legea menționată, care se referă la confiscarea drogurilor și a altor bunuri care au făcut obiectul infracțiunii, ori în caz că nu se găsesc, inculpatul este obligat la plata echivalentului lor în bani, dispoziții care însă nu-și găsea aplicarea în cauza de față, deoarece suma de bani primită de inculpat în urma vânzării drogurilor a fost pusă la dispoziția organelor de poliție de către mama denunțătorului I.Șt.S., iar ulterior i-a fost restituită acesteia conform prcesului-verbal din 22 octombrie 2004. Ca urmare s-a reținut că nu se impunea confiscarea sumei de bani de la inculpat, nefiind vorba de o sumă reprezentând echivalent al drogurilor traficate în relația directă vânzător-cumpărător.

Decizia instanței de apel a fost atacată cu recurs de inculpat, care a criticat-o pentru netemeinice, sub aspectul pedepsei aplicate pe care o consideră prea mare și a cărei reducere o solicită în raport de împrejurările în care s-a consumat fapta și de circumstanțele sale personale. Recursul nu este întemeiat. În concordanță cu probele administrate, instanțele au reținut corect starea de fapt și vinovăția inculpatului, încadrând just în dispozițiile legii infracțiunea săvârșită de acesta. La stabilirea pedepsei au fost avute în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., ținându-se cont de gradul de pericol social concret, dar și de împrejurările în care s-a comis fapta și de persoana inculpatului, față de care instanțele au dovedit clemență, recunoscând în favoarea sa circumstanțe atenuante care au permis orientarea spre o pedeapsă situată cu mult sub limita minimă prevăzută de textul incriminator.

Așa fiind, pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată de instanța de apel este apreciată de Înalta Curte ca fiind în măsură să satisfacă cerințele impuse de dispozițiile art. 52 C. pen., referitor la scopul pedepsei, astfel că o redozare a acesteia nu se justifică. Pentru aceste considerente și constatând că alte motive de casare, susceptibile a fi examinate din oficiu nu există, recursul inculpatului va fi respins, ca nefondat, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Conform art. 88 C. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată timpul reținerii și arestării preventive. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.M. împotriva deciziei penale nr. 155 din 9 martie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală. Deduce din pedeapsă, timpul reținerii și arestării preventive a inculpatului de la 22 octombrie 2004 la 5 mai 2005. Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 5 mai 2005.