ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 710/2005

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 894

din 29 iunie 2004, Tribunalul București, secția a II-a penală, a condamnat

inculpații A.M.N.N. și P.A. la câte 4 ani și 6 luni închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) și

alin. (2

1

) lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și

art. 76 lit. b) C. pen.

A aplicat art. 71 – art. 64

C. pen.

A luat act că partea

vătămată R.E. nu s-a constituit parte civilă în cauză, prejudiciul fiind

acoperit prin restituire.

În baza art. 118 C. pen., a

confiscat de la inculpatul A.M.N.N. un cuțit tip „fluture”.

S-a reținut

că, în data de 28 ianuarie 2004, în jurul orei 13,15, inculpatul A.M.N.N.,

având asupra sa un cuțit, a deposedat-o pe partea vătămată R.E. de geantă, prin

smulgere. În realizarea activității infracționale, inculpatul menționat a fost

ajutat de inculpatul P.A., care i-a asigurat scăparea și păstrarea bunurilor

găsite în geanta părții vătămate.

Curtea de Apel București,

secția I penală, prin decizia penală nr. 753/ A din 19 octombrie 2004, a admis

apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București împotriva

hotărârii primei instanțe, a desființat în parte sentința atacată, numai cu

privire la inculpatul P.A., în sensul aplicării acestuia a măsurii de

siguranță, prevăzută de art. 116 C. pen., a interzicerii de a se afla în

municipiul București pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei

principale.

Apelul declarat de

inculpatul A.M.N.N. împotriva aceleași sentințe a fost respins, ca nefondat.

Împotriva acestei din urmă

hotărâri inculpații au declarat recurs.

Inculpatul A.M.N.N.,

invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 17 și 14 C.

proc. pen., a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea

prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2

1

) lit. a) și b)

C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen. În

subsidiar, acesta a solicitat reindividualizarea pedepsei, în sensul reducerii

cuantumului acesteia, prin acordarea unei mai mari eficiențe circumstanțelor

atenuante reținute în favoarea acestuia.

Invocând cazul de casare

prevăzut de art. 385

9

pct. 17

1

C. proc. pen., inculpatul

P.A. a solicitat înlăturarea măsurii de siguranță, aplicarea acesteia nefiind

justificată.

Recursurile sunt nefondate,

pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Din actele dosarului rezultă

că inculpatul P.A. a asigurat scăparea inculpatului A.M.N. și păstrarea

bunurilor găsite în geanta sustrasă prin violență părții vătămate, bunuri pe

care ulterior le-au împărțit. Astfel, acesta a pretins că o ajută pe partea

vătămată să îl prindă pe făptuitor și chiar a plecat în urmărirea acestuia.

Este adevărat că acest

inculpat nu a participat direct la sustragerea genții părții vătămate, dar s-a

probat că l-a ajutat pe inculpatul A.M.N., în modul descris.

Or, în cazul coautoratului,

intenția fiecărui autor se caracterizează prin conștiința că acțiunea

constitutivă a infracțiunii se realizează prin activitatea sa, unită cu a

celorlalți coautori, ceea ce în cauză s-a dovedit.

Așadar nu este necesar ca

fiecare coautor să aibă intenția de autor unic, în sensul de a îndeplini singur

toate actele de executare, suficientă fiind intenția de coautor, adică știința

și voința ca activitatea sa să se completeze cu a altuia, constituind astfel

cauza din care rezultă efectul dorit de el.

În cauză s-a dovedit că cei

doi inculpați au acționat împreună, prin desfășurarea de activități

concordante. Așadar, este dovedită existența acelei unități indivizibile a

acțiunilor celor doi inculpați, ce caracterizează participația penală în forma

coautoratului.

Drept urmare, hotărârile

pronunțate în cauză nu sunt susceptibile de critică, sub acest aspect, atâta

timp cât datele exterioare ale cauzei, relevă neechivoc intenția celor doi

inculpați de a deposeda partea vătămată de bunuri și de a păstra bunurile

sustrase prin violență, prin acțiuni conjugate.

Așadar, încadrarea juridică

dată faptei este cea legală, hotărârile pronunțate în cauză nefiind supuse

cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17 C. proc. pen.,

invocat de inculpatul A.M.N.N.

Instanța de fond a dat

eficiență circumstanței personale prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen., și a

stabilit o pedeapsă situată sub limita minimă prevăzută de norma

incriminatoare.

În raport de pericolul

social concret al faptei, față de care pedeapsa trebuie proporționalizată, se

constată că aceasta a fost judicios stabilită și că nu sunt motive care să

justifice reindividualizarea acesteia, în sensul reducerii cuantumului.

Drept urmare, hotărârile

pronunțate în cauză nu sunt supuse nici cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., invocat de același inculpat.

Cu referire la inculpatul

P.A., săvârșind infracțiunea de tâlhărie, acesta se află în ipoteza legală

prevăzută de art. 116 lit. d) C. pen., prezența acestuia în București, mare aglomerare

umană unde acesta nu-și justifică prezența, creând o stare de pericol, cu

referire la posibilitatea reală de a săvârși noi infracțiuni.

Prin urmare, măsura de

siguranță a fost dispusă întemeiat, în condițiile legii, așa încât recursul

declarat de acest inculpat se constată a fi, de asemenea, nefondat.

În fine, cu referire la

ambii inculpați, nici alte motive de casare susceptibile a fi puse în discuție

din oficiu nu se constată.

În consecință, pentru

considerentele ce preced, conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., Curtea va respinge recursurile ca nefondate.

Totodată, în baza art. 192

alin. (2) și (4) din același cod, recurenții vor fi obligați la plata

cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

Se va deduce din pedeapsă perioada

reținerii și arestării preventive a inculpatului A.M.N.N. de la 28 ianuarie

2004, la 31 ianuarie 2005.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de inculpații A.M.N.N. și P.A. împotriva deciziei penale

nr. 753/ A din 19 octombrie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsa

aplicată, perioada reținerii și a arestării preventive a inculpatului A.M.N.N.

de la 28 ianuarie 2004, la 31 ianuarie 2005.

Obligă pe recurenții inculpați

la plata cheltuielilor judiciare către stat astfel: inculpatul A.M.N.N. la

1.200.000 lei, iar inculpatul P.A. la 1.600.000 lei, din care 400.000 lei

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 31 ianuarie 2005.