ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5207/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 29/P/2004 Tribunalul Neamț l-a achitat pe inculpatul O.V., în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. e) C. proc. pen. și art. 44 alin. (2) și alin. (2 1 ) C. pen., pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat, faptă prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 – art. 175 lit. c) C. proc. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. S-a constatat că inculpatul a fost arestat preventiv în perioada 20 august 2003 – 9 septembrie 2003. S-au respins cererile de despăgubiri civile formulate de partea civilă O.C., Spitalul Clinic de Urgență Sfânta Treime Iași și Serviciul de Ambulanță Județean Neamț, ca nefondate.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că inculpatul și victima O.C. sunt frați, ambii locuind în com. Bozieni, jud. Neamț. Între aceștia au avut loc mai multe conflicte, amplificate în timp. În seara de 29 septembrie 2001, inculpatul l-a surprins pe O.C., în jurul orelor 21,00, în curtea sa, înarmat cu un obiect înțepător, o furcă și un par. După ce victima a aruncat cu furca spre el, intenționând să-l lovească, apoi l-a înțepat în spate cu obiectul tăios avut asupra sa, încercând să-l lovească și cu un par, inculpatul, aflându-se în legitimă apărare, i-a smuls parul din mână și i-a aplicat victimei mai multe lovituri în zona capului, cauzându-i un hematom cranio-cerebral cu fractură fronto-parietală stângă, contuzie, dilacerare cerebrală și hematom extradural, leziuni care au necesitat 70-80 zile îngrijiri medicale, punându-i viața în primejdie.

Inculpatul, la rândul său, a suferit leziuni traumatice, produse prin lovire cu obiect înțepător pentru a căror vindecare au fost necesare 4-5 zile îngrijiri medicale. Instanța a apreciat că inculpatul a acționat în legitimă apărare întrucât, în raport de comportarea violentă a părții vătămate, surprinsă în curtea locuinței inculpatului, acesta a comis un act de apărare, necesar pentru a-și salva viața, atacul părții vătămate fiind în curs de desfășurare. Apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț și partea vătămată O.C. împotriva sentinței penale nr. 29/2004, au fost admise de Curtea de Apel Bacău, care prin decizia penală nr. 213/2004 a desființat-o și rejudecând cauza pe fond a dispus: În baza art. 20, raportat la art. 174 și art. 175 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen.

și art. 76 alin. (2) C. pen., condamnă pe inculpatul O.V., la pedeapsa de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. Conform art. 71 C. pen., interzice inculpatului, pe durata executării pedepsei exercițiul drepturilor civile prevăzute de art. 64 C. pen. Conform art. 88 C. pen., compută din pedeapsa de executat perioada de la 20 august 2003 până la 9 septembrie 2003, cât inculpatul a fost arestat preventiv. Conform art. 14 și art. 346 C. proc. pen. și art. 998 C. civ., obligă inculpatul să plătească părții civile O.C. suma de 24.000.000 lei, cu titlu de despăgubiri civile. Respinge cererea de acordare de daune morale. Obligă inculpatul la plata sumei de 8.879.897 lei către Spitalul Clinic nr. 3 Iași, 2.362.027 lei către Serviciul de Ambulanță Neamț.

Constată că inculpatul a fost asistat de avocat ales. Conform art. 191 C. proc. pen., obligă inculpatul la plata sumei de 10.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Curtea de apel a reținut că situația de fapt a fost corect stabilită de instanța de fond, în sensul că, partea vătămată a pătruns fără drept în grădina locuinței ocupată de inculpat, a încercat să-l lovească cu un par, l-a înțepat cu un obiect tăios, dar acesta, după ce a smuls parul din mâna părții vătămate, a înlăturat pericolul, atacul nemaifiind iminent și nici în curs de desfășurare. Astfel, curtea de apel a stabilit că inculpatul a lovit partea vătămată, stăpânit de o puternică emoție și tulburare determinate de provocarea acesteia, dar că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 44 C. pen., privind legitima apărare, ci ale art. 73 lit. b) C. pen., fapta acestuia constituind tentativă la infracțiunea de omor calificat.

În raport de reținerea stării de provocare, a fost rezolvată și latura civilă a cauzei. La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului instanța a avut în vedere atât împrejurările comiterii faptei, urmările produse, dar și persoana inculpatului, care nu posedă antecedente penale. Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul, solicitând casarea ei și menținerea hotărârii primei instanțe, iar în subsidiar, reducerea pedepsei, ca urmarea recunoașterii unor circumstanțe atenuante personale și suspendarea condiționată a executării pedepsei. Recursul este nefondat.

Potrivit art. 44 alin. (1) și (2) C. pen., nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, săvârșită de o persoană pentru a înlătura un atac material, direct, imediat și injust, îndreptat împotriva sa, ori pentru a respinge pătrunderea fără drept a unei persoane prin efracție, viclenie, violență sau alte asemenea mijloace, într-o locuință, încăpere, dependință sau loc împrejmuit ținând de acestea. De asemeni, alin. (3) al textului sus-citat, consideră legitimă apărare, acțiunea aceluia care din cauza tulburării sau temerii a depășit limitele unei apărări proporționale cu gravitatea pericolului și cu împrejurările în care s-a produs atacul. Dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen., prevăd că săvârșirea infracțiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea persoanei vătămată, produsă prin violență, constituie circumstanță atenuantă.

Or, în speță, curtea de apel a reținut corect că inculpatul a aplicat fratelui său, o lovitură puternică cu un par în cap, producându-i un traumatism cranio cerebral cu fractură fronto parietală stângă, ce a necesitat 70-80 de zile, leziuni care prin gravitatea lor au pus în primejdie viața victimei. Această faptă a fost considerată, just și cu o motivare convingătoare, ca fiind tentativă la infracțiunea de omor calificat, comisă în stare de provocare. Atâta timp cât conflictul s-a desfășurat numai în prezența celor două părți, de față nemaiaflându-se alte persoane, instanța de apel a stabilit locul producerii incidentului în raport de mențiunile din procesul-verbal încheiat la 30 septembrie 2001 în care se preciza că în spatele casei și anexelor este o grădiniță pentru legume „unde iarba a fost culcată la pământ, fiind urme de luptă fizică”.

Totodată instanța a înlăturat judicios apărările inculpatului cu privire la incidența legitimei apărări, atâta timp cât prin smulgerea parului din mâna părții vătămate, el a înlăturat pericolul, atacul victimei nemaifiind iminent sau în curs de desfășurare. Nu s-a dovedit nici împrejurarea că victima ar fi pătruns fără drept prin efracție sau violență în grădina unde a avut loc incidentul, deoarece toată locuința, inclusiv curtea și grădina, erau proprietatea altui frate comun, celor doi, O.G., și acesta din urmă numai îl găzduise pe inculpat. Nici celălalt motiv de recurs nu este întemeiat, cu privire la greșita individualizare a pedepsei, Curtea reținând că la stabilirea acesteia s-au avut în vedere toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.

Verificând, din oficiu, hotărârea atacată, în raport de dispozițiile art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., se constată că este legală și temeinică. În raport de cele arătate mai sus, Curtea în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge recursul inculpatului, ca nefondat. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul O.V. împotriva deciziei penale nr. 213 din 19 iulie 2004 a Curții de Apel Bacău. Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 13 octombrie 2004.