ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 789/2003

D E C I Z I A Nr.789 Dosar nr.3351/2002 La data de 7 februarie 2003 s-a luat în examinare recursul în anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva deciziei nr.1117/R din 24 iulie 2001 a Tribunalului București , secția a IV-a civilă. Dezbaterile au fost consemnate în încheierea cu data de 7 februarie 2003, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar pronunțarea s-a amânat la 18 februarie 2003, la 26 februarie 2003 și apoi la 27 februarie 2003. C U R T E A , Asupra recursului în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele : La data de 5 iulie 1996 S.C.”B.P.”S.A. în calitate de creditoare a solicitat în contradictoriu cu debitoarea S.C.

“A.V.T.”SRL începerea procedurii de executare prin emiterea comandamentului asupra imobilului situat în București str. Șapte Drumuri nr.1, sector 3, proprietatea garanților ipotecari V.A.și V.E., pentru recuperarea creanței în valoare totală de 671.530,96 dolari SUA, reprezentând credit și dobânzi restante. Prin încheierea din 20 septembrie 1999 a Judecătoriei Sectorului 3 București, s-a dispus înființarea comandamentului asupra imobilului situat la adresa menționată, efectuarea procesului verbal de situație și emiterea publicațiilor de vânzare. Apoi, prin încheierea din 5 martie 2001 a Judecătoriei Sectorului 3 a fost admisă cererea de executare silită imobiliară formulată de creditorii S.C.”B.P.”SA, S.C.

“B” SA și B.N.R.prin vânzare la licitație publică a imobilului menționat, dispunându-se adjudecarea definitivă a bunului în favoarea licitatorului T.M., la prețul de 1.765.500.000 lei. În termen de 30 de zile, prin ordonanța de adjudecare definitivă din data de 5 aprilie 2001 a aceleiași instanțe, s-a constatat achitat prețul la care s-a adjudecat imobilul și s-a dispus înscrierea ordonanței în cartea funciară. Recursul declarat de garanții ipotecari V.A.și V.E. împotriva încheierii de adjudecare definitivă a fost respins ca nefondat prin decizia nr.1117 din 24.07.2001 a Tribunalului București, Secția a IV-a civilă. Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat recurs în anulare împotriva acestor hotărâri, în condițiile art.330 pct.2 C.proc.civ.ilă, considerând că acestea au fost pronunțate cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat soluționarea greșită a cauzei pe fond.

Se susține în motivarea recursului în anulare că executarea silită a fost efectuată cu încălcarea prevederilor art.493 alin.2 din C.proc.civ., în redactarea anterioară O.U.G.nr.138/2000 întrucât comandamentul nu a cuprins copia titlului executoriu, somația făcută debitorului de a plăti, cu înștiințarea că dacă nu va plăti se va face vânzarea imobilului urmărit, precum și valoarea acestuia. Se susține și că prețul la care imobilul a fost scos la vânzare este inferior valorii reale a imobilului și că au fost nesocotite prevederile art. 503 C proc. civ. potrivit căruia, în termen de 4 săptămâni de la data înștiințării vânzării, președintele instanței va delega un judecător pentru a întocmi tabloul de ordine al creditorilor, ceea ce, în speță, s-a realizat numai la 22 octombrie 2001, după pronunțarea celei din urmă ordonanțe de adjudecare.

Se consideră că toate aceste nereguli procedurale i-au împiedicat pe debitori să-și ia măsurile de apărare prevăzute de lege și a avut ca rezultat adjudecarea definitivă a imobilului pentru suma de 57.235 dolari, inferioară valorii construcției, valoare care dacă ar fi fost corect stabilită ar fi putut acoperi integral cuantumul creanței. Recursul în anulare, nu este întemeiat, urmând a fi respins în raport de cele ce urmează: Este exact că potrivit art.493 alin.2 C.proc.civ., în redactarea în vigoare la data începerii executării, deci înainte de modificarea unor dispoziții din C.proc.civ. prin O.U.G. nr.138/2000, comandamentul cuprinde copie de pe titlul executor, somația de a plăti și înștiințarea ca, dacă nu va plăti, se va face vânzarea unui anumit nemișcător.

Examinând formele de executare efectuate în cadrul dosarului nr.4533/1999 al Judecătoriei sectorului 3 București (fila 16 și următoarele), se constată că actul procedural de începere a executării denumit comandament a fost efectuat cu îndeplinirea cerințelor legale menționate. Astfel, actul cuprinde toate mențiunile prevăzute de textul redat și este însoțit și de copie xerox a titlului executor, la care se face trimitere în cuprinsul comandamentului, anume sentința civilă nr.1617/1996 a Tribunalului București (dosar 4540/1999) În ceea ce privește prețul la care imobilul a fost scos în vânzare, în cauză sunt incidente prevederile art.502 C.proc.civ. în redactarea anterioară, potrivit căruia afiptele și publicațiile de vânzare vor cuprinde prețul ce creditorul urmăritor va arăta, în cererea ce va trebui să facă judecătoria.

Rezultă că textul are în vedere prețul indicat de creditor, fără a se impune să se ceară părerea unui expert, cum se prevede în art.500 C.proc.civ., modificat prin OUG 138/2000. În speță, instanța a pornit licitația de la suma de 1.765.000.000 lei, indicată într- adevăr de creditor, dar care este apropiată valorii imobilului stabilită printr-o expertiză tehnică efectuată în altă cauză – dosar nr. 7033/1996 al Tribunalului București, secția a IV-a civilă. Dar, analizând procedura de vânzare efectuată pe parcursul a mai multor termene, se constată că și acest preț nu a corespuns valorii de circulație a imobilului, de vreme ce a fost scăzut cu 25% și apoi cu 10% din lipsă de licitatori. Este adevărat, că în recursul în anulare, se face referire la o evaluare a imobilului la 1.000.000 dolari ce rezultă dintr-o probă extrajudiciară anexată.

Dar aceasta nu poate fundamenta soluția solicitată, întrucât, așa cum s-a arătat nu este judiciară și cuprinde supraevaluări pornind de la erori grave - de pildă sunt reținute mai multe etaje ale construcției decât cele ce rezultă din titlul de proprietate. Cu privire la motivarea recursului în anulare în raport de nerespectarea prevederilor art.503 C.proc.civ., se constată că într-adevăr tabloul de ordine al creditorilor a fost întocmit cu depășirea termenului de 4 săptămâni, prevăzut de textul menționat. Dar acest termen nu este un termen de decădere, a cărui nerespectare să fie sancționată cu nulitatea absolută, nefiind indicat între formalitățile cuprinse în art.509 C.proc.civ.., ce „vor fi observate sub pedeapsa de nulitate a urmăririi”.

De altfel, tabloul de ordine al creditorilor nu a fost contestat de nici una din părți, dimpotrivă creditorii cuprinși în această listă neavând obiecțiuni asupra ordinii în care au fost înscrise creanțele și nici debitorul nu a invocat în recurs întocmirea cu întârziere a actului procedural menționat. Dar, recursul în anulare nu poate fi admis nici în raport de prevederile art.330 pct.2 teza I C.proc.civ.., în temeiul căruia a fost declarat, text ce vizează cazurile în care prin hotărârea atacată s-a produs o încălcare esențială a legii, ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond. Aceasta implică întrunirea cumulativă a două condiții și anume: existența unei încălcări esențiale a legii, ceea ce înseamnă că nu orice nesocotire a unor dispoziții legale poate fi avută în vedere, ci numai acelea de ordine publică.

Dimpotrivă nesocotirea unor norme cu caracter relativ, cum este cazul în speță, nu poate legitima accesul la exercitarea căii de atac a recursului în anulare. Cea de a doua condiție prevăzută de textul menționat cere ca încălcarea esențială a legii să fi determinat „o soluționare greșită a cauzei pe fond”. Această precizare legislativă are caracter restrictiv, în sensul că ea limitează exercițiul căii extraordinare de atac a recursului în anulare doar la hotărârile care au primit o soluționare greșită „pe fond”. Din cele relatate, rezultă că, sub ambele aspecte, recursul în anulare nu se justifică, astfel că va fi respins ca nefondat. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE : Respinge ca nefondat recursul în anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva încheierii de adjudecare definitivă pronunțată de Judecătoria Sector 3 București la 5 martie 2001 și a deciziei nr.1117/R din 24 iulie 2001 a Tribunalului București – Secția a IV-a civilă.. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 februarie 2003.