ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1959/2005

Deliberând asupra cauzei de

față;

Din actele dosarului rezultă

următoarele:

Prin sentința penală nr.

2/2005, pronunțată la data de 27 ianuarie 2005, în dosarul penal nr. 5336/2004,

Curtea de Apel Bacău, secția penală, l-a condamnat pe inculpatul M.V., pentru

săvârșirea următoarelor infracțiuni:

a. favorizarea

infractorului, prevăzută de art. 264 alin. (1) C. pen., la pedeapsa de un an și

4 luni închisoare.

Potrivit art. 81 C. pen.,

dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei.

În conformitate cu art. 82

C. pen., stabilește un termen de încercare de 3 ani și 4 luni, dar pe care îl

reduce în temeiul art. 120 C. pen., la 2 ani.

În baza art. 1 din Legea nr.

543/2002 constată grațiată pedeapsa.

Atrage atenția inculpatului

asupra dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002.

b. fals intelectual,

prevăzută de art. 289 C. pen., la pedeapsa de 6 luni închisoare.

Potrivit art. 81 C. pen.,

dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei.

Stabilește un termen de

încercare de 2 ani și 6 luni, în conformitate cu art. 82 C. pen.

Atrage atenția inculpatului

asupra prevederilor art. 83 C. pen.

În temeiul art. 88 C. pen.,

deduce perioada arestului preventiv de la 5 aprilie 2002, la 25 iulie 2002.

În conformitate cu art. 348

C. proc. pen., dispune anularea înscrisului falsificat, respectiv adresa nr.

236437 din 16 septembrie 1999, emisă de I.P.J. Neamț.

Constată că inculpatul a

avut apărători aleși.

În baza art. 191 alin. (1)

C. proc. pen., obligă inculpatul să plătească suma de 5.000.000 lei,

reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a se pronunța astfel,

s-au avut în vedere următoarele:

În după-amiaza zilei de 15

septembrie 1999, A.M. l-a înjunghiat pe fratele său A.D., în prezența

concubinei acestuia, H.M., întrucât acesta a refuzat să plătească suma de

4.000.000 lei ce-i fuseseră ceruți, pentru a rezolva situația unui alt rom,

care furase și fusese învinovățit de H.M. prin declarația dată.

A.M., un fel de leader al

rromilor și binecunoscut la poliție și procuratură, însoțea diverși făptuitori

pentru a-i sprijini, s-a simțit lezat în autoritatea sa prin refuzul fratelui.

Cunoscându-l pe șeful

poliției judiciare Neamț, M.V., i s-a adresat acestuia pentru a fi ajutat (așa

cum el ca informator era folosit de poliție).

Inculpatul împreună cu

echipa sa s-a deplasat la fața locului, s-au efectuat fotografii și s-a

întocmit un proces-verbal, a fost anunțat procurorul O. (scos de sub urmărirea

penală).

De la spitalul unde victima

fusese internată s-au oferit informații, în sensul că prin înjunghierea

acesteia, viața i-a fost pusă în primejdie, ceeace contura o tentativă la

infracțiunea de omor calificat.

La poliție denunțul s-a

înregistrat a doua zi 16 septembrie 1999, sub nr. 1210941, ca și cum ar privi-o

pe făptuitoarea H.M. și pentru vătămare corporală gravă (art. 181 C. pen.). La

dosarul întocmit nu s-au atașat fotografiile efectuate ci raportul în care

inculpatul menționase fapta dar ca autor indicase pe H.M.

Acest dosar s-a întocmit așa

cum s-a arătat, în pofida mențiunii din registrul de evenimente de la nr. 1410

din15 septembrie 1999, ora 18,00, în care se înscrisese denunțul V.C. în sensul

că A.D. a fost înjunghiat de A.M.

Inculpatul a întocmit o

adresă către Laboratorul medico-legal județean pentru a verifica leziunile

produse cu parul și pumnii numitului A.M. „victima” unei astfel de agresiuni,

adresă căreia i-a dat un număr fals. Desigur prin întregul dosar astfel

constituit se încerca ajutarea lui A.M., pentru a evita sau reduce răspunderea

sa penală prin reținerea legitimei apărări sau a stării de provocare.

Situația de fapt astfel cum

a fost înfățișată a reprezentat rezultatul analizei probelor administrate și

care au constat în: proces verbal și raport de constatare din 27 iunie 2001 al

I.P.J. Neamț, note și evidența lucrărilor penale 1999 ale Poliției municipiului

Neamț, adresa nr. 236437 din 16 septembrie 1999 a Laboratorului Județean de

Medicină-Legală Neamț și constatarea medicală, declarațiile inculpatului M.V.

și ale martorilor O.S., G.G., I.M., I.C., G.G.C., H.C., C.C., T.M., N.M.N.,

H.G., M.C., I.G.

Instanța de fond a constatat

că cele reținute întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de fals

intelectual și favorizarea infractorului săvârșite în concurs real, prin aceea

că: a atestat o faptă necorespunzătoare adevărului, agresiunea, în adresa către

institutul medico-legal influențând astfel medicul care orice semn de pe corpul

inculpatului l-a considerat urmare a agresiunii; neluarea măsurilor legale care

se impuneau la fața locului:

- neidentificarea martorilor

și deci neaudierea lor

- redactarea și ștampilarea

unei adrese false și cu conținut fals comunicarea către ofițerul de cercetare

penală a unei situații  false: înjunghierea nu a vizat organele interne și deci

nu a pus în pericol viața victimei ajutând în acest fel făptuitorul.

La individualizarea pedepsei

instanța a ținut seama de gravitatea faptelor unei persoane care a avut funcție

de răspundere în I.P.J., dar și de contextul concret al faptelor și de

comportarea anterioară bună, pe parcursul întregii cariere.

Împotriva acestei hotărâri,

în termen legal, inculpatul a declarat recurs fără a motiva scris sau oral

criticile sale.

Examinând hotărârea atacată

din oficiu, Înalta Curte de Casație și Justiție nu constată existența vreunei

cauze de nulitate ce să fie analizată de instanță din oficiu.

Cum însă apărătorul din

oficiu al inculpatului a solicitat achitarea inculpatului pentru infracțiunea

de fals intelectual, întrucât a lipsit intenția, Înalta Curte de Casație și

Justiție a analizat hotărârile și probele dosarului sub acest aspect, ajungând

la concluzia că hotărârea este corectă și sub acest aspect.

În mod corect instanța de

fond a reținut și motivat vinovăția sub forma intenției directe (latură

subiectivă a infracțiunii), arătând în considerente, următoarele:

Inculpatul a atestat cu

știință, fapte și împrejurări inexistente în adresa făcută Laboratorului

Județean de Medicină-Legală determinând medicul, care n-a pus la îndoială cele

consemnate de un funcționar în exercitarea atribuțiilor sale de serviciu, să

ajungă la concluzii false dar folositoare lui A.M., acesta era și scopul

urmărit.

Pentru considerentele

exprimate, hotărârea fiind legală și temeinică, recursul apare nefondat și

urmează a fi respins, în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Se va constata că inculpatul

a fost arestat în intervalul 5 aprilie 2002 – 25 iulie 2002. Acesta va fi

obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în temeiul art. 192 alin.

(2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul M.V. împotriva sentinței penale nr. 2

din 27 ianuarie 2005 a Curții de Apel Bacău.

Constată că inculpatul a

fost arestat preventiv de la 5 aprilie 2002 până la 25 iulie 2002.

Obligă pe recurent să

plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de

400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 22 martie 2005.