ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4998/2004

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 784

din 13 noiembrie 2003, pronunțată de Tribunalul Iași, inculpatul C.P. a fost

condamnat la 4 ani închisoare, pentru tentativa la infracțiunea de omor

calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C.

pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), b) și c) și art. 76 lit. a) C. pen. și 2

ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și c) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71

și art. 64 C. pen. și s-a dedus din pedeapsă reținerea și arestarea preventivă

de la 27 septembrie 2002, până la 24 februarie 2003.

Inculpatul a fost obligat la

despăgubiri către Spitalul Clinic de Urgență Iași, Serviciul de Ambulanță Iași

și către partea civilă L.P.

A reținut instanța de fond

că în ziua de 14 septembrie 2002, în jurul orelor 16,00, inculpatul s-a

întâlnit cu partea vătămată L.P. la un bar situat pe raza satului Borsa, comuna

Vlădeni județul Iași. În bar se aflau mai multe persoane.

La un moment dat, între

partea vătămată L.P. și numitul N.I. s-a iscat un conflict și pentru aplanarea

acestuia a intervenit inculpatul C.P. Partea vătămată a ripostat și l-a lovit

pe inculpat.

După ce a fost lovit, inuclpatul

s-a deplasat la locuința sa, unde a rămas până în jurul orei 18,00, după care a

plecat spre imașul satului. Când a ajuns din nou în dreptul barului, inculpatul

a văzut-o pe partea vătămată, care stătea de vorbă cu B.G. În aceste

împrejurări, inculpatul a mers la partea vătămată și a lovit-o cu cuțitul în

abdomen și în spate.

În urma loviturii primite

partea vătămată a căzut la pământ și a fost transportată cu salvarea la Spitalul

Clinic de Urgență Iași.

Din certificatul

medico-legal a rezultat că partea vătămată a prezentat plăgi tăiate, din care

una penetrantă în cavitatea abdominală, plagă de colon signoid, mezocolon,

mezenteri și peritoneu, leziuni care au fost de natură să-i pună viața în

primejdie.

La individualizarea pedepsei

instanța a avut în vedere atât circumstanțele reale ale faptei cât și cele

personale ale inculpatului, reținând că este infractor primar și a recunoscut

fapta, apreciind că se justifică reținerea de circumstanțe atenuante.

Apelurile declarate de

Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași, partea civilă L.P. și inculpatul C.P.,

au fost respinse ca nefondate, prin decizia penală nr. 182 din 20 mai 2004 a

Curții de Apel Iași.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași, reiterând motivul de

apel cu privire la netemeinicia pedepsei aplicată, prin reținerea de

circumstanțe atenuante și a solicitat majorarea pedepsei.

Hotărârea a fost atacată cu

recurs și de către inculpat criticând-o cu privire la încadrarea juridică

reținută și a solicitat schimbarea în infracțiunea, prevăzută de art. 182 C.

pen. și reținerea în favoare sa a circumstanțelor, prevăzute de art. 73 lit. b)

C. pen.

A mai solicitat inculpatul

să fie exonerat de plata despăgubirilor civile, întrucât partea vătămată nu a

făcut dovada cheltuielilor solicitate.

Examinând recursurile

declarate, se constată următoarele:

Instanța de fond a

administrat toate probele necesare aflării adevărului, care au fost complet și

just apreciate, reținând corect situația de fapt, iar încadrarea juridică dată

faptei este legală.

Din materialitatea faptei,

constând în loviturile cu cuțitul aplicate victimei, dintre care una aplicată

într-o regiune vitală, respectiv în abdomen, de mare intensitate, punând în

pericol viața victimei, rezultă că inculpatul a acționat cu intenția manifestă

de a ucide.

Corect, instanțele au

reținut vinovăția inculpatului pentru tentativă la infracțiunea de omor

calificat, astfel că motivul de recurs al inculpatului, prin care a solicitat

schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de vătămare corporală gravă, nu

poate fi primit.

Deși inițial inculpatul a

fost lovit de partea vătămată cu pumnul și cu capul în față, inculpatul nu a

ripostat, deplasându-se la domiciliul său.

După aproximativ o oră,

inculpatul a revenit la bar unde avusese loc conflictul și înarmat cu un cuțit

a lovit-o pe partea vătămată, care se afla în curtea localului.

În aceste împrejurări,

corect nu s-a reținut starea de provocare, prevăzută de art. 73 lit. b) C.

pen., întrucât inculpatul nu se afla într-o stare puternică de tulburare: încât

să-și piardă controlul faptelor și puterii de stăpânire și să comită

infracțiunea în această stare, determinat de provocarea părții vătămate.

Circumstanțele reale în care

a fost comisă fapta și datele ce caracterizează persoana inculpatului,

justifică reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului.

În raport de cele reținute,

sunt nefondate motivele de recurs, prin care Parchetul a solicitat înlăturarea

circumstanțelor atenuante, iar inculpatul a solicitat reținerea în favoarea sa

a circumstanței legale a provocării.

În legătură cu soluționarea

laturii civile, obligarea inculpatului la 10.000.000 lei daune materiale, este

justificată în raport de probele cu acte și martori, administrate în cauză.

În conformitate cu art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondate, recursurile

declarate în cauză de Parchet și inculpat.

Se va deduce din pedeapsa

aplicată arestarea preventivă a inculpatului de la 27 septembrie 2002 la 24

februarie 2003.

Recurentul va fi obligat la

plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași și de

inculpatul C.P., împotriva deciziei penale nr. 182 din 20 mai 2004 a Curții de

Apel Iași.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 27 septembrie 2002, la 24

februarie 2003.

Obligă pe recurent să

plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de

400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 5 octombrie 2004.