ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 288/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 216 din 4 martie 2003, Tribunalul București, secția a II-a penală, a condamnat pe inculpatul B.M., zis „R.” în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la o pedeapsă de 14 ani închisoare. În baza art. 61 C. pen., a revocat liberarea condiționată din pedeapsa de 7 ani închisoare (M.E.P.I. nr. 845/2000 emis de Tribunalul București) și a contopit restul rămas neexecutat de 968 zile închisoare cu pedeapsa aplicată, inculpatul având de executat pedeapsa de 14 ani închisoare. În baza art. 65 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 8 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpat la 3 ani închisoare. În baza art. 61 C. pen., a revocat liberarea condiționată din pedeapsa de 7 ani închisoare și a contopit restul neexecutat de 968 zile închisoare cu pedeapsa aplicată, inculpatul având de executat pedeapsa de 3 ani închisoare. În baza art. 65 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de un an după executarea pedepsei principale. În baza art. 5 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpat la 4 ani închisoare. În baza art. 61 C. pen., a revocat liberarea condiționată din pedeapsa de 7 ani închisoare și a contopit restul neexecutat de 968 zile închisoare cu pedeapsa aplicată, inculpatul având de executat pedeapsa de 4 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., art. 35 alin. (3) C. pen., inculpatul va avea de executat pedeapsa cea mai grea, de 14 ani închisoare și 8 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., după executarea pedepsei principale. A făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. A menținut starea de arest a inculpatului. În baza art. 88 C. pen., a dedus durata arestării preventive a inculpatului de la 6 noiembrie 2002 la zi. În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, a dispus confiscarea de la inculpat a cantității de 1,15 grame heroină rămasă în urma efectuării analizelor de laborator.

În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 a confiscat de la inculpat suma de 750.000 lei dobândită prin valorificarea drogurilor. Pentru a pronunța această hotărâre, s-a reținut că la 6 noiembrie 2002 colaboratorul „L.” a cumpărat de la inculpatul B.M., aflat la domiciliul său din str. Anghel Dogaru, o doză de heroină cu suma de 250.000 lei, doză pe care a predat-o investigatorului sub acoperire „A.” confirmând cu această ocazie că în imobil există și alte doze de heroină pe care inculpatul le deținea pentru a le vinde. În urma percheziției imobiliare efectuată de organele de poliție la imobilul de la adresa mai sus menționată, la care inculpatul locuia fără forme legale, au fost depistate 25 de punguțe cu heroină, în greutate de 1,35 gr.

și o seringă hipodermică. Starea de fapt și vinovăția inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză, respectiv: proces-verbal de sesizare din oficiu al I.G.P. – D.G.C.C.O. Brigada Antidrog; procesele verbale întocmite de investigatorul sub acoperire „A.”; procesul verbal de „percheziție domiciliară”; rapoartele de constatare tehnico-științific nr. 116.109/1 din 7 noiembrie 2002 și 116.109 din 11 noiembrie 2002 întocmite de Laboratorul de analize fizico-chimice droguri din cadrul I.G.P. prin care s-a stabilit că doza cumpărată de colaboratorul „L.” și cele 25 punguțe descoperite în locuința inculpatului B.M. conțin heroină; declarațiile învinuitului B.N.; declarațiile martorei asistente G.V.

și declarația martorei B.T. În cursul urmăririi penale inculpatul a recunoscut doar săvârșirea infracțiunii de consum de droguri, atitudine procesuală menținută și în cursul cercetării judecătorești. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie pentru restul de pedeapsă greșit calculat (968 zile în loc de 964 zile) și pentru greșita aplicare a dispozițiilor art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu privire la suma de 750.000 lei și inculpatul B.M. solicitând în principal, desființarea sentinței pentru greșita condamnare, iar în subsidiar, aplicarea unei pedepse sub minimul special. Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 387 din 23 iulie 2003, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, împotriva sentinței penale nr. 216 din 4 martie 2003, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală.

A desființat parțial sentința și, în fond, a descontopit pedeapsa rezultantă în pedepsele componente. În baza art. 61 C. pen., a revocat liberarea condiționată din pedeapsa de 7 ani închisoare și a contopit restul rămas neexecutat de 964 zile închisoare, cu fiecare pedeapsă aplicată prin prezenta, inculpatul având de executat următoarele pedepse: 14 ani închisoare, 3 ani închisoare și 4 ani închisoare. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa 14 ani închisoare și 8 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., după executarea pedepsei principale. În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 a confiscat de la inculpat suma de 250.000 lei, obținută din vânzarea unei doze de heroină.

În baza art. 169 C. proc. pen., a restituit inculpatului suma de 750.000 lei. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței. A respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul B.M. A computat prevenția inculpatului de la 6 noiembrie 2002 la 23 iulie 2003. A menținut starea de arest a inculpatului și a prelungit arestarea preventivă a acestuia pe 30 zile, de la 24 iulie 2003 la 22 august 2003. Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul B.M. solicitând, în principal achitarea pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri, el fiind numai consumator de droguri, motivând că drogurile găsite asupra sa erau pentru consum propriu, și în subsidiar, redozarea pedepsei aplicate. Recursul este nefondat.

Examinând decizia atacată, în baza lucrărilor și a materialului probator din dosarul cauzei, Înalta Curte constată că atât instanța de fond, cât și cea de apel au stabilit o corectă situație de fapt și au dat o corespunzătoare încadrare juridică faptelor comise de inculpat, evaluând detaliat probatoriile administrate. Contrar declarațiilor de nerecunoaștere a inculpatului, învinuitul B.N. a declarat că fiind consumator de heroină, avea cunoștință că inculpatul se ocupa cu punerea în vânzare a acestui drog, cumpărând de mai multe ori de la el doze de heroină. Această declarație se coroborează cu celelalte mijloace de probă, respectiv cu procesul – verbal de prindere în flagrant. Mai mult, inculpatul nu a reușit să producă probe împotriva probatoriilor administrate în cauză, declarația martorei B.T.

(sora inculpatului) fiind nu numai subiectivă, dar și contradictorie, instanța evaluând-o corespunzător. Astfel fiind, corect s-a stabilit că sunt probe indubitabile din care rezultă că inculpatul este autorul faptelor care i se rețin în cauză. În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei, de asemenea, ambele instanțe au făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 72 C. pen., în raport de multitudinea faptelor comise de inculpat, de gradul de pericol social deosebit de sporit, precum și de persoana inculpatului, recidivist și fără ocupație. Față de considerentele arătate, și în raport de dispozițiile art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., recursul fiind nefondat, Înalta Curte urmează a-l respinge, conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. În baza art. 385 17 alin. (4) C. proc. pen. și art. 88 C. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată, timpul arestării preventive de la 6 noiembrie 2002 la 16 ianuarie 2004. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.M. împotriva deciziei penale nr. 387 din 23 iulie 2003 a Curții de Apel București, secția I penală. Compută din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 6 noiembrie 2002 la 16 ianuarie 2004. Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 16 ianuarie 2004.