ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5718/2005

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 373 din 14

martie 2005, Tribunalul București, secția a II–a penală, a condamnat pe

inculpatul T.F.M., la un an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută

de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și c)

C. pen., și art. 76 lit. b) C. pen., în condițiile art. 76 C. pen.

S-a dedus prevenția de la 9 iunie

2004 la 27 august 2004.

Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul

a reținut că, la data de 9 iunie 2004, aflându-se pe B-dul Iancu de Hunedoara a

smuls geanta părții vătămate A.S.

Încercând să se îndepărteze, a

scăpat geanta pe jos, însă a ridicat-o, moment în care au intervenit mai multe persoane,

care l-au imobilizat, alertați de partea vătămată.

Fapta a fost dovedită cu probele

administrate în cauză, coroborate cu recunoașterile inculpatului și constituie

infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) C. pen.,

sustragerea genții aparținând părții vătămate fiind realizată prin violență.

Apelul declarat de inculpat a fost

respins de Curtea de Apel București prin decizia nr. 389 din 20 mai 2005.

Împotriva deciziei, inculpatul T.F.M.

a declarat recurs, solicitând schimbarea încadrării juridice în infracțiunea

prevăzută de art. 211 alin. (1) C. pen., și reducerea pedepsei până la limita

perioadei deja executate.

Recursul este nefondat.

Încadrarea juridică dată faptei

comise de inculpat este corectă, sustragerea genții părții vătămate fiind

realizată prin violență, în timpul nopții, în loc public, ceea ce conform art. 211

alin. (2) lit. b) și c) C. proc. pen., constituie o agravantă, pedeapsa prevăzută

de lege fiind de la 5 la 20 de ani închisoare.

Cu privire la pedeapsă, aceasta este

la limita minimă prevăzută de art. 211 alin. (2) C. pen., prin aplicarea

circumstanțelor atenuante, un an închisoare, conform art. 76 lit. b) C. pen.,

astfel că nu pot fi primite criticile formulate cu privire la cuantumul

pedepsei aplicate.

Nu se constată existența unor motive

care examinate din oficiu, să conducă la admiterea recursului, astfel că în

conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., recursul va fi respins ca nefondat.

Inculpatul va fi obligat la

cheltuieli judiciare conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul T.F.M. împotriva deciziei penale nr. 389 din 20 mai 2005

a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurentul inculpat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 120 lei.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

10 octombrie 2005.