ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4488/2004

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 308 din 9

octombrie 2003, Tribunalul Mureș a dispus în baza art. 11 pct. 2 lit. a),

raportat la art. 10 alin. (1) lit. b

1

) C. proc. pen. și art. 18

1

C. pen., achitarea inculpatului D.E., pentru săvârșirea infracțiunii de

deținere de droguri pentru consumul propriu, prevăzută de art. 4 din Legea nr.

143/2000.

S-a aplicat inculpatului sancțiunea

amenzii cu caracter administrativ în cuantum de 7.000.000 lei.

S-a dispus confiscarea cantității de

316,140 gr. cannabis aflată în posesia I.G.P.R. – D.C.J.E.O. conform dovezii

seria B nr. 2673.

Cheltuielile judiciare au rămas în

sarcina statului.

Pentru a dispune în acest sens,

prima instanță a reținut în esență că la data de 22 mai 2003, a fost efectuată

o percheziție domiciliară la inculpat în urma căruia a fost găsită și ridicată

cantitatea de 327,9 gr cannabis. Inculpatul a recunoscut că în cursul anilor

2000 – 2001 a cules de pe două parcele de pe raza județelor Mureș și Iași mai

multe cantități de cânepă din care a extras aproximativ 400 gr cannabis.

O parte din această cantitate a fost

folosită de inculpat la confecționarea a cca. 7 țigări pe care le-a fumat

singur la domiciliul său până la sfârșitul anului 2001. Restul cantității de

cannabis a fost depozitată de inculpat în debaraua locuinței sale, iar o altă parte

într-o noptieră lângă pat, cantități care au fost găsite cu ocazia

percheziției.

În opinia primei instanțe, fapta

inculpatului nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, întrucât

inculpatul a consumat cannabis în cursul anului 2000 – 2001 la momentul

respectiv inculpatul satisfăcându-și practic o curiozitate. S-a mai reținut că

din probele administrate nu a rezultat împrejurarea că inculpatul ar fi

intenționat să consume în continuare droguri sau să dea altor persoane.

Curtea de Apel Tg. Mureș, prin

decizia penală nr. 83/ A din 7 mai 2004, a admis apelul declarat de Parchetul

de pe lângă Tribunalul Mureș, a desființat în parte sentința sus-menționată și

a dispus condamnarea inculpatului la un an închisoare, pentru infracțiunea de

deținere de droguri pentru consum propriu, prevăzută și pedepsită de art. 4 din

Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen.

În baza art. 81 C. pen., s-a dispus

suspendarea condiționată a executării pedepsei menționate, pe un termen de 3

ani.

A atras atenția inculpatului asupra

dispozițiilor art. 83 C. pen.

S-au menținut celelalte dispoziții

din hotărârea atacată, cheltuielile judiciare în apel rămânând în sarcina

statului.

În motivarea hotărârii, instanța de

apel arată că fapta inculpatului de a culege cânepă indiană din care a extras

aproximativ 400 gr. cannabis, pentru consum propriu, evidențiază pericolul

social al faptei săvârșite de inculpat. În aceste condiții, aprecierea

instanței, în sensul că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni

nu este corespunzătoare sensului prevederilor art. 18

1

C. pen.,

soluția de achitare fiind nelegală și netemeinică.

Împotriva deciziei menționate a

declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Tg. Mureș și prin motivele

de casare critică hotărârea susținându-se următoarele:

a lăsat cheltuielile judiciare în sarcina statului.

dispună în mod expres înlăturarea sancțiunii cu caracter administrativ aplicată

inculpatului de către prima instanță.

Procurorul de ședință a arătat că nu

susține cel de al doilea motiv de casare din recursul declarat de procurorul de

la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Tg. Mureș.

Această declarație nu are

semnificația unei retrageri a motivului de recurs, astfel că urmează a se

examina și acest motiv scris cu privire la neînlăturarea în mod expres a

sancțiunii cu caracter administrativ.

În ce privește critica adusă

deciziei atacate prin recursul procurorului cu privire la cheltuielile

judiciare, ea este întemeiată.

Potrivit art. 191 alin. (1) C. proc.

pen., în caz de condamnare, inculpatul trebuie să fie obligat la plata

cheltuielilor judiciare avansate de stat. Obligația inculpatului decurge din

împrejurarea că, prin fapta penală comisă, el a provocat declanșarea procesului

penal și a cheltuielilor ocazionate de acesta.

Așadar, reținându-se vinovăția

inculpatului și acesta fiind condamnat, instanța de apel trebuia să-l oblige la

plata cheltuielilor judiciare avansate de stat. Lăsând cheltuielile judiciare

în sarcina statului, instanța de apel a pronunțat, sub acest aspect, o hotărâre

nelegală, a cărei casare se impune.

Cea de a doua critică adusă deciziei

atacate prin recursul procurorului cu privire la neînlăturarea în mod expres a

sancțiunii cu caracter administrativ este neîntemeiată.

Atâta vreme cât, admițând apelul

declarat de procuror, instanța de apel a desființat sentința atacată cu privire

la achitarea inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr.

143/2000, și, în fond, a pronunțat condamnarea sa pentru această infracțiune,

nu era necesar, ca această instanță să precizeze expres, în decizie, că se

înlătură și sancțiunea cu caracter administrativ, această măsură fiind

implicată de desființarea, sub aspectul menționat, a sentinței apelate.

Motivul de casare din recursul

procurorului, prin care se critică, această omisiune, este, așadar, nefondat.

Față de cele expuse recursul

procurorului urmează a se admite, a se casa decizia atacată în partea

referitoare la dispoziția prin care cheltuielile judiciare avansate de stat au

rămas în sarcina acestuia și a se înlătura această dispoziție, obligând pe

inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Tg. Mureș împotriva deciziei penale nr.

83/ A din 7 mai 2004 a Curții de Apel Tg. Mureș, privind pe inculpatul D.E.

Casează decizia penală atacată numai

cu privire la omisiunea obligării inculpatului la plata cheltuielilor judiciare

către stat în apel.

Obligă intimatul inculpat la 800.000

lei cheltuieli judiciare către stat, în apel.

Menține celelalte dispoziții ale

deciziei atacate.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

10 septembrie 2004.