ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1629/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.

1308 din 19 octombrie 2004, Tribunalul București, secția a II-a penală, l-a

condamnat pe inculpatul

B.L.F.

la

5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 211 alin.

(2) lit. c), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 86

4

C. proc. pen., a revocat beneficiul suspendării sub supraveghere a pedepsei de

3 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1227 din 21

august 2003 a Judecătoriei sector 6 București, definitivă prin neapelare și a

dispus executarea alături de pedeapsa de 5 ani închisoare.

A dedus timpul executat de

la 29 aprilie 2003 la 22 august 2003 și arestul preventiv în cauza dedusă

judecății începând de la 9 iunie 2004 la zi și a menținut starea de arest.

A luat act că partea

vătămată A.E. nu s-a constituit parte civilă.

Pentru a hotărî astfel, a

reținut că, în ziua de 9 iunie 2004, organele de poliție l-au surprins pe

inculpat imediat după ce acesta s-a apropiat de partea vătămată A.E., care se

deplasa purtând două sacoșe, și profitând de neatenția acesteia și

imposibilitatea de a reacționa (având mâinile ocupate) i-a smuls lănțișorul de

la gât după care a încercat să se îndepărteze, alergând.

Apelul declarat de inculpat

care a criticat sentința numai sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei

a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr. 942 din 10 decembrie 2004,

pronunțată de secția I penală de la Curtea de Apel București.

Nemulțumit și de această

hotărâre, în termen legal, prin cererea trimisă din penitenciar, inculpatul a

atacat-o cu recurs.

A reiterat motivele din

apel, a arătat că regretă fapta săvârșită și a solicitat reducerea pedepsei.

Recursul nu este fondat.

Așa cum corect a reținut și

motivat instanța de apel, pedeapsa a aplicat inculpatului recidivist, în

cuantum de 5 ani, reprezintă o justă individualizare. Fapta comisă în plină zi

asupra unei persoane învârstă, prezintă un pericol social ridicat, iar persoana

inculpatului nu justifică acordarea de circumstanțe atenuante, singurele care

ar putea duce la reducerea pedepsei sub minimul special.

Constatând că hotărârile

pronunțate sunt legale și temeinice, urmează ca în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul să fie respins ca nefondat.

În conformitate cu art. 385

17

alin. (4), cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va deduce timpul

executat din pedeapsa recurată și prevenția, conform dispozitivului.

Văzând și dispozițiile art.

192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul B.L.F. împotriva deciziei penale nr. 942 din 10

decembrie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 29 aprilie 2003 la 22 august

2003 și timpul reținerii și arestării preventive de la 9 iunie 2004 la 8 martie

2005.

Obligă pe recurentul

inculpat la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din

care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 8 martie 2005.