ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2634/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

La data de 30 august 2002, C.A.

a contestat legalitatea deciziei nr. 474 din 25 aprilie 2002, emisă de Comisia

Superioară de Expertiză Medicală a Persoanelor cu Handicap, prin care s-a

stabilit că bolile de care suferă, nu constituie un handicap.

De asemenea, a cerut

anularea certificatului nr. 9257 din 1 februarie 2002, emis de pârâtă.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că în mod greșit această autoritate publică i-a respins

cererea și, respectiv, contestația formulată pentru încadrarea într-un grad de

handicap, deoarece din actele medicale rezultă că afecțiunile cu care a fost

diagnosticată, se încadrează în normele legale privind persoanele cu handicap.

Prin sentința civilă nr. 527

din 20 iunie 2003, a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ,

a respins acțiunea, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța a reținut că „reclamanta nu a probat într-un alt mod, în

afara actelor medicale aflate la dosarul cauzei, nelegalitatea actelor contestate”,

emise de pârâții I.S.T.P.H. Dolj - Comisia de Expertiză Medicală a Persoanelor

cu Handicap, Dolj și Autoritatea Națională a Persoanelor cu Handicap - Comisia

Superioară de Expertiză Medicală a Persoanelor cu Handicap.

Împotriva sentinței a

declarat recurs, reclamanta C.A.

Recurenta a susținut că în

mod greșit prima instanță a respins acțiunea, întrucât din înscrisurile

prezentate rezultă că a fost propusă pentru pensionare medicală de către

Spitalul nr. 2 Craiova, secția interne, cu diagnosticele menționate în biletele

de ieșire din 20 decembrie 1996 și 10 ianuarie 1997. Este vorba de boli cronice

cu documentar de pensionare și două referate întocmite de medicul specialist alergolog,

la 30 ianuarie 1997.

Pe de altă parte, curtea de apel

a ignorat actele originale depuse în dosar, cu care se demonstrează că din cei 29

ani de muncă, un număr de 16 ani și-a desfășurat activitatea în condiții de boală.

Recursul este nefondat.

Din actele și lucrările de

la dosar, rezultă că reclamanta C.A. are vârsta de 55 ani și calitatea de

pensionar cu gradul II de invaliditate, pentru mai multe afecțiuni, după un

stagiu de cotizare de 28 ani și 6 luni.

Ea a beneficiat de facilitățile

prevăzute pentru persoanele cu handicap, începând din anul 1997, până la

revizuirea din anul 2000, când prin certificatul nr. 2051 din 14 noiembrie

2000, Comisia de Expertiză Medicală a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți

Dolj nu a mai încadrat-o în această categorie.

Ulterior, măsura respectivă

nu a fost contestată, iar prin certificatul nr. 9257 din 1 februarie 2002,

aceeași comisie a menținut concluziile de neîncadrare cu diagnosticul: HTA

oscilantă, spondiloză CDL, fibromatoză uterină, hepatită cronică persistentă,

astmă bronșic cronic, cu motivarea „boală nu handicap”.

Urmare a contestației

formulată, Comisia Superioară pentru Persoanele cu Handicap, prin decizia nr. 474

din 25 aprilie 2002, a confirmat concluziile comisiei teritoriale, apreciind că

C.A. prezintă mai multe boli, dar nu un handicap.

Constatările și aprecierile acestor

organe de specialitate, cu competență în materie, nu au fost contrazise prin

alte mijloace de probațiune concludente, așa cum corect a reținut instanța de

fond.

În consecință, nu se

justifică nici pretenția reclamantei, de anulare a deciziei nr. 178910, emisă

de Casa Județeană de Pensii Dolj și de transformare a pensiei de invaliditate,

în pensie pentru limită de vârstă, ca persoană cu handicap, prin asimilare în

gradul II de handicap.

De altfel, odată cu intrarea

în vigoare a Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii, dispozițiile

art. 44 lit. f) din O.U.G nr. 102/1999, referitoare la pensionarea pentru

limită de vârstă a persoanelor cu handicap, au fost abrogate și oricum, maladiile

de care suferă reclamanta, nu pot fi considerate afecțiuni handicapante, pentru

a justifica încadrarea acesteia, în categoria persoanelor cu handicap, în

vederea transformării pensiei de invaliditate, în pensie pentru limită de vârstă

[conform art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 19/2000].

Ținând seama de considerentele

expuse în cele ce preced și de inexistența în cauză a unor motive de casare, de

ordine publică, care ar putea fi invocate din oficiu, urmează a se respinge

recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanta C.A., împotriva sentinței civile nr. 527 din 20 iunie 2003 a

Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 19 aprilie 2005.