ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4590/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 230 din 17

februarie 2004, Tribunalul București, secția I penală, a condamnat pe

inculpatul I.V.R.M. la 3 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea

drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru complicitate la

tentativă de tâlhărie, prevăzută de art. 26, raportat la art. 20, combinat cu

art. 211 alin. (1) lit. c) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen., computată durata prevenției și inculpatul a fost obligat să

plătească unei părți civile o sumă de bani, cu titlu de despăgubiri.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță a reținut că, la data de 7 noiembrie 2002, în jurul orelor

11,00, un cetățean turc și logodnica sa se deplasau cu autoturismul,

proprietate personală, pe șoseaua Giurgiului din direcția Giurgiu spre

București. La un moment dat, în apropierea intersecției cu str. Găzarului, au

oprit mașina și au coborât pentru a face cumpărături. În apropierea lor a oprit

un alt autoturism în care se aflau 4 persoane, iar cea din dreapta față a deschis

geamul de la portiera șoferului, a afirmat că este de la poliție și arătând o

legitimație, i-a solicitat cetățeanului turc să prezinte documentele pentru

control. Acesta refuzând și spunând să meargă împreună la secția de poliție

pentru verificări, pretinsul polițist i-a adresat cuvinte jignitoare, a montat

un girofar de culoare albastră pe bordul mașinii după care autoturismul s-a

deplasat către Piața Progresului.

În acest timp, un alt cetățean turc

mergea singur cu mașina sa pe aceeași șosea venind dinspre orașul Giurgiu. În

apropiere de Piața Progresului a observat autovehicolul în care se aflau cele 4

persoane care îi făceau semn să oprească. La refuzul cetățeanului turc de a

opri ocupantul locului din dreapta față i-a arătat o legitimație, i-a spus că

este polițist, după care autoturismul celor patru i-a blocat drumul, oprindu-se

în fața acelei mașini.

Din autovehicul au coborât două

persoane, una s-a oprit la portiera din dreapta față a mașinii condusă de

cetățeanul turc, iar cealaltă la ușa din stânga față, iar cea din dreapta a

deschis portiera, i-a arătat o legitimație, a spus că este ofițer polițist și

i-a cerut să-i arate banii. Totodată a menționat că trebuie să controleze

autoturismul pentru a căuta stupefiante. În urma refuzului, persoana din partea

dreaptă a portierei de la mașina condusă de cetățeanul turc a scos din buzunar

un cuțit pe care i l-a pus în zona feței din care cauză victima i-a arătat o

sumă de bani, timp în care persoana ce stătea în partea stângă a mașinii bloca

portiera șoferului pentru ca acesta să nu poată fugi.

La un moment dat, primul cetățean

turc a sosit la locul incidentului și observând ce se întâmplă, l-a avertizat

pe cel de al doilea că acele persoane nu sunt polițiști și că urmăreau doar

să-i fure bunuri și valută.

Auzind cele de mai sus, cele două

persoane aflate lângă autoturism s-au urcat în mașina cu care veniseră și din

care au coborât, plecând spre Berceni, în urma lor fiind cele două victime,

fiecare în autoturismul său.

Ajungând pe str. Șura Mare, într-o

zonă în care se efectuau lucrări la șinele de tramvai, deoarece mașina s-a

avariat nu a mai putut înainta, astfel încât cei doi cetățeni turci ajungându-i

i-au luat la bătaie și au anunțat pe lucrătorii de poliție.

Apelul declarat de inculpat a fost

respins prin decizia nr. 338 din 12 mai 2004 a Curții de Apel București, secția

I penală.

Împotriva soluțiilor inculpatul a

declarat recurs.

Apărătorul a criticat hotărârile sub

aspectul individualizării pedepsei, în sensul că instanțele nu au aplicat

dispozițiile art. 74 C. pen., pentru a o stabili sub minimul special prevăzut

de lege.

În acest sens, apărătorul a susținut

că pedeapsa aplicată este prea severă în raport de contribuția recurentului la

comiterea infracțiunii și de persoana acestuia care acționează în cadrul unei

fundații sportive și nu are antecedente penale.

Pentru aceste motive, apărătorul a

solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor și ca urmare a reținerii

circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 C. pen., reducerea pedepsei.

Recursul nu este fondat.

Analizând hotărârile pronunțate se

constată că ele sunt temeinice sub aspectul individualizării pedepsei care

reflectă corect gradul de pericol social al faptei și făptuitorului.

În acest sens se constată că

instanțele au făcut o apreciere corectă a criteriilor prevăzute de art. 72 C.

pen. și anume împrejurările în care fapta a fost comisă precum și pericolul

social al ei, chiar dacă a rămas în faza tentativei.

Totodată instanțele au ținut seama

și de persoana inculpatului, care a acționat în calitate de complice, nu are

antecedente penale și are o meserie, ceea ce justifică orientarea cuantumului

pedepsei către minimul special prevăzut de lege.

Pedeapsa, astfel cum a fost

stabilită și aplicată asigură realizarea scopului ei educativ și de prevenire a

săvârșirii de noi infracțiuni prevăzută de art. 52 C. pen.

Față de această situație, neexistând

alte împrejurări favorabile inculpatului, care pot fi considerate circumstanțe

atenuante, potrivit art. 74 C. pen., recursul urmează să fie respins.

Întrucât inculpatul a fost judecat

în stare de arest, urmează ca din pedeapsa aplicată să fie computată durata

prevenției.

Cheltuielile efectuate de stat cu

ocazia soluționării cauzei, vor fi restituite de către recurent.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

inculpatul I.V.R.M. împotriva deciziei nr. 338 din 12 mai 2004 a Curții de Apel

București, secția I penală, ca nefondat.

Compută din pedeapsa aplicată durata

arestării preventive de la 10 ianuarie 2003, la zi.

Obligă pe recurent să plătească

statului 1.200.000 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

16 septembrie 2004.