ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6464/2004

Asupra recursului în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată

următoarele :

Prin sentința civilă nr. 250 din 13

februarie 2003 a Tribunalului Harghita a fost admisă acțiunea formulată de

T.I., judecător la Judecătoria Miercurea Ciuc împotriva Ministerului Justiției

și Tribunalului Harghita, dispunându-se obligarea acestora la plata sumei de

37.675.065 lei, reprezentând diferența dintre salariul cuvenit și cel efectiv

încasat pe perioada 1 mai 2000–31 octombrie 2000.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond

a reținut că potrivit prevederilor O.U.G. nr. 134/1999, începând cu luna

septembrie 1999 salarizarea personalului din organele autorității judecătorești

se face pe baza valorii de referință sectorială, prevăzută de Legea nr.

154/1998 pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite, iar potrivit

Legii nr. 76/2000 privind aprobarea bugetului pe anul 2000, începând cu luna

mai 2000, valoarea de referință sectorială, aplicabilă pentru calculul salariilor

magistraților și personalului auxiliar de specialitate este de 1.140.800 lei și

nu de 685.872 lei, valoare utilizată de pârâți pentru calcularea salariilor

până la 1 noiembrie 2000.

Recursul declarat de Ministerul Justiției

împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 873 din

27 iunie 2003 a Curții de Apel Târgu-Mureș, secția civilă.

Considerând că aceste hotărâri au fost

pronunțate cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare

greșită a cauzei pe fond, pentru recursul în anulare de față, promovat în

temeiul art. 330 pct. 2 teza 1 C. proc. civ.., în vigoare la data rămânerii

irevocabile a soluției, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție a solicitat casarea lor și pe fond respingerea

acțiunii. Se susține că salarizarea personalului din justiție era reglementată

în acea perioadă de Legea nr. 50/1996, respectiv O.G. nr. 83/2000 pentru

modificarea și completarea acestei legi. Ori, prevederile art. 1

1

din O.G. nr. 83/2000, trebuie coroborate cu prevederile art. II teza l,

potrivit căreia dispozițiile prezentei ordonanțe se aplică în limita bugetelor

aprobate Ministerului Justiției, după suplimentarea corespunzătoare. Și cum

O.G. nr. 83/2000 a intrat în vigoare la 1 noiembrie 2000, după suplimentarea

bugetului, se consideră că nu este legală recalcularea salariului în sensul solicitat,

pe perioada 1 mai–31 octombrie 2000.

Recursul

în anulare nu este întemeiat, urmând a fi respins, în raport de cele ce

urmează:

Salarizarea personalului din organele autorității

judecătorești a fost reglementată prin Legea nr. 50/1996;

Ulterior, prin Legea nr. 154/1998 privind salarizarea

în sistemul bugetar și a stabilirii indemnizațiilor pentru persoane care ocupă

funcții de demnitate publică a fost fixat un nou sistem de stabilire a acestor

drepturi, elementele sale principale fiind valoarea de referință universală,

indicatorii de prioritate intersectorială și valoarea de referință sectorială.

În vederea corelării celor două acte normative,

ținând seama de statutul Justiției de putere în stat, alături de puterea

legiuitoare și cea executivă, s-a adoptat O.U.G. nr. 134/1999 privind unele

măsuri referitoare la salarizarea magistraților și a celorlalte categorii de

personal din organele autorității judecătorești, stabilindu-se aceeași valoare

de referință sectorială cu cea prevăzută de Legea nr. 154/1998, începând cu

luna septembrie 1999.

Prin legea bugetului de stat pe anul 2000 nr. 76 din

4 mai 2000 au fost modificați valoarea de referință universală și indicatorii

de prioritate intersectorială prevăzute de Legea nr. 154/1998, astfel încât,

din luna mai 2000, valoarea de referință sectorială este de 1.140.000 lei, cum

au reținut corect și instanțele.

De altfel, nici prin recursul în anulare nu se

contestă egalitatea valorilor de referință sectorială consacrată încă o dată

expres prin O.G. nr. 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.

50/1996. Se susține însă că aplicarea în practică a corelării indicelui de

referință este condiționată de suplimentarea bugetului pe anul 2000 pentru

autoritatea judecătorească.

Acest considerent este eronat, pentru că O.G. nr.

83/2000 nu se poate aplica decât pentru perioada ulterioară datei de 1

noiembrie 2000 și nu pe perioada supusă analizei 1 mai 2000–31 octombrie 2000,

în care așa cum s-a arătat valoarea de referință sectorială începând cu luna

mai este de 1.140.800 lei (stabilită prin Legea bugetului de stat pe anul

2000).

Și cum, pentru perioada anterioară datei de 1 mai

2000, nu a existat nici o restricție sau prevedere contrară celor arătate,

pentru stabilirea retribuției personalului menționat în raport de valoarea de

referință sectorială de 1.140.800 lei, rezultă că soluția adoptată de instanțe

de admitere a acțiunii este temeinică și legală.

În legătură cu lipsa fondurilor

pentru efectuarea plăților în condițiile arătate, este de reținut că aceasta

putea determina numai amânarea plății drepturilor salariale cuvenite și nu

înlăturarea diferenței reglementată de prevederile legale aplicabile, redate

mai sus, în vigoare până la 1 noiembrie 2000, data publicării în Monitorul

Oficial a O.G. nr. 83/2000. De altfel, prin această ordonanță, de modificare și

completare a Legii nr. 50/1996 s-a recunoscut expres valoarea stabilită prin

Legea nr. 76/2000 de unde rezultă în plus voința legiuitorului de consfințire a

egalității, în ceea ce privește stabilirea salariilor persoanelor care își

desfășoară activitatea în cadrul celor trei autorități ale statului de drept,

legiuitoare, judecătorească și executivă.

Față de cele arătate, văzând că

instanțele au dat o corectă interpretare prevederilor legale aplicabile,

rezultă că hotărârile atacate sunt legale și temeinice iar recursul în anulare

este nefondat, urmând a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat recursul în anulare

declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de

Justiție împotriva deciziei nr. 873/R din 27 iunie 2003 a Curții de Apel

Târgu-Mureș.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 19 noiembrie 2004.