ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3737/2005

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 333

din 20 noiembrie 2003 a Tribunalului Harghita, în fond după casarea cu

reținere, l-a condamnat pe inculpatul L.R., la un an închisoare, în baza art. 2

alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 – art. 76 C. pen.

În baza art. 83 C. pen., s-a

dispus revocarea suspendării executării pentru pedeapsa de 8 luni închisoare,

aplicată inculpatului prin sentința nr. 134 din 26 aprilie 2001 și s-a dispus

ca inculpatul să execute un an și 8 luni închisoare. Un prim apel al

inculpatului a fost respins, ca nefondat, prin decizia penală nr. 20 din 6

februarie 2004 a Curții de Apel Tg. Mureș, decizia casată în recursul

inculpatului. Prin decizia de casare nr. 3313 din 16 iunie 2004 Curtea Supremă

de Justiție a dispus trimiterea cauzei aceleiași instanțe pentru rejudecare

reținând că la judecarea apelului i-a fost încălcat inculpatului dreptul la

apărare.

După rejudecare a fost

pronunțată decizia nr. 204 din 29 decembrie 2004 a aceleiași curți de apel prin

care a fost respins, ca nefondat, apelul inculpatului. Instanța de prim control

judiciar a statuat că tribunalul a reținut, că la data de 18 septembrie 2001,

asupra inculpatului s-a găsit cantitatea de 2,50 gr. cannabis. Situația de fapt

a fost stabilită prin procesul verbal de constatare, declarații de martor, raport

de constatare tehnică pentru identificarea cannabisului. Că existența faptei și

vinovăția inculpatului au fost corect stabilite. Au fost înlăturate ca

netemeinicie și nedovedite susținerile inculpatului cum că nu cunoștea

conținutul plicului găsit asupra sa la percheziția corporală.

Împotriva deciziei a

declarat recurs inculpatul, prin motivele scrise susținute oral în instanță acesta

a reiterat apărările din apel. Anume că nu a cunoscut conținutul plicului găsit

asupra sa la percheziția din 18 septembrie 2001. Totodată neagă, întrucât lucrarea

nu a fost efectuată în prezența sa, (constatarea tehnică privind stabilirea

conținutului plicului).

Susținerile sunt

neîntemeiate iar recursul se va respinge, ca nefondat, pentru considerentele ce

urmează.

Probele directe administrate

în cauză au convins instanța de fond și respectiv cea de apel cu privire la

situația de fapt reținută prin rechizitor. Astfel, din procesul verbal de

constatare a infracțiunii, în prezența a doi martori inculpatul a declarat că

substanța găsită asupra sa este „iarbă” și se folosește pentru drogare. A mai

declarat inculpatul că substanța urma a fi transmisă unei anume persoane. În finalul

procesului verbal se consemnează că fiind găsit asupra inculpatului a fost

introdus într-o pungă din plastic la care s-a aplicat sigiliul nr. 20706 al

organelor de cercetare penală.

Cum inculpatul nu a

contestat cele consemnate confirmate de martori iar în raportul de constatare

tehnico – științifică nr. 168574 din 19 septembrie 2001 se menționează

existența la predarea și apoi desigilarea probei a aceluiași sigiliu,

susținerile ulterioare ale inculpatului sunt neîntemeiate și corect înlăturate

de instanța de judecată. De altfel inculpatul a recunoscut fapta și a declarat

că în pachetul găsit asupra sa se aflau frunze de cannabis și nu prezența apărătorului

său. Așa fiind, se constată că instanțele au făcut o judecată corectă bazată pe

probele dosarului administrate atât la urmărirea penală cât și în cadrul

anchetei judecătorești și au pronunțat în cauză o soluție legală și temeinică.

Pedeapsa a fost just individualizată și s-a dispus executarea în penitenciar

ținând cont de împrejurarea că anterior inculpatul mai suferise o condamnare

pentru care s-a dispus suspendarea condiționată a executării, făcându-se

aplicarea prevederilor art. 83 C. pen. Va fi obligat inculpatul la plata

cheltuielilor judiciare.

Față de considerentele ce

precede, Curtea:

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul L.R. împotriva deciziei penale nr. 204/ A din

22 decembrie 2004 a Curții de Apel Târgu Mureș.

Obligă recurentul inculpat

la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma

de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul cuvenit

interpretului de limbă maghiară se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație

și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 16 iunie 2005.