ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3571/2005

Asupra recursului civil de față. Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 12 ianuarie 2004 la Judecătoria Călărași, Z.G. a solicitat revizuirea sentinței civile nr. 3630 din 21 octombrie 2002 a aceleiași judecătorii, în temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 5 teza I C. proc. civ. În motivarea cererii se arată că „actul nou” îl reprezintă răspunsul Arhivele Naționale nr. 4276 din 12 decembrie 2003 ca urmare a cererii revizuientului adresată acelei instituții pentru ai furniza documentele în legătură cu o tranzacție ce a avut loc în anul 1966. Judecătoria Călărași, prin sentința civilă nr. 454 din 24 februarie 2004 a respins cererea de revizuire a sentinței civile nr. 3630 din 21 octombrie 2002. Instanța a reținut că revizuirea, calea extraordinară de atac, poate fi exercitată doar împotriva hotărârilor arătate la art. 322 C. proc.

civ., or hotărârea atacată, nr. 3630/2002 a Judecătoriei Călărași nu se poate încadra printre cele prevăzute de lege și deci susceptibilă de a fi atacată cu revizuire, deoarece a fost modificată în instanța de apel și a devenit irevocabilă prin decizia civilă nr. 1397/2003 a Curții de Apel București. Apelul declarat de revizuient a fost respins de Curtea de Apel București, secția civilă a VII –a civilă și litigii de muncă. Împotriva hotărârii instanței de apel revizuientul a declarat recurs, invocând motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 4 C. proc. civ. Se arată, în esență, că de fapt a atacat cu revizuire și decizia civilă nr. 1397 din 6 iunie 2003 a Curții de Apel București, lucru ce rezultă din motivarea revizuirii, ceea ce impunea ca judecătoria să-și decline competența; se referă la probleme ale litigiului de fond în care i-a fost încălcat dreptul de proprietate.

Recursul se privește ca nefondat. Trebuie arătat că temeiul de drept invocat în cererea de recurs, art. 304 pct. 4 care se referă la situația când instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești, nu are nici o legătură cu motivarea în sine a recursului. Oricum instanțele judecătorești sunt, de principiu, competente să soluționeze cereri de revizuire în cadrul legal stabilit de art. 322-328 C. proc. civ., drept urmare nu se pune problema depășirii de către acestea, inclusiv de această instanță, a atribuțiilor puterii judecătorești. Recursul nu este întemeiat nici în ceea ce privește susținerile de drept în dezvoltarea scrisă a acestuia. Revizuientul a solicitat instanței fără echivoc revizuirea sentinței civile nr. 3630/2002 a Judecătoriei Călărași.

Cererea de revizuire a fost adresată judecătoriei, conform art. 323 alin. (1) C. proc. civ. care prevede că „cererea de revizuire se îndreaptă la instanța care a dat hotărârea rămasă definitivă și a cărei revizuire se cere”. În consecință revizuientul nu a fost în eroare cu privire la ceea ce atacă și instanța competentă. Instanța de fond și cea de apel nu puteau încălca principiul disponibilității ce operează în favoarea celui ce se adresează instanței de judecată. În ce privește problemele de fond ale litigiului dintre părți privind dreptul de proprietate al revizuientului, acestea nu pot fi examinate în cadrul acestui recurs. Față de cele ce preced, recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul Z.G. împotriva deciziei nr. 324/A din 25 mai 2004 a Curții de Apel București, secția civilă a VII –a civilă și litigii de muncă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 mai 2005.