ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6279/2004

Asupra recursului în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința nr. 204 din 13 februarie 2003 a

Tribunalului Harghita a fost admisă acțiunea formulată de G.S. împotriva

Tribunalului Harghita și Ministerului Justiției dispunându-se  obligarea acestora

de a plăti reclamantei suma de 5.474.000 lei reprezentând diferența dintre

salariul cuvenit și cel efectiv încasat pentru perioada 1 mai 2000 – 31

octombrie 2000.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a

reținut că potrivit prevederilor O.U.G. nr. 134/1999, începând cu luna

septembrie 1999 salarizarea personalului din organele autorității judecătorești

se face pe baza valorii de referință sectorială, prevăzută de Legea  nr. 154/1998

pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite, iar potrivit Legii nr. 76/2000,

privind aprobarea bugetului pe anul 2000, începând cu luna mai 2000, valoarea

de referință sectorială, aplicabilă pentru calculul salariului magistraților și

personalului auxiliar de specialitate este de 1.140.800 lei și nu de  685.872

lei – valoare utilizată de pârâți pentru calcularea salariilor până la 1

noiembrie 2000.

Recursul declarat de Ministerul Justiției

împotriva  acestei hotărâri, a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 803

din 20 iunie 2003 a Curții de Apel Târgu-Mureș, secția civilă.

Considerând că aceste hotărâri au fost

pronunțate cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare

greșită a cauzei pe fond, prin recursul în anulare de față, Procurorul General

al Parchetului de pe lângă I.C.C.J. a solicitat casarea lor și pe fond

respingerea acțiunii, întrucât  salarizarea  personalului din autoritatea

judecătorească era reglementată în acea perioadă de Lege nr. 50/1996, respectiv

O.G. nr. 83/2000 pentru modificarea și completarea acestei legi. Ori, art. 1

1

din O.G. nr. 83/2000 trebuie coroborat cu art. II teza 1, potrivit căruia

prevederile prezentei ordonanțe se aplică în limita bugetelor aprobate

Ministerului Justiției, după suplimentarea corespunzătoare. Și cum O.G. nr. 83/2000

a intrat în vigoare la 1 noiembrie 2000, după  suplimentarea bugetului, rezultă

că nu este legală recalcularea salariului în sensul solicitat pe perioada 1 mai

– 31 octombrie 2000.

Recursul în anulare nu este întemeiat, urmând a

fi respins în raport de cele ce urmează:

Salarizarea personalului din

organele autorității judecătorești a fost reglementată prin Legea nr. 50/1996;

Ulterior, prin Legea nr. 154/1998

privind salarizarea în sistemul bugetar și a stabilirii indemnizațiilor pentru

persoane care ocupă funcții de  demnitate publică a fost fixat un nou sistem de

stabilire a acestor drepturi, elementele sale principale fiind valoarea de

referință universală, indicatorii de prioritate intersectorială și valoarea de

referință sectorială.

În vederea corelării celor două

acte  normative, ținând seama de statutul Justiției de putere în stat,  alături

de puterea legiuitoare și cea executivă, s-a adoptat O.U.G. nr. 134/1999

privind unele măsuri referitoare la salarizarea magistraților și a celorlalte

categorii de personal din organele autorității judecătorești, stabilindu-se

aceeași valoare de referință sectorială cu cea prevăzută de Legea nr. 154/1998,

începând cu luna septembrie 1999.

Prin Legea bugetului de stat pe anul

2000 nr. 76 din 4 mai 2000, au fost modificate valoarea de referință universală

și indicatorii de prioritate intersectorială prevăzuți de Legea nr. 154/1998,

astfel încât, din luna mai 2000, valoarea de referință sectorială este de

1.140.000 lei, cum au reținut corect și instanțele.

De altfel, nici prin recursul în

anulare nu se contestă egalitatea valorilor de referință sectorială consacrată

încă o dată expres prin O.G. nr. 83/2000 pentru modificarea și completarea

Legii nr. 50/1996. Se susține însă că aplicarea în practică a corelării

indicelui de referință este condiționată de suplimentarea bugetului pe anul

2000 pentru autoritatea judecătorească.

Acest considerent este eronat,

pentru că O.G. nr. 83/2000 nu se poate aplica decât pentru perioada ulterioară

datei de 1 noiembrie 2000 și nu pe perioada supusă analizei 1 mai 2000 – 31

octombrie 2000, în care așa cum s-a arătat valoarea de referință sectorială

începând cu luna mai este 1.140.800 lei (stabilită prin Legea bugetului de stat

pe anul 2000).

Și cum, pentru perioada anterioară

datei de 1 mai 2000, nu a existat nici o restricție sau prevedere contrară

celor arătate, pentru stabilirea retribuției personalului menționat în raport

de valoarea de referință sectorială de 1.140.800 lei, rezultă că soluția

adoptată de instanțe de admitere a acțiunii este temeinică și legală.

În legătură cu lipsa fondurilor

pentru efectuarea plăților în condițiile arătate, este de reținut că aceasta

putea determina numai amânarea plății drepturilor salariale cuvenite și nu

înlăturarea diferenței reglementată de prevederile legale aplicabile, redate

mai sus, în vigoare până la 1 noiembrie 2000, data publicării în Monitorul

Oficial a O.G. nr. 83/2000. De altfel, prin această ordonanță, de modificare și

completare a Legii nr. 50/1996 s-a recunoscut expres valoarea stabilită prin

Legea nr. 76/2000, de unde rezultă în plus voința legiuitorului de consfințire

a egalității, în ceea ce privește stabilirea salariului persoanelor care își

desfășoară activitatea în cadrul celor trei autorități ale statului de drept,

legiuitoare, judecătorească și executivă.

Față de cele arătate, văzând că instanțele au

dat o corectă interpretare prevederilor legale aplicabile, rezultă că

hotărârile atacate sunt legale și temeinice iar recursul în anulare este

nefondat, urmând a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

ca nefondat recursul în anulare declarat de  Procurorul General al Parchetului

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva deciziei civile nr. 803

R din 20 iunie 2003 a Curții de Apel Târgu-Mureș și  sentinței civile nr. 204

din 13 februarie 2003 a Tribunalului Harghita.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi  12 noiembrie 2004.