ÎCCJ, decizie (scj.ro #84561)

Legitimă apărare. Provocare. Tentativă la infracțiunea

de omor. Lipsa pericolului grav cauzat prin atacul victimei

Cuprins pe materii

: Drept penal. Partea

generală. Legitima apărare

Indice alfabetic

: Drept penal

- Legitimă apărare

- Provocare

- Tentativă

- Omor

C. pen.,

art. 20, art. 44

alin. (2) și (3), art. 174

Fapta unei persoane de a pătrunde în casa fostei sale concubine,

de a insista să reia conviețuirea, trăgând de hainele ei și rupându-le, urmată

de lovirea cu pumnul în față a soțului acesteia care a intervenit în apărarea

femeii nu constituie un atac de natură a pune în pericol grav persoana

acesteia. Riposta soțului femeii de a lovi în cap cu toporișca pe agresor nu

îndeplinește, sub acest aspect, condițiile unei apărări legitime  prin

depășirea limitelor din cauza tulburării sau temerii, prevăzută în art. 44

alin. (2) și (3) C. pen., din lipsa gravității pericolului cauzat de atacul

victimei.

Într-o atare situație sunt incidente prevederile art. 73 lit. b)

C. pen., fapta  fiind săvârșită sub stăpânirea unei puternice tulburări

determinată de provocarea persoanei vătămate, produsă prin violență.

I.C.C.J., secția penală, decizia nr.

6279 din 25 noiembrie 2004

Prin sentința penală nr. 95 din 16 martie 2004, Tribunalul Vrancea, în temeiul

art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., a

achitat pe inculpatul S.I. pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor

prevăzută în art. 20 raportat la art. 174, cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen.

Prin rechizitoriul parchetului inculpatul a fost trimis în judecată

reținându-se că, pe fondul stării de tulburare cauzată de comportamentul părții

vătămate, a lovit-o în cap cu o toporișcă producându-i leziuni ce i-au pus

viața în primejdie.

Instanța, în motivarea sentinței, a arătat că inculpatul, căsătorit de 16 ani

și având patru copii minori, a fost părăsit de soție care s-a mutat la G.C.,

concubinul ei; la insistențele părinților a reluat traiul în comun cu soțul

său.

În ziua de 24 noiembrie 2003,  inculpatul  împreună cu soția au mers

să lucreze la casa familiei aflată în construcție. În acest timp G.C., aflat în

stare de ebrietate, a pătruns în interiorul casei; femeia insista să plece, dar

acesta a  tras de hainele ei rupându-i cureaua și pantalonii.

Alarmat de strigătele soției, inculpatul a venit în acel loc având asupra sa o

toporișcă și a cerut lui G.C. să plece; acesta a refuzat spunând că pleacă

numai cu soția inculpatului.

Tulburat de situație și fiind lovit cu pumnul în față, inculpatul a aplicat

părții vătămate o lovitură cu toporișca în cap.

Victima a fost internată în spital cu diagnosticul traumatism cranio-cerebral

care i-a pus viața în primejdie.

Instanța a motivat că inculpatul a săvârșit fapta în legitimă apărare, în

condițiile art. 44 alin. (2) și (3) C. pen., pentru a respinge atacul îndreptat

împotriva soției sale depășind, din cauza temerii,  limitele unei apărări

proporționale cu gravitatea pericolului.

Prin decizia penală nr. 307 din 27 mai 2004, Curtea de Apel Galați a admis

recursul procurorului, a desființat sentința și a condamnat pe inculpat la 2

ani închisoare pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor, cu

aplicarea art. 73 lit. b) C. pen.

Recursul declarat de inculpat este nefondat.

Potrivit art. 44 alin. (2) C. pen., este în legitimă apărare acela care

săvârșește fapta pentru a înlătura un atac material, direct, imediat și injust

îndreptat împotriva sa, a altuia sau împotriva unui interes obștesc, și care

pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul

obștesc.

Examinând probele administrate în cauză se constată că nu a existat o agresiune

asupra soției inculpatului în sensul  prevederilor legale, fapta victimei

nefiind de natură să pună în pericol grav persoana acesteia.

Relațiile de concubinaj cu soția inculpatului și comportarea victimei în ziua

săvârșirii faptei, pătrunderea în casă, refuzul de a o părăsi, lovirea

inculpatului cu pumnul în față au fost corect reținute de instanța de apel ca

fiind o provocare în înțelesul art. 73 lit. b) C. pen., astfel încât recursul

inculpatului a fost respins.