ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5303/2003
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5303/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra cererii
de revizuire de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3095 din
22 aprilie 2002 Judecătoria sectorului 4 București a admis acțiunea formulată
de reclamanta C.M. în contradictoriu cu pârâtul I.V., a constatat încetat
dreptul de uzufruct al pârâtului asupra imobilului situat în București.
Apelul formulat de pârât împotriva
acestei sentințe a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 2391 A din
6 noiembrie 2002 a Tribunalului București, secția a IV – a civilă.
Curtea de Apel București, secția a
III – a civilă, prin decizia civilă nr. 734 din 18 martie 2003 a admis recursul
pârâtului I.V. împotriva deciziei civile nr. 2391 A din 6 noiembrie 2002 a
Tribunalului București, secția a IV – a civilă, a modificat decizia recurată în
sensul că a admis apelul pârâtului, a schimbat în tot sentința civilă nr. 3095
din 22 aprilie 2002 a Judecătoriei sectorului 4 București în sensul că a
respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantă cu obligarea acesteia la
cheltuieli de judecată în valoare de 163.500 lei.
Pentru a hotărî astfel instanța a
reținut că sunt incidente dispozițiile art. 1201 C. civ. privind autoritatea de
lucru judecat. Respectiv printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă
anterioară (decizia civilă nr. 2204 A/2000 a Tribunalului București) s-a
stabilit că pârâtul opune un titlu valabil (dreptul de uzufruct viager)
reclamantului, cu privire la imobilul situat în București.
Sentința civilă nr. 3727 din 23
aprilie 1999 a Judecătoriei sectorului 4 București rămasă irevocabilă prin
respingerea recursului, a admis cererea de executare silită imobiliară
formulată de creditoarea C.M. împotriva debitorilor I.V., I.M. și I.V. A
adjudecat definitiv imobilul situat în București, proprietatea debitorilor I.V.
și I.M. în favoarea creditorului C.M. pentru prețul de 68.576.040 lei în contul
creanței sale privilegiate în sumă de 68.576.040 lei. A luat act că nu s-au
solicitat cheltuieli de executare.
A dispus restituirea către falsul
adjudecatar B.M.M. după rămânerea definitivă și irevocabilă a ordonanței de
adjudecare definitivă a sumei de 4.650.000 lei consemnată cu titlu de garanție
prin recipisă CEC, filiala sector 5, jurnal poziție 59006 – 052911 din 9
noiembrie 1998 recipisă înaintată în original la Biroul de valori al
Judecătoriei sectorului 4.
La data de 18 aprilie 2003 C.M. a
formulat în temeiul art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. o cerere de
revizuire a deciziei civile nr. 734 din 18 martie 2003 a Curții de Apel
București, secția a III-a civilă, în raport de sentința civilă nr. 3727 din 23
aprilie 1999 a Judecătoriei sectorului 4 București solicitând anularea ultimei
hotărâri.
În susținerea cererii de revizuire
se arată în esență că sentința civilă nr. 3727 din 23 aprilie 1999 nu poate fi
„desființată” prin decizia civilă nr. 734 din 18 martie 2003 care stabilește că
dreptul de uzufruct al lui I.V. nu ar fi fost ipotecat și executat silit
continuând să existe, concluzionându-se că între cele două hotărâri definitive
există o evidentă contrarietate.
Cererea de revizuire nu este
întemeiată.
Hotărârile date de instanțele de
recurs pot constitui obiect al cererii de revizuire întemeiată pe pct. 7 numai
dacă evocă fondul.
O instanță de recurs evocă fondul
atunci când în temeiul dreptului de control judiciar aceasta reapreciază
probele administrate în instanțele inferioare, reține o altă situație de fapt
și pronunță o soluție cu totul diferită decât aceea sau acelea pronunțate de
instanțele inferioare.
Revizuirea pentru contrarietate de
hotărâri își are suportul în respectarea principiului autorității de lucru
judecat și ca atare hotărârile trebuie să fie date în speță cu identitate de
obiect, cauză și părți, având aceeași calitate fiind astfel necesar ca
hotărârile să conțină elemente caracteristice pentru existența lucrului
judecat.
În speță nu pot fi reținute nici
cele trei elemente caracteristice pentru existența lucrului judecat respectiv
cauză și obiect deoarece decizia pretins contradictorie este pronunțată urmare
unei cereri ce a avut ca obiect o acțiune în constatare, iar sentința civilă
nr. 3727 din 23 aprilie 1999 a Judecătoriei sectorului 4 București a fost
pronunțată ca urmare a unei cereri ce a avut ca obiect o executare silită
imobiliară cât nici identitate de părți.
Soluția pretins contradictorie a
deciziei nr. 734 din 18 martie 2003 a Curții de Apel București, secția a III-a
civilă, a fost pronunțată pe parcursul aceluiași ciclu procesual ca urmare a
exercitării căilor de atac, iar condițiile impuse de art. 322 alin. (1) pct. 7
C. proc. civ. nu sunt îndeplinite.
Față de cele ce preced cererea de
revizuire se privește ca nefondată și va fi respinsă.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de revizuire
formulată de reclamanta C.M. împotriva deciziei
734 din 18 martie 2003 a Curții de
Apel București, secția a III - a civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 decembrie 2003.