ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4935/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea formulată la 9 octombrie 2000, reclamanta B. SA, agenția Iași prin lichidatori SC P.M.C. SRL și SC R.V.A. SA, a promovat acțiune cambială directă contra S.I.F. Moldova, pentru a fi obligată la plata sumei de 800.000 dolari S.U.A. echivalent în lei la cursul B.N.R. din ziua plății, ca avalist pentru avalizatul SC A.T.C. SRL Tg. Neamț emitent în favoarea reclamantei al biletului la ordin scadent la 11 iulie 1997, pentru suma avalizată. Prin sentința civilă nr. 678/ E din 30 aprilie 2001, Tribunalul Iași admite excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâta S.I.F. Moldova SA și, în consecință, respinge acțiunea formulată de reclamantă ca prescrisă.

Pentru a decide astfel, instanța de fond a reținut că potrivit art. 94 din Legea 58/1934 asupra cambiei și biletului la ordin, executarea nemijlocită a biletului la ordin și exercitarea acțiunii directe împotriva avalistului sunt supuse termenului de prescripție de 3 ani, termen ce curge de la scadența menționată în titlu, iar în raport de aceste prevederi și scadența biletului la ordin 11 iulie 1997, acțiunea înregistrată la 10 octombrie 2000 a fost promovată peste termenul de trei ani, prevăzut de reglementarea menționată. Mai reține instanța de fond că în speță nu sunt incidente dispozițiile art. 16 lit. c) din Legea 167/1998, cererile de chemare în judecată sau de executare formulate de reclamantă fiind respinse.

Împotriva acestei sentințe reclamanta a formulat cerere de apel considerând-o nelegală și netemeinică, întrucât instanța de fond, interpretând eronat legea, a admis excepția prescrierii dreptului la acțiune înlăturând efectul întâmplător al cererilor de chemare în judecată formulate de apelantă în contradictor cu avalistul, efect recunoscut în opinia apelantei de art. 16 lit. b) din Decretul 167/1958. Mai susține apelanta că recurgerea la procedura executării cambiale care nu i-a dat satisfacție nu exclude dreptul său de a promova ulterior acțiunea cambială directă, pentru a încasa suma înscrisă în biletul la ordin scadent, interesul său rămânând și actual, față de această instanță de judecată reținând greșit deci că nu ar fi posibilă revenirea asupra opțiunii inițiale, în baza art. 63 din Legea 58/1934.

Prin decizia nr. 417 din 5 noiembrie 2001, Curtea de Apel Iași respinge ca nefondat apelul formulat de reclamantă reținând a decide astfel că instanța de fond atunci când a admis excepția de prescripție a dreptului la acțiune, conform art. 94 din Legea 58/1934, a apreciat corect faptul că în speță demersurile efectuate de reclamantă nu sunt de natură a produce întreruperea prescripției, astfel cum este reglementată această instituție în art. 16 din Legea 167/1998. Mai reține instanța de apel că apelanta se află în posesia unui bilet la ordin investit cu formulă executorie, de natură a conduce la deplina garanție a executării debitoarei, în condițiile prevederilor Legii 58/1934 și ale Normelor cadru din 14 iunie 1999 ale B.N.R., susținerea acțiunii cambiale rămânând astfel fără interes.

Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs reclamanta prin lichidatori considerând-o netemeinică și nelegală solicitând instanței, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., modificarea deciziei atacate și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată. Reclamanta critică decizia recurată pe care o consideră ca fiind rezultatul unei eronate interpretări și aplicări a legii instanțele de fond și de apel nedând eficiență efectului întrerupător al cursului prescripției rezultat al cererilor și acțiunilor inițiate de recurentă, fie pentru conservarea creanței, fie pentru valorificarea ei și astfel că față de întreruperea prescripției, excepția prescrierii dreptului la acțiune nu-i poate fi opusă.

Mai susține recurenta că instanța de apel interpretând eronat legea a reținut greșit lipsa sa de interes în promovarea unei acțiuni cambiale directe, întrucât atâta vreme cât demersurile de a obține satisfacerea creanței prin executarea silită nu au reușit, nimic nu o împiedică să-și conserve titlul creanței apelând la acțiunea cambială directă de față. Recursul reclamantei nu este fondat. Din examinarea actelor de la dosar rezultă că la 9 octombrie 2000 recurenta a promovat acțiune cambială directă împotriva intimatei, avalist al emitentului biletului la ordin scadent la 11 iulie 1997, pentru suma de 800.000 dolari S.U.A. În mod corect instanțele de fond și de apel au reținut că, acțiunea cambială directă a fost promovată peste termenul de prescripție de trei ani, prevăzut în art. 97 alin. (1) din Legea 58/1934.

Corect au reținut instanțele și că nu a operat întreruperea prescripției, întrucât cererile și acțiunile promovate de recurentă pentru a obține executarea creanței sau pentru conservarea acesteia au fost respinse, iar conform art. 16 din Legea 167/1958 „prescripția nu este întreruptă dacă s-a pronunțat încetarea procesului, dacă cererea de chemare în judecată sau executarea a fost respinsă, anulată sau dacă s-a perimat, ori dacă cel care a făcut-o a renunțat la ea”. Au reținut corect instanțele și că posesorul biletului la ordin are un drept de opțiune între acțiunea cambială directă și executarea cambială și deci, cu aplicarea și interpretarea corectă a legii respectiv a dispozițiilor art. 47, art. 106 din Legea 58/1934 și ale pct. 320 alin. b) din Normele cadru ale B.N.R.

a apreciat instanța de apel că recurgând la executarea cambială, promovarea ulterioară a acțiunii cambiale directe de către recurentă nu este justificată de un interes actual. Așa fiind, decizia instanței de apel este temeinică și legală și pe cale de consecință recursul promovat împotriva acesteia, urmează a fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta B. SA, agenția Iași prin lichidatori SC R.V.A. SA și SC P.M.C. SRL, împotriva deciziei nr. 417 din 5 noiembrie 2001 a Curții de Apel Iași, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 24 noiembrie 2004.