ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5602/2004
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5602/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra recursurilor de față;
În baza lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Tribunalul București, secția a II-a
penală, prin sentința penală nr. 698 din 24 mai 2004, în baza art. 2 alin. (1)
și (2) din Legea nr. 143/2000, raportat la art. 74 lit. a) și c) C. pen., cu
aplicarea art. 76 lit. a) din același cod, a condamnat pe inculpatul B.L. la 3
ani închisoare.
În baza art. 65 alin. (2) C. pen., a
interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) din același
cod, pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 17 alin. (1) din Legea
nr. 143/2000, instanța a constatat că heroina, în cantitate de 0.068 grame, a
fost consumată în procesul de laborator.
Conform art. 17 alin. (2) din Legea
nr. 143/2000 a confiscat suma 1.200.000 lei, dobândită prin valorificarea
drogurilor.
S-a reținut că, la data de 25 martie
2004, inculpatul B.L. a fost surprins de organele de poliție în timp ce vindea
denunțătorului S.D. două doze de heroină în greutate de 0,068 grame pentru suma
de 600.000 lei.
Această sumă de bani a fost pusă la
dispoziție de către denunțător, la care s-au mai adăugat alți 600.000 lei,
reprezentând costul a încă două doze de heroină cumpărate de la același
inculpat în ziua precedentă.
Curtea de Apel București, secția a
II-a penală, prin decizia penală nr. 540 din 21 iulie 2004, a admis apelul
declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, a desființat, în parte,
sentința penală și în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea
juridică a faptei, din art. 2 din Legea nr. 143/2000, în art. 2 alin. (1) și
(2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., text în
temeiul căruia, reținând incidența art. 74 lit. a), c raportat la art. 76 lit.
a) C. pen., a condamnat pe inculpatul B.L. la o pedeapsă de 3 ani închisoare.
A menținut celelalte dispoziții ale
sentinței.
A respins, ca nefondat, apelul
declarat de inculpat.
Împotriva acestei hotărâri Parchetul
de pe lângă Curtea de Apel București a declarat recurs susținând ca și în apel,
că pedeapsa stabilită inculpatului este mult prea blândă față de pericolul
social al faptei săvârșite și că s-a făcut o greșită aplicare a legii cu
privire la măsura confiscării speciale a sumei de 1.200.000 lei.
Inculpatul a declarat, de asemenea,
recurs solicitând reducerea pedepsei aplicate și însușindu-și totodată, motivul
de casare invocat de procuror referitor la măsura confiscării.
Examinând actele dosarului, Înalta
Curte constată următoarele:
Potrivit art. 72 C. pen., la
stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții
generale ale Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială,
de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și
de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Sub acest din urmă aspect, instanța
de apel a constatat incidența în cauză a formei continuate a infracțiunii, însă
nu a dat eficiența cuvenită acestei cauze de agravare în dozarea pedepsei,
menținând același cuantum ca la instanța de fond, care nu reținuse decât un
singur act material al infracțiunii. Or, așa cum rezultă din declarațiile
martorului S.D., confirmate parțial de inculpat, acesta a săvârșit mai multe
acte de vânzare de heroină.
În raport de gradul sporit de
pericol social al faptei comise, de implicațiile nefaste pentru societate, de
întreaga activitate infracțională a inculpatului, reținându-se doar într-o mică
măsură și circumstanțe favorabile se constată că pedeapsa de numai 3 ani
închisoare, cu mult sub limita minimă de 10 ani prevăzută de lege, este prea
mică.
În raport cu prevederile art. 72 și
art. 52 C. pen., pedeapsa a fost deci, greșit individualizată, urmând în
consecință, să se caseze ambele hotărâri pronunțate în cauză, să se majoreze
corespunzător pedeapsa, menținându-se circumstanțele atenuante reținute.
În ceea ce privește confiscarea
sumei de 1.200.000 lei, dobândită din valorificarea drogurilor, se constată că
ambele recursuri sunt fondate.
Prin cele două hotărâri s-a făcut o
greșită aplicare a legii în privința confiscării sumelor de bani.
Din probele administrate rezultă că
suma de bani pusă la dispoziție de către denunțător s-a compus din 600.000 lei
pentru a proba infracțiunea flagrantă și alți 600.000 lei reprezentând o
datorie către inculpat rezultată în urma cumpărării a două doze de heroină de
la acesta, din ziua precedentă flagrantului.
Prima sumă de 600.000 lei fiind doar
un mijloc de probațiune, trebuia restituită denunțătorului, acești bani nefiind
dobândiți de către inculpat, pentru a se putea dispune confiscarea lor în
temeiul dispozițiilor art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000. Numai cealaltă
sumă de 600.000 lei trebuia confiscată, întrucât în baza dispozițiilor art. 17
din aceeași lege, reprezenta echivalentul în bani al celor două doze de heroină
vândute de inculpat cu o zi înainte și care nu s-au mai găsit.
Drept urmare, se vor admite
recursurile declarate de procuror și de inculpat în sensul celor de mai sus.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpatul B.L. împotriva
deciziei penale nr. 540/ A din 21 iulie 2004 a Curții de Apel București, secția
a II-a penală.
Casează decizia atacată și sentința
penală nr. 698 din 24 mai 2004 a Tribunalului București, secția a II-a penală,
cu privire la cuantumul pedepsei și la măsura confiscării.
Majorează pedeapsa aplicată inculpatului
de la 3 ani închisoare la 7 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor
prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
Conform art. 17 alin. (2) din Legea
nr. 143/2000, confiscă suma de 600.000 lei de la inculpat, pe care-l obligă la
plata acesteia către stat.
Restituie suma de 600.000 lei
denunțătorului S.D., obligându-l pe inculpat la plata acesteia.
Onorariul pentru apărarea din oficiu, în sumă de
400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi
29 octombrie 2004.