ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2568/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 174 din 4

iulie 2002, Tribunalul Mehedinți a condamnat pe inculpatul P.G. la un an

închisoare, pentru infracțiunea de vătămare corporală, prevăzută de art. 181 C.

pen., prin schimbarea încadrării juridice din tentativă la infracțiunea de omor

calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C.

pen.

S-a menținut starea de arest și s-a

dedus, din pedeapsa aplicată, perioada cât inculpatul a fost arestat preventiv.

Inculpatul a fost obligat la plata

sumei de 20.000.000 lei despăgubiri civile către partea civilă M.D., din care

10.000.000 lei reprezentând daune materiale, iar 10.000.000 lei daune morale,

cât și la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 3.000.000 lei.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că la 25 iunie 2001, în urma unui conflict ivit între partea

vătămată M.D. și soția inculpatului, P.F., acesta din urmă a lovit victima în

mod repetat cu o furcă de fier în regiunea capului, provocându-i vătămări

corporale care au necesitat pentru vindecare, 30-35 zile de îngrijiri medicale.

Curtea de Apel Craiova, prin decizia

penală nr. 498 din 11 noiembrie 2002, admițând apelul Parchetului de pe lângă

Tribunalul Mehedinți, a desființat sentința atacată numai cu privire la latura

penală și l-a condamnat pe inculpat la 2 ani și 6 luni închisoare și 2 ani

interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru

tentativă la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art.

174 și art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen.

S-a menținut starea de arest și s-a

dedus detenția de la 4 iulie 2002, la zi.

Apelul părții civile M.D., prin care

solicita majorarea cuantumului daunelor morale acordate de prima instanță, a

fost respins, ca nefondat.

În considerentele deciziei se arată

că intenția inculpatului de a ucide rezultă din materialitatea faptelor, acesta

aplicând victimei două lovituri cu o furcă de fier (instrument apt de a ucide)

în regiunea capului (zonă vitală) cu o intensitate deosebită, provocându-i un

traumatism cranio-encefalic acut deschis cu plagă fronto-temporală dreapta,

fractură de claviculă dreaptă și fractură acromion.

S-a mai reținut că inculpatul a

acționat sub imperiul unei tulburări provocate de actele de violență exercitate

de partea vătămată asupra soției sale, P.F., situație în care în cauză sunt

aplicabile și prevederile art. 73 lit. b) C. pen.

Împotriva menționatei decizii,

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a declarat recurs în temeiul art. 385

9

pct. 14 și 17

1

C. proc. pen., susținând că în mod greșit instanța de

apel a reținut în favoarea inculpatului starea de provocare, pedeapsa de 2 ani

și 6 luni fiind insuficientă pentru reeducarea acestuia, cât și pentru

realizarea prevenției generale.

Analizând hotărârea atacată, în

raport de motivele de casare invocate în recursul declarat de procuror, cât și

din oficiu, se constată că instanța de apel a reținut corect starea de fapt și

vinovăția inculpatului, încadrarea juridică în tentativă la infracțiunea de

omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C.

pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) din același cod, fiind corespunzătoare.

Din probele administrate (procesele

verbale și fotografiile judiciare întocmite cu ocazia cercetării locului

faptei, certificatul medico legal și raportul de expertiză medico-legală,

declarațiile constante ale persoanei vătămate, declarațiile martorilor M.C., B.P.,

I.M., C.G. și P.F.) rezultă, fără dubiu, că la data de 25 iunie 2001, în urma

unei altercații ce a avut loc între partea vătămată M.D. și soția inculpatului,

în cadrul căreia aceasta din urmă a fost bruscată, strigând ajutor, inculpatul

a intervenit, aplicând victimei două lovituri cu o furcă de fier în regiunea

capului și a treia lovitură la nivelul claviculei drepte, provocându-i leziuni

care au necesitat 30-35 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.

Intenția inculpatului de a ucide,

rezultă, așa cum a reținut și instanța de fond, din materialitatea faptelor,

inculpatul acționând asupra victimei cu o furcă de fier (instrument apt de a

ucide), aplicând lovituri repetate și cu intensitate mare asupra capului (zonă

vitală).

Reținerea în favoarea inculpatului a

circumstanței atenuante a provocării este, de asemenea justificată, din probele

administrate rezultând că prin comportamentul violent pe care l-a adoptat

asupra soției, persoana vătămată a provocat inculpatului o puternică tulburare

așa cum cer dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen.

Referitor la pedeapsa de 2 ani și 6

luni închisoare aplicată inculpatului, se constată că aceasta a fost corect

individualizată, la stabilirea acesteia, instanța de apel având în vedere atât

gradul de pericol social al infracțiunii comise, limitele de pedeapsă prevăzute

în Partea specială a Codului penal, circumstanța atenuantă legală a scuzei

provocării, cât și circumstanțele personale ale inculpatului, care nu posedă

antecedente penale, este pensionar, iar în cursul procesului a manifestat

sinceritate.

Întrucât, din actele dosarului nu

rezultă nici existența unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea,

în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) din același cod, urmează a

respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Craiova.

Conform art. 88 C. pen., se va

deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada detenției de la 11 aprilie 2002,

la zi.

Onorariul cuvenit apărătorului

desemnat din oficiu se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva deciziei

penale nr. 498 din 11 noiembrie 2002 a Curții de Apel Craiova, privind pe

inculpatul P.G.

Deduce din pedeapsă, timpul

arestării preventive a inculpatului de la 11 aprilie 2002, la 29 mai 2003.

Obligă pe inculpat la plata sumei de

1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei,

reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

29 mai 2003.