ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1678/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.

1410 din 9 noiembrie 2004, pronunțată de Tribunalul București, în baza art. 211

alin. (2) lit. e) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), b) și c) C. pen. și

art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul

P.I.

la pedeapsa de 3 ani închisoare,

în condițiile art. 71 și art. 64 C. pen.

S-a luat act că partea

vătămată C.E. nu s-a constituit parte civilă.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:

La data de 28 august 2004,

în jurul orelor 17,00, partea vătămată C.E. se deplasa pe Șoseaua Giurgiului

spre Piața Progresul. Când a ajuns în dreptul unui bloc, din spate s-a apropiat

în fugă inculpatul care a depășit pe partea vătămată, apoi s-a întors brusc și

i-a smuls de la gât lănțișorul.

La strigătele părții

vătămate s-au alertat mai mulți cetățeni care au alergat după inculpat, l-au

prins și l-au condus la secția 16 Poliție.

În termen legal împotriva

acestei hotărâri a declarat apel inculpatul, solicitând redozarea pedepsei.

Prin decizia penală nr. 15

din 13 ianuarie 2005, Curtea de Apel București a respins, ca nefondat, apelul

declarat de inculpat, reținând că nu sunt motive pentru o reducere a pedepsei

care a fost deja coborâtă sub limita minimă legală, prin reținerea

dispozițiilor art. 74 – art. 76 C. pen.

Împotriva acestor hotărâri a

declarat recurs inculpatul, care le-a criticat cu privire la individualizarea

pedepsei, solicitând reducerea ei.

Critica urmează a fi

examinată în raport de dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 4 C.

proc. pen., dar recursul declarat se constată a fi nefondat.

În conformitate cu art. 72

C. pen., la stabilirea pedepsei se au în vedere atât pericolul social al faptei

cât și al făptuitorului, limitele legale sancționatoare și împrejurările

concrete în care a fost comisă infracțiunea.

În considerarea acestor

prevederi, instanța de fond, reținând în favoarea inculpatului circumstanțe

personale judiciare, a redus pedeapsa sub limita minimă legală.

Această operație juridică a

avut în vedere lipsa antecedentelor penale, conduita procesuală sinceră și

repararea prejudiciului de către inculpat.

În raport de aceleași date

pedeapsa nu mai poate suporta o nou reducere, pe de parte pentru că acestea au

fost luate în considerare la reținerea dispozițiilor art. 74 – art. 76 C. pen.,

iar pe de altă parte pentru că nu ar mai fi proporțională pericolului social al

faptei și făptuitorului.

Cum nu se constată motive

noi care să justifice o coborâre a pedepsei și nici alte cauze de casare,

urmare a examinării hotărârilor și potrivit art. 385

9

alin. (3) C.

proc. pen., în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.,

recursul declarat de inculpat se va respinge ca nefondat.

În baza art. 385

17

alin. (4) C. proc. pen. și art. 88 C. pen., se va computa din pedeapsă durata

detenției preventive la zi.

Văzând și dispozițiile art.

192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul P.I. împotriva deciziei penale nr. 15 din 13 ianuarie

2005 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 28 august 2004 la 9

martie 2005.

Obligă recurentul inculpat

la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care

onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 9 martie 2005.