ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1959/2005

Deliberând asupra cauzei de față; Din actele dosarului rezultă următoarele: Prin sentința penală nr. 2/2005, pronunțată la data de 27 ianuarie 2005, în dosarul penal nr. 5336/2004, Curtea de Apel Bacău, secția penală, l-a condamnat pe inculpatul M.V., pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni: a. favorizarea infractorului, prevăzută de art. 264 alin. (1) C. pen., la pedeapsa de un an și 4 luni închisoare. Potrivit art. 81 C. pen., dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei. În conformitate cu art. 82 C. pen., stabilește un termen de încercare de 3 ani și 4 luni, dar pe care îl reduce în temeiul art. 120 C. pen., la 2 ani. În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 constată grațiată pedeapsa.

Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002. b. fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen., la pedeapsa de 6 luni închisoare. Potrivit art. 81 C. pen., dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei. Stabilește un termen de încercare de 2 ani și 6 luni, în conformitate cu art. 82 C. pen. Atrage atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 C. pen. În temeiul art. 88 C. pen., deduce perioada arestului preventiv de la 5 aprilie 2002, la 25 iulie 2002. În conformitate cu art. 348 C. proc. pen., dispune anularea înscrisului falsificat, respectiv adresa nr. 236437 din 16 septembrie 1999, emisă de I.P.J. Neamț. Constată că inculpatul a avut apărători aleși.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., obligă inculpatul să plătească suma de 5.000.000 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat. Pentru a se pronunța astfel, s-au avut în vedere următoarele: În după-amiaza zilei de 15 septembrie 1999, A.M. l-a înjunghiat pe fratele său A.D., în prezența concubinei acestuia, H.M., întrucât acesta a refuzat să plătească suma de 4.000.000 lei ce-i fuseseră ceruți, pentru a rezolva situația unui alt rom, care furase și fusese învinovățit de H.M. prin declarația dată. A.M., un fel de leader al rromilor și binecunoscut la poliție și procuratură, însoțea diverși făptuitori pentru a-i sprijini, s-a simțit lezat în autoritatea sa prin refuzul fratelui. Cunoscându-l pe șeful poliției judiciare Neamț, M.V., i s-a adresat acestuia pentru a fi ajutat (așa cum el ca informator era folosit de poliție).

Inculpatul împreună cu echipa sa s-a deplasat la fața locului, s-au efectuat fotografii și s-a întocmit un proces-verbal, a fost anunțat procurorul O. (scos de sub urmărirea penală). De la spitalul unde victima fusese internată s-au oferit informații, în sensul că prin înjunghierea acesteia, viața i-a fost pusă în primejdie, ceeace contura o tentativă la infracțiunea de omor calificat. La poliție denunțul s-a înregistrat a doua zi 16 septembrie 1999, sub nr. 1210941, ca și cum ar privi-o pe făptuitoarea H.M. și pentru vătămare corporală gravă (art. 181 C. pen.). La dosarul întocmit nu s-au atașat fotografiile efectuate ci raportul în care inculpatul menționase fapta dar ca autor indicase pe H.M.

Acest dosar s-a întocmit așa cum s-a arătat, în pofida mențiunii din registrul de evenimente de la nr. 1410 din15 septembrie 1999, ora 18,00, în care se înscrisese denunțul V.C. în sensul că A.D. a fost înjunghiat de A.M. Inculpatul a întocmit o adresă către Laboratorul medico-legal județean pentru a verifica leziunile produse cu parul și pumnii numitului A.M. „victima” unei astfel de agresiuni, adresă căreia i-a dat un număr fals. Desigur prin întregul dosar astfel constituit se încerca ajutarea lui A.M., pentru a evita sau reduce răspunderea sa penală prin reținerea legitimei apărări sau a stării de provocare. Situația de fapt astfel cum a fost înfățișată a reprezentat rezultatul analizei probelor administrate și care au constat în: proces verbal și raport de constatare din 27 iunie 2001 al I.P.J.

Neamț, note și evidența lucrărilor penale 1999 ale Poliției municipiului Neamț, adresa nr. 236437 din 16 septembrie 1999 a Laboratorului Județean de Medicină-Legală Neamț și constatarea medicală, declarațiile inculpatului M.V. și ale martorilor O.S., G.G., I.M., I.C., G.G.C., H.C., C.C., T.M., N.M.N., H.G., M.C., I.G.

Instanța de fond a constatat că cele reținute întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de fals intelectual și favorizarea infractorului săvârșite în concurs real, prin aceea că: a atestat o faptă necorespunzătoare adevărului, agresiunea, în adresa către institutul medico-legal influențând astfel medicul care orice semn de pe corpul inculpatului l-a considerat urmare a agresiunii; neluarea măsurilor legale care se impuneau la fața locului: - neidentificarea martorilor și deci neaudierea lor - redactarea și ștampilarea unei adrese false și cu conținut fals comunicarea către ofițerul de cercetare penală a unei situații false: înjunghierea nu a vizat organele interne și deci nu a pus în pericol viața victimei ajutând în acest fel făptuitorul.

La individualizarea pedepsei instanța a ținut seama de gravitatea faptelor unei persoane care a avut funcție de răspundere în I.P.J., dar și de contextul concret al faptelor și de comportarea anterioară bună, pe parcursul întregii cariere. Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, inculpatul a declarat recurs fără a motiva scris sau oral criticile sale. Examinând hotărârea atacată din oficiu, Înalta Curte de Casație și Justiție nu constată existența vreunei cauze de nulitate ce să fie analizată de instanță din oficiu. Cum însă apărătorul din oficiu al inculpatului a solicitat achitarea inculpatului pentru infracțiunea de fals intelectual, întrucât a lipsit intenția, Înalta Curte de Casație și Justiție a analizat hotărârile și probele dosarului sub acest aspect, ajungând la concluzia că hotărârea este corectă și sub acest aspect.

În mod corect instanța de fond a reținut și motivat vinovăția sub forma intenției directe (latură subiectivă a infracțiunii), arătând în considerente, următoarele: Inculpatul a atestat cu știință, fapte și împrejurări inexistente în adresa făcută Laboratorului Județean de Medicină-Legală determinând medicul, care n-a pus la îndoială cele consemnate de un funcționar în exercitarea atribuțiilor sale de serviciu, să ajungă la concluzii false dar folositoare lui A.M., acesta era și scopul urmărit. Pentru considerentele exprimate, hotărârea fiind legală și temeinică, recursul apare nefondat și urmează a fi respins, în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Se va constata că inculpatul a fost arestat în intervalul 5 aprilie 2002 – 25 iulie 2002. Acesta va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc.

pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.V. împotriva sentinței penale nr. 2 din 27 ianuarie 2005 a Curții de Apel Bacău. Constată că inculpatul a fost arestat preventiv de la 5 aprilie 2002 până la 25 iulie 2002. Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 22 martie 2005.