ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2452/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la data de 10 octombrie 2003, precizată ulterior, reclamanta SC P. SA Bistrița

a chemat în judecată pârâtele SC B.P., sucursala Bistrița-Năsăud și SC T. SRL,

solicitând ca în baza sentinței ce se va pronunța să se anuleze vânzarea la

licitație publică a imobilelor înscrise în C.F. Bistrița, consemnată în

procesul verbal de licitație imobiliară din 7 februarie 2003, organizată în

dosarul de executare nr. 298/2002.

În motivarea cererii

reclamanta a arătat că la data de 7 februarie 2002 executorul judecătoresc a

organizat licitație cu strigare pentru vânzarea imobilelor proprietatea

reclamantei la cererea creditorului urmăritor SC B.P. Imobilele au fost

adjudecate la prețul de 1.660.000.000 lei de către pârâta SC T. SRL Bistrița.

Adjudecatara s-a angajat ca

diferența de preț în cuantum de 1.334.000.000 lei să o achite conform

dispozițiilor art. 515 C. proc. civ., în rate, ultima tranșă urmând să fie

achitată până la data de 1 iunie 2003.

Reclamanta mai precizează că

adjudecatara nu și-a îndeplinit obligațiile prevăzute de lege, astfel că se

impune anularea vânzării.

De asemenea se susține că

înainte ca prețul să fi fost achitat integral de către adjudecatară, aceasta a

ipotecat bunurile cumpărate pentru garantarea unui credit luat de la același

creditor-urmăritor.

În drept s-au invocat

dispozițiile art. 512 și urm. C. proc. civ.

Judecătoria Bistrița prin

sentința civilă nr. 1366 din 2 aprilie 2004 a respins acțiunea, ca nefondată.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de fond a reținut că în cazul cumpărării imobilului cu plata prețului

în rate, cumpărătorul nu i-l va putea înstrăina sau greva fără încuviințarea

creditorilor-urmăritori, înainte de plata integrală a prețului, art. 518 alin.

(5) C. proc. civ. Aceste dispoziții sunt în favoarea creditorului-urmăritor

astfel că numai el poate invoca încălcarea lor, respectiv grevarea imobilelor

înainte de plata integrală a prețului. Ipotecarea imobilelor cumpărate de către

pârâta SC T. SRL Bistrița a fost făcută cu acordul creditoarei-urmăritoare SC B.P.

SA, sucursala Bistrița-Năsăud.

La data de 5 martie 2003,

executorul judecătoresc a întocmit procesul verbal privind distribuirea sumei

rezultate din executarea silită, fără a cita părțile și creditorii urmăritori,

încălcând dispozițiile art. 569 alin. (1) C. proc. civ.

Deși reclamanta, conchide

instanța de fond, nu a avut posibilitatea de a contesta procesul verbal

întocmit pentru distribuirea sumei rezultate din executare, are însă deschisă

calea contestației la executare, conform art. 399 și urm. C. proc. civ.,

necitarea părților și a creditorilor-urmăritori la distribuirea prețului nu

constituie un motiv de anulare a vânzării la licitație.

Împotriva acestei soluții a

promovat apel reclamanta, criticile vizând faptul că instanța în fond nu a

analizat probele administrate respectiv recipisa, privind depunerea avansului

de 10% din prețul licitației de către SC R. SRL, prin care a dovedit că data

depunerii este 10 februarie 2003 și nu s-a pronunțat cu privire la neachitarea

integrală a prețului până la data de 1 iunie 2003, vânzarea globală a celor

două imobile, dacă suma instituită de creditoarea SC B.P. SA este cea cuprinsă

în titlul executoriu și modul cum executorul a determinat această sumă.

Criticile aduse mai vizează

faptul că instanța de fond a făcut o aplicare greșită a prevederilor art. 517

alin. (2) și 518 alin. (5) C. proc. civ.

Față de cele invocate, în

considerarea acțiunii promovate ca fiind contestație la executare, la data de

22 septembrie 2004, Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ,

după punerea în discuție a calificării căii de atac, a statuat că aceasta este

aceea a recursului și prin decizia nr. 4590 din 29 septembrie 2004, în

considerarea dispozițiilor art. 299 alin. (3), astfel cum a fost completată

prin Legea nr. 195/2004, pentru aprobarea O.U.G. nr. 58/2003, privind

modificarea și completarea Codului de procedură civilă a declinat competența de

soluționare a recursului în favoarea Tribunalului Bistrița-Năsăud.

Cu petiția înregistrată la

data de 15 noiembrie 2004, reclamanta a declarat recurs împotriva soluției

instanței de apel criticile vizând aspecte de nelegalitate.

Se susține că decizia s-a

pronunțat la data de 29 septembrie 2004, iar în ședința publică din 22

septembrie 2004 i-a fost respinsă cererea de a-și consulta apărătorul și că nu

i-a fost comunicată decizia deși a solicitat acest lucru, și că s-a modificat

termenul în care se poate promova calea de atac.

Față de cele arătate

solicită repunerea în termenul de declarare a recursului.

Pe fond se critică modul cum

a fost interpretată acțiunea promovată, aceasta fiind o acțiune în anulare și

nu contestație la executare.

Potrivit art. 158 alin. (3) C.

proc. civ., dacă instanța se declară necompetentă, împotriva hotărârii se poate

exercita recurs, în termen de 5 zile de la pronunțare.

La data de 22 septembrie

2004, s-a pus în discuția părților, față de obiectul cauzei, calificarea căii

de atac, apreciindu-se că este o contestație la executare întrucât se atacă

procesul verbal de licitație întocmit de executorul judecătoresc și califică

calea de atac recursul.

Reprezentantul apelantei a

solicitat termen să consulte un avocat, cerere respinsă de instanța de apel,

care în considerarea dispozițiilor art. 156 C. proc. civ., a amânat pronunțarea

pentru data de 29 septembrie 2003.

Deci nu se poate reține că

față de excepția invocată recurenta nu cunoștea data pronunțării deciziei.

Prevederile art. 103 C.

proc. civ., potrivit cărora, decăderea nu operează în cazul în care partea

dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei,

actul de procedură urmând a se îndeplini în termen de 15 zile de la încetarea

împiedicării, iar în același termen vor fi arătate și motivele împiedicării

sunt prezentate în literatura de specialitate și în practica judiciară ca

reglementând instituția repunerii în termen.

În concret art. 103 C. proc.

civ., prevede un caz general de interpretare a termenelor procedurale fiind

aplicabil și în cazul termenului de recurs, dacă partea dovedește că a fost

împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei să exercite calea de

atac.

Ori, susținerile recurentei,

nu justifică declararea recursului peste termenul legal, nefăcând dovada a fost

în imposibilitatea exercitării acestuia, cu atât mai mult cu cât nimeni nu se

poate prevala de necunoașterea legii.

Față de cele arătate în

considerarea dispozițiilor art. 103 și art. 301 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de repunere

în termen.

Respinge recursul declarat

de reclamanta SC P. SA Bistrița, împotriva deciziei nr. 4590 din 29 septembrie

2004 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ ca

tardiv declarat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința

publică, astăzi 7 aprilie 2005.