ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5718/2005

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 373 din 14 martie 2005, Tribunalul București, secția a II–a penală, a condamnat pe inculpatul T.F.M., la un an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) C. pen., și art. 76 lit. b) C. pen., în condițiile art. 76 C. pen. S-a dedus prevenția de la 9 iunie 2004 la 27 august 2004. Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că, la data de 9 iunie 2004, aflându-se pe B-dul Iancu de Hunedoara a smuls geanta părții vătămate A.S. Încercând să se îndepărteze, a scăpat geanta pe jos, însă a ridicat-o, moment în care au intervenit mai multe persoane, care l-au imobilizat, alertați de partea vătămată.

Fapta a fost dovedită cu probele administrate în cauză, coroborate cu recunoașterile inculpatului și constituie infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) C. pen., sustragerea genții aparținând părții vătămate fiind realizată prin violență. Apelul declarat de inculpat a fost respins de Curtea de Apel București prin decizia nr. 389 din 20 mai 2005. Împotriva deciziei, inculpatul T.F.M. a declarat recurs, solicitând schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (1) C. pen., și reducerea pedepsei până la limita perioadei deja executate. Recursul este nefondat. Încadrarea juridică dată faptei comise de inculpat este corectă, sustragerea genții părții vătămate fiind realizată prin violență, în timpul nopții, în loc public, ceea ce conform art. 211 alin. (2) lit. b) și c) C. proc.

pen., constituie o agravantă, pedeapsa prevăzută de lege fiind de la 5 la 20 de ani închisoare. Cu privire la pedeapsă, aceasta este la limita minimă prevăzută de art. 211 alin. (2) C. pen., prin aplicarea circumstanțelor atenuante, un an închisoare, conform art. 76 lit. b) C. pen., astfel că nu pot fi primite criticile formulate cu privire la cuantumul pedepsei aplicate. Nu se constată existența unor motive care examinate din oficiu, să conducă la admiterea recursului, astfel că în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul va fi respins ca nefondat. Inculpatul va fi obligat la cheltuieli judiciare conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.F.M. împotriva deciziei penale nr. 389 din 20 mai 2005 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 120 lei. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 10 octombrie 2005.