ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3571/2005

Asupra recursului civil de față.

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 12

ianuarie 2004 la Judecătoria Călărași, Z.G. a solicitat revizuirea sentinței

civile nr. 3630 din 21 octombrie 2002 a aceleiași judecătorii, în temeiul

dispozițiilor art. 322 pct. 5 teza I C. proc. civ.

În motivarea cererii se arată că

„actul nou” îl reprezintă răspunsul Arhivele Naționale nr. 4276 din 12

decembrie 2003 ca urmare a cererii revizuientului adresată acelei instituții

pentru ai furniza documentele în legătură cu o tranzacție ce a avut loc în anul

1966.

Judecătoria Călărași, prin sentința

civilă nr. 454 din 24 februarie 2004 a respins cererea de revizuire a sentinței

civile nr. 3630 din 21 octombrie 2002.

Instanța a reținut că revizuirea,

calea extraordinară de atac, poate fi exercitată doar împotriva hotărârilor

arătate la art. 322 C. proc. civ., or hotărârea atacată, nr. 3630/2002 a

Judecătoriei Călărași nu se poate încadra printre cele prevăzute de lege și

deci susceptibilă de a fi atacată cu revizuire, deoarece a fost modificată în

instanța de apel și a devenit irevocabilă prin decizia civilă nr. 1397/2003 a

Curții de Apel București.

Apelul declarat de revizuient a fost

respins de Curtea de Apel București, secția civilă a VII –a civilă și litigii

de muncă.

Împotriva hotărârii instanței de

apel revizuientul a declarat recurs, invocând motivul de casare prevăzut de

art. 304 pct. 4 C. proc. civ.

Se arată, în esență, că de fapt a atacat cu revizuire

și decizia civilă nr. 1397 din 6 iunie 2003 a Curții de Apel București, lucru ce

rezultă din motivarea revizuirii, ceea ce impunea ca judecătoria să-și decline

competența; se referă la probleme ale litigiului de fond în care i-a fost

încălcat dreptul de proprietate.

Recursul se privește ca nefondat.

Trebuie arătat că temeiul de drept invocat în cererea

de recurs, art. 304 pct. 4 care se referă la situația când instanța a depășit

atribuțiile puterii judecătorești, nu are nici o legătură cu motivarea în sine

a recursului. Oricum instanțele judecătorești sunt, de principiu, competente să

soluționeze cereri de revizuire în cadrul legal stabilit de art. 322-328 C.

proc. civ., drept urmare nu se pune problema depășirii de către acestea,

inclusiv de această instanță, a atribuțiilor puterii judecătorești.

Recursul nu este întemeiat nici în ceea ce privește susținerile

de drept în dezvoltarea scrisă a acestuia.

Revizuientul a solicitat instanței fără echivoc

revizuirea sentinței civile nr. 3630/2002 a Judecătoriei Călărași.

Cererea de revizuire a fost adresată judecătoriei,

conform art. 323 alin. (1) C. proc. civ. care prevede că „cererea de revizuire

se îndreaptă la instanța care a dat hotărârea rămasă definitivă și a cărei

revizuire se cere”.

În consecință revizuientul nu a fost în eroare cu

privire la ceea ce atacă și instanța competentă.

Instanța de fond și cea de apel nu puteau încălca

principiul disponibilității ce operează în favoarea celui ce se adresează

instanței de judecată.

În ce privește problemele de fond ale litigiului

dintre părți privind dreptul de proprietate al revizuientului, acestea nu pot

fi examinate în cadrul acestui recurs.

Față de cele ce preced, recursul urmează a fi respins

ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul

Z.G. împotriva deciziei nr. 324/A din 25 mai 2004 a Curții de Apel București, secția

civilă a VII –a civilă și litigii de muncă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 mai 2005.