ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1147/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1321/ F din 20 octombrie 2005, Tribunalul București, secția I penală, a condamnat pe inculpatul D.G. la pedeapsa principală de: - 4 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani (pedeapsă complementară), pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută în art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicația art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit. a) C. pen. S-a făcut aplicația art. 71 și art. 64 C. pen. A fost menținută arestarea preventivă în cauză a inculpatului, deducându-se din pedeapsa principală aplicată perioada executată prin reținerea și arestarea preventivă cu începere de la 7 aprilie 2005 la zi.

S-a constatat consumarea în totalitate în procesul analizelor de laborator a probei cu masa totală de 0,13 gr. heroină, corp delict. În temeiul art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea specială către stat a sumei de 200.000 lei ridicată de la inculpat prin procesul-verbal de constatare în flagrant a infracțiunii din 7 aprilie 2005. A fost obligat inculpatul la suma de 400 lei cheltuieli judiciare statului. Instanța a reținut că, organele de poliție din cadrul I.G.P.R. – B.C.C.O.A. au fost sesizate prin denunțul formulat, la data de 7 aprilie 2005, de către numita C.A.V., cu privire la faptul că, un individ cunoscut cub porecla Ț. vinde droguri în zona Vitan. În cursul aceleiași zile s-a organizat constatarea și prinderea în flagrant, fiind înmânată denunțătoarei suma de 1.500.000 lei în vederea cumpărării drogurilor de la furnizorul amintit, în bancnote de câte 100.000 lei, ale căror serii au fost consemnate în prealabil într-un proces-verbal.

Sub supravegherea organului de cercetare penală, denunțătoarea s-a deplasat la intersecția Căii Vitan cu Șoseaua Mihai Bravu și a luat legătura cu inculpatul, însoțit de concubina acestuia, căruia i-a înmânat suma de 1.500.000 lei pentru procurarea a șase doze heroină. Denunțătoarea a rămas să aștepte livrarea drogurilor în locul amintit, iar inculpatul a plecat în zonă și a revenit după circa 25-30 minute, fiind imobilizat de lucrătorii de poliție imediat ce a remis cele șase doze, reprezentând cantitatea de 0,13 gr heroină, după cum s-a stabilit ulterior prin analizele de laborator. Inculpatul a recunoscut că a procurat drogurile de la numitul G.U. care domiciliază pe str. Vrejului, cu suma de 1.300.000 lei, diferența de 200.000 lei fiind destinată cu titlu de comision și ridicată de la inculpat cu ocazia percheziției corporale efectuate la momentul constatării în flagrant a infracțiunii.

Situația de fapt amintită și celelalte rezolvări juridice adoptate în cauză de instanță s-au întemeiat probatoriu pe procesul-verbal de consemnare a denunțului, procesul-verbal de constatare și prindere în flagrant, precum și fotografiile judiciar-operative întocmite cu această ocazie, raportul de constatare tehnico-științifică nr. 209815 din 7 aprilie 2005, declarațiile martorilor C.A.V., D.R.D. și J.L.I. și recunoașterea inculpatului la urmărirea penală și cercetarea judecătorească.

La individualizarea pedepsei au fost reținute cu semnificație de circumstanțe atenuante, prevăzute în art. 74 lit. a) și c) C. pen., cu consecința coborârii pedepsei sub minimul legal special de 10 ani închisoare până la 4 ani închisoare, datele pozitive ce au caracterizat conduita anterioară, persoana inculpatului, situația familială deosebită, având în întreținere patru copii minori, precum și disponibilitatea manifestată pentru identificarea, tragerea la răspundere penală și a furnizorului drogurilor. Apelul declarat de inculpat, susținut oral pentru netemeinicie, în sensul reducerii pedepsei prin acordarea unei mai largi eficiențe dispozițiilor art. 76 lit. a) C. pen., de către instanța de control judiciar, a fost respins, ca nefondat, prin decizia penală nr. 937/ A din 30 noiembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.

A fost menținută arestarea preventivă în cauză, fiind dedus din pedeapsă timpul reținerii și arestării preventive la zi. A fost obligat inculpatul-apelant la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare statului, din care 100 lei a reprezentat onorariul apărătorului din oficiu, avansat din fondurile Ministerului Justiției. Împotriva ambelor hotărâri s-a declarat în termen recurs de către inculpat, invocându-se cazul de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., cu motivarea că pedeapsa aplicată este prea severă în raport cu datele sale personale, fiind infractor primar, care a recunoscut fapta, având în întreținere patru copii minori, fiind nesocotite astfel în integralitatea lor, criteriile de individualizare prevăzute în art. 72 C. pen.

Recursul este nefondat. În sensul dispozițiilor art. 72 C. pen., la stabilirea sancțiunilor penale, instanțele judecătorești sunt obligate să țină seama nu numai de datele personale ale făptuitorului, dar și de gradul de pericol social concret al faptelor stabilite în sarcina sa, de împrejurările săvârșirii acestora, de mobilul care a determinat încălcarea legii penale, precum și de orice alte elemente ce ar agrava ori atenua răspunderea penală. În cauză este stabilit că inculpatul a fost surprins în flagrant, însoțit de concubina acestuia, după ce a intermediat procurarea și vânzarea cantității de 0,13 gr. heroină (șase doze) în schimbul unui comision de 200.000 lei, activitate ilicită cunoscută de consumatorii de droguri din zona Vitan, dovadă fiind denunțul formulat împotriva acestuia, ce realizează elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută în art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

Corespunzător pericolului social concret al acestei fapte penale, pedeapsa principală prevăzută de lege este de la 10 la 20 ani închisoare și interzicerea unor drepturi și inculpatului i s-a stabilit în cauză o pedeapsă de numai 4 ani închisoare, prin reținerea date personale pozitive și împrejurărilor invocate în susținerea recursului ca având semnificație de circumstanțe atenuante prevăzute în art. 74 lit. a) C. pen., cu consecința coborârii pedepsei sub minimul legal special prevăzut de lege, potrivit art. 76 lit. a) C. pen. De menționat că denunțul inculpatului privind furnizorul de droguri G.U. nu a fost valorificat de organele de urmărire penală, fiind exclusă astfel incidența art. 16 din Legea nr. 143/2000.

Ca atare, reducerea pedepsei nu este justificată, fiind respectate în integralitate criteriile de individualizare impuse de art. 72 C. pen. În consecință, recursul declarat de inculpat se va respinge ca nefondat, potrivit dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. În conformitate cu dispozițiile art. 385 17 alin. (4), raportat la art. 385 alin. (2) C. proc. pen., se va deduce din pedeapsa principală aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 7 aprilie 2005 la 22 februarie 2006. Dată fiind respingerea recursului, se va obliga inculpatul recurent, în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., la suma de 220 lei cheltuieli judiciare statului, din care 100 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.G. împotriva deciziei penale nr. 937/ A din 30 noiembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a II–a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada reținerii și arestării preventive de la 7 aprilie 2005 la 22 februarie 2006. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 220 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 22 februarie 2006.